Ocnele Mari / Cavernele saline dau semne clare de prăbuşire

Dezastrul ecologic, economic şi social de la Ocnele Mari a început în septembrie 2001, odată cu primele deversări necontrolate din caverna cu peste cinci milioane de metri cubi de saramură din Câmpul II de sonde. După aproape trei ani de linişte, cavernele au început din nou să geamă. Câteva zeci de familii ar trebui evacuate, dar negocierile cu autorităţile sunt în impas.

IADUL. Într-o noapte de septembrie, în urmă cu opt ani, iadul s-a dezlănţuit peste Ocnele Mari. Un perete al cavernei saline II s-a prăbuşit. Milioane de metri cubi de apă, saramură, motorină şi pământ au luat-o la vale, peste casele oamenilor. Imaginile din zorii zilei arătau o localitate care trecuse prin momente apocaliptice. A fost construit un baraj deversor şi lucrurile s-au mai liniştit. Până când? "Asta nu o putem anticipa pentru că totul este şubred în zonă. Oricând se poate produce un dezastru de proporţii", avertiza la acea vreme profesorul Florian Zamfirescu de la Universitatea din Bucureşti. Variantele localinicilor sunt simple. Conform specialiştilor,  fosta staţiune balneară şi milenara Buridava urmează să fie şterse de pe faţa pământului. "Ar fi cea mai bună soluţie. Să mutăm oamenii din localitate şi să lăsăm natura să rezolve problema" - au spus atunci specialiştii. Ce ar presupune asta? "Aici s-ar produce un lac sărat imens. Poate cel mai mare din Europa. După ce s-ar finaliza această nebunie am putea vorbi de reabilitarea zonei în scopuri turistice. Este cea mai rentabilă prognoză" - au spus aceştia. Acum, după aproape opt ani de linişte relativă lucrurile încep să se mişte iar. Şi, iar, apar ipotezele, spaimele şi scandalurile.

CINE POARTĂ VINA? În 2001 autorităţile au pornit o anchetă menită să găsească vinovatul pentru drama produsă în această localitate. Totul a ţinut exact cât presa şi-a făcut mendrele şi a consumat cerneala şi hărtia pe subiect. Apoi s-a lăsat tăcerea. Povestea locului pleacă din urmă cu aproape un mileniu. Poate chiar mai mult. Din momentul în care sarea a fost descoperită şi magla şi-a făcut un scop social pentru oameni. Nu au fost probleme până când exploatarea a devenit industrială. Au apărut cavernele, au fost secătuite de resurse şi umplute cu apă. Şi motorină, "care are rolul de a forma o peliculă între saramură şi pojghiţa de pământ de deasupra. Practic ţine locul în picioare", aşa cum explică oamenii şi specialiştii. Tocmai această motorină pare să stea la originea dezastrului. Familiile care au trebuit să fie strămutate din zonă şi-au dat drumul la gură şi au povestit, după dezastru, că "motorina era furată ca-n codru pe vremea lui Ceauşescu. Apoi, după Revoluţie, chiar s-a ales praful. Injecţia de motorină a fost făcută din ce în ce mai rar. Nu pentru că nu mai era motorină ci pentru că acest combustibil ajungea pe piaţa neagră în loc să fie băgat unde trebuie". Niciodată autorităţile nu au vrut să confirme varianta oamenilor. Dar nici n-au negat acest lucru. Au preferat un banal "rămâne de văzut ce s-a întâmplat". Şi gata. Dosarul a fost închis.

ÎN ALTE CASE. Speriate de amploarea fenomenului de erodare a cavernelor, autorităţele locale şi judeţene au început să mute zeci de familii în alte locaţii. Negocierile au fost dure, într-un final oamenii primindu-şi drepturile cerute corect, "pentru că nu noi am distrus pământul unde ne-am născut şi crescut". În spatele haosului din acel semptembrie 2001 au rămas câteva milioane metri cubi de saramură pregătiţi să se năpustească afară din măruntaiele pământului, dar şi alte sute de gospodării ameninţate cu distrugerea. Acum, ameninţarea bate din nou la uşă. Este posibil ca, odată cu începerea dezgheţului, dinamica fenomenului să se accentueze în toate cele trei câmpuri de sonde, dintre care două sunt încă în exploatare. Prefectura judeţului Vâlcea a fost înştiinţată în legătură cu reactivarea prăbuşirii, după ce aproximativ 16.000 de metri cubi de sare şi steril s-au desprins, în ultimele patru săptămâni, din tavanul cavernei situate în Câmpul I de sonde de la Ocnele Mari, antrenând o creştere cu circa doi metri a nivelului saramurii la sonda cu numărul 358. În urma acestei activităţi alte două familii ar trebui imediat mutate. Numai că negocierile au intrat în impas. Oamenii au o evaluare a bunurilor, autorităţile alta! În prezent, 54 de familii din Ocnele Mari sunt afectate de fenomenele care se produc în cele trei câmpuri de sonde, iar 29 dintre acestea, din perspectiva autorităţilor, trebuie strămutate cu urgenţă maximă. Cu toate acestea, construirea unor noi locuinţe este mult întârziată din cauza faptului că Primăria Ocnele Mari nu a întocmit la timp Planul Urbanistic General care să permită, apoi, eliberarea autorizaţiilor de construire.


LA CE SE AŞTEAPTĂ? Măsurătorile efectuate asupra apei din Pârâul Sărat indică o salinitate de 3.829 mg/litru, iar pe aproape 2.500 metri pătraţi din tavanul cavernei există semne că se va produce o deschidere în planşeul de sare. Acest aspect îi determină pe specialişti să considere că  în câteva luni, va avea loc o scufundare de proporţii mari. Profesorul Tiberiu Constantinescu, de la Universitatea Bucureşti, spune că dacă nu apar elemente noi, care să modifice dinamica fenomenului, măsurătorile cavernometrice par să indice o scufundare lentă, cu circa 1 milimetru pe zi, până prin luna mai a acestui an. Din acest motiv, pe scala sistemului codificat de alertă pentru situaţiile de urgenţă, Ocnele Mari se află, în acest moment, la culoarea verde. Cu toate acestea, specialiştii sunt mai îngrijoraţi în ceea ce priveşte situaţia din Câmpurile III şi IV de sonde, unde exploatarea sării este încă în plină desfăşurare şi unde au apărut mişcări seismice detectate de aparatura de supraveghere a zonei. Singurul motiv de bucurie este acela că barajul lacului de retenţie construit în perioada prăbuşirii cavernei din Câmpul II de sonde este capabil să reziste în faţa a 500.000 de metri cubi de saramură, iar în lacul respectiv se mai pot stoca încă 100.000 de metri cubi. Cel mai rău scenariu presupune o eventuală prăbuşire simultană în toate cele trei câmpuri de sonde, ceea ce ar putea antrena o deversare de peste 600.000 de metri cubi de saramură şi ar pune în pericol câteva zeci de locuinţe aflate în vecinătatea barajului.