Ochiul cerebral - văzul fiziologic

Scriitor, jurnalist, profesor de limbi străine şi traducător, azi, preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Nevăzătorilor. Din orice unghi l-ai privi, este o personalitate derutantă, dar totodată provocatoare şi reconfortantă. Radu Sergiu Ruba.

Forţă excepţională - "Citesc mult mai repede decăt ar putea-o face orice pereche de ochi"

Scriitor, jurnalist, profesor de limbi străine şi traducător, azi, preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Nevăzătorilor. Din orice unghi l-ai privi, este o personalitate derutantă, dar totodată provocatoare şi reconfortantă. Radu Sergiu Ruba.

Jurnalul Naţional: Domnule Ruba, de la 11 ani v-aţi pierdut vederea. Cum simţiţi lumea inconjurătoare?

Radu Sergiu Ruba: Nu mă găndesc la clişeul ochiului cerebral, ci la văzul fiziologic, care, dacă nu e procesat intelectual, e animalitate pură. Experienţa de viaţă a nevăzătorilor ar trebui să le demonstreze tuturor că omul inţelege cu adevărat numai realitatea pe care izbuteşte s-o interiorizeze. In acest sens, fireşte că şi eu pipăi lumea cu o vedere spirituală. O fac şi alţii, Neagu Djuvara, de pildă... Numai că in cazul meu e singurul mod de a contempla lumea.

Banalul care i-a schimbat viaţa

Cum s-a intămplat să rămăneţi fără vedere? Credeţi că destinul dumneavoastră ar fi fost mai bun dacă nu aţi fi orbit la 11 ani? Sau sunteţi de acord cu faptul că nimic nu este intămplător şi că totul se petrece cu un rost?

Vederea mi-a dispărut in chip banal, urmare a unei afecţiuni oculare. Sunt sigur că, văzănd, aş fi avut un alt destin. Presupunănd că gena artistică din noi e mai adăncă decăt noi inşine, pesemne că aş fi devenit nu scriitor, ci pictor cătă vreme manifestam precocităţi suspecte la desen şi la caligrafie, pănă cănd am putut să le practic. Cu certitudine că şi rebeliunea mea juvenilă s-ar fi exprimat altfel. Copilăria şi adolescenţa mi-au inflorit şi mi-au asfinţit prin internate şcolare, departe de familie, dar, cu toate acestea, mama a reuşit să mă cunoască bine şi, intr-unul dintre momentele mele de agitaţiune politico-artistică, mi-a spus: "Mă tem că tu, dac-ai fi văzut vreun pic, demult te-ar fi-mpins dracu-n frontieră!...".

Apoi, nu ştiu dacă, avănd o vedere normală, m-aş fi bucurat neapărat de un destin mai bun. Mergănd pe ipoteza maică-mii, poate că m-ar fi doborăt glonţul patriei socialiste pe cănd aş fi incercat să fug peste graniţă ca să ajung măcar la Adriatică... De ce tocmai acolo? Pentru că de pe ţărmul ei, din vechiul Port Fiume, s-a imbarcat pentru America in două rănduri o străbunică de-a mea, in urmă cu 100 de ani.

De reţinut insă că lipsa vederii i-a salvat pe mulţi! Cunosc nenumărate cazuri de inşi care, dacă nu ar fi fost orbi şi nu ar fi fost duşi de felurite servicii publice la şcolile pentru nevăzători din oraşe importante ale Romăniei, ar fi rămas la ţară şi la stănă, asemenea fraţilor lor teferi la trup. Absolvind acele şcoli pentru orbi, oamenii au urmat cariere de multe ori strălucite, intrănd intr-o cu totul altă lume decăt cea a familiei lor uitate prin nămolurile satului incă medieval. Altfel spus, nimic nu este intămplător.

Citeşte electronic

Aţi lucrat ca profesor, sunteţi scriitor şi un devorator de literatură. Cum citiţi?

Am citit in toate felurile posibile: cu ochii, cu degetele, cu urechile, cu tot felul de maşinării audio, dar şi cu ajutorul unor voci prietene. Azi, citesc mai ales electronic... Adică cu vocea electronică a calculatorului. Este un program pe care pot să-l pun la treabă fără milă. Citeşte orice text, oricăt de insuportabil. Nu doresc să dau aici exemple de cărţi proclamate geniale de critica noastră literară, dar in realitate indigerabile, pe care insă, de curiozitate, le-am răzbit cu această voce artificială. O reglez la viteza convenabilă, iar ea rade totul in cale. Citesc mult mai repede decăt ar putea-o face orice pereche de ochi.

Care sunt diferenţele de percepţie intre a citi o carte şi a o asculta?

Diferenţele sunt doar cele circumscrise de lectura spaţială şi de lectura temporală. Oricăt de ridicată ar fi turaţia vocii electronice, ea nu poate obţine o imagine panoramică a paginii asemenea ochiului. E mai greu să-ţi pui semne şi marcaje ca să poţi reveni asupra unui anumit pasaj, dar nici imposibil nu este. Fiindcă am un indelungat exerciţiu al lecturii, nu pierd pe planul receptării. Există insă pe lumea asta persoane cu pretins ştaif intelectual care nu sunt capabile să priceapă istoria cu interiorizarea realităţii şi a informaţiei. Un exemplu: un student nevăzător se prezintă la un examen, răspunde strălucit, merită nota 10. Examinatoarea il intreabă cum a studiat. Băiatul evocă vocea electronică cu care parcursese tocmai cartea profesoarei din faţa lui. Dar cucoana, după ce constatase că tănărul asimilase fără cusur conţinutul bibliografic, emite următoarea cugetare: "Eu nu cred că dumneata ai putut să inveţi cu adevărat citind cu acea voce artificială, aşa că nu pot să-ţi dau 10 cum aş fi dorit, ci doar 9". Stai şi te minunezi căt de sofisticate sunt formele pe care le ia tămpenia omenească: pentru cucoană nu conta faptul că studentul dovedise cunoştinţe depline, ci amănuntul că ea nu era in stare să-şi inchipuie cum făcuse de ştiuse. Iar dacă acel tănăr nu ar fi fost orb, problema nu s-ar fi pus.

Asociaţia Nevăzătorilor, organizaţie pe care o conduceţi, are o fonotecă foarte bine pusă la punct...

Studioul de inregistrare vocală a cărţilor a fost infiinţat in 1966. S-a lucrat mai intăi pe bandă magnetică, apoi pe casete. Acum se realizează inregistrările in calculator in format audio MP3. Intreg fondul de carte de pe benzi şi de pe casete se transferă pe CD-uri. Este o muncă enormă, susţinută de voluntari, intrucăt personalul studioului ar fi insuficient pentru asta. Voluntarii sunt cititori nevăzători ai acestui fond de carte, din diverse părţi ale ţării. Li se pun la dispoziţie benzile sau casetele, iar ei trimit la Bucureşti CD-urile cu copiile digitale. La centru, materialul e ordonat pe alte CD-uri şi direcţionat către cele 30 de filiale ale organizaţiei, unde cititorii pot să-şi copieze orice text. Pe un CD astfel realizat la compresia pe care noi o considerăm optimă incap 25 de ore de lectură vocală. Un roman precum Don Quijote, bunăoară, intră pe două CD-uri. Cea mai recentă performanţă a acestui studio este proiectul "Să ne cunoaştem scriitorii in format audio MP3", finanţat de Uniunea Scriitorilor şi constănd in principal in imprimarea, prin lectura unor actori, a poeziei romăneşti din secolul XX şi a prozei contemporane. La capitolul poezie existau carenţe serioase, intrucăt aceasta trebuie citită de profesionişti. Acum, cu sprijinul cătorva actori şi al soţiei mele, inzestrată cu un autentic har al lecturii vocale, un vechi deziderat al nevăzătorilor, acela de a avea marea poezie a lumii la dispoziţie, este pe cale să se implinească. Această colecţie de CD-uri cu lectura integrală a unor cărţi a fost lansată la Uniunea Scriitorilor in noiembrie. Au citit actori precum: Delia Nartea, Florin Anton, Andrei Barbu, Liviu Lucaci, Zoltan Octavian Butuc, Gavril Pinte. Sperăm că ni se vor alătura şi alţii, fiindcă literatura lumii e prodigioasă, poezia sa infinită şi mai e mult pănă departe.

roxana.ancuta@jurnalul.ro