Este detinator al prestigiosului premiu Grammy. I-a uimit pe Joe Cocker si pe Shaggy cu talentul sau de a canta la nai. Mai nou, canta la toba, si a creat formatia de lautari Damian&Brothers, cu care a uluit Europa. Un interviu cu mult-talentatul Damian Draghici.

Pe Damian Draghici mai bine il asculti cantand. Cuvintele sunt afone in fata muzicianului desavarsit.

Bucuria muzicii trebuie impartasita cu cei de langa tine, altfel harul venit de sus nu are valoare. Damian Draghici are o pasiune nebuneasca pentru muzica. Una fara limite. Visul lui a fost acela de a da din harul sau celor care-l asculta, sa-i poata vedea vibrand, sa le simta emotia. Lipsa lui de egoism te cucereste din start si definitiv. Cu sapte luni inainte de Revolutie, a plecat din tara. Manat de dorinta de a face ca viata lui sa conteze, de a nu-i dezamagi pe cei dragi, de a cuceri locul pe care talentul lui ii spunea ca-l merita. "Viata m-a dus catre succes pe drumuri ocolite, asa ca am devenit cunoscut ca muzician intai in strainatate. Nu poti fugi de ceea ce esti, nu te poti ascunde", ne-a marturisit artistul. "In mine curge sange de roman, de rrom si evreu. Am 36 de ani, sunt nascut in Bucuresti si fac parte dintr-o numeroasa familie de muzicieni." A opta generatie dintr-o familie de lautari, Damian Draghici a ales sa caute sensul vietii trecand granita, in Grecia. De acolo, in America, la studii, la Colegiul Berklee. Cand a crezut ca este destul de cunoscut, Damian Draghici si-a dorit o schimbare, asa ca a decis sa lupte pentru drepturile rromilor, din care isi trage seva, creand o formatie de lautari cu care a ridicat salile din Europa in picioare, Damian&Brothers. Mandria de a fi tigan, dar si roman in acelasi timp, razbate prin toti porii.

MUZICA. "Am avut o perioada cand am crezut ca poate nu sunt facut pentru muzica", ne-a spus artistul. "Vreo sase luni pur si simplu nu am vrut sa fac muzica. Incercam sa gasesc motivul, sa descopar daca am fost facut pentru muzica sau nu. M-am simtit mizerabil. Cand am reinceput sa fac muzica, mi-am dat seama ca ea e viata mea. Singurul mod de a exprima ceea ce simt, dragostea, sentimentele fata de mine, fata de cei pe care ii iubesc, fata de Dumnezeu, fata de univers pot sa exprim numai prin muzica mea. E harul meu. Nu vreau sa ma pun contra universului.

"Asa sunt eu, e ceva natural, dau intotdeauna suta la suta, nu stiu sa dau mai putin decăt tot. Cănd sunt implicat in ceva, nu mai stiu ce este in jurul meu, sunt trup si suflet dedicat. Iar eu am fost mereu implicat in ceva. Lucrez douazeci de ore pe zi, ma imbrac cu ce-o fi, nu aud nimic, uit sa manănc." Damian Draghici despre sine

Stii, e vorba de energia pe care o pui in lucrul acela, mana, cum se spune in Biblie. Daca ai doi bucatari si le dai aceleasi ingrediente, unuia ii iese o nebunie, celuilalt nu prea. Energia… Asa mi-am dat seama ca e vorba de felul in care fac muzica, de cum ma simt cand sunt pe scena. E un extaz, o furie, o transpunere, o calatorie intr-o alta lume, pur si simplu nu ma mai aflu aici. Eu in ceea ce fac nu vreau sa fac din obligatie. Ce fac este adevarul pur, nu exista alt motiv. Ceea ce simt in cultura romaneasca, ceea ce Romania imi da nu am mai simtit-o de 17 ani. In tot ceea ce fac, de la a bea o cafea la a merge cu cineva pe strada, asta e energia pe care mie mi-o da Romania. Care e secretul?! Sunt ceea ce sunt. Uite, asta e camasa, asta mi-e parul. Iti place, bine. Nu, asta e.

" Vreau un concert care sa aiba un impact cu adevarat artistic asupra oamenilor, vreau ca acestia sa plece acasa si sa se gandeasca zile intregi la el. Pana cand nu sunt eu pregatit, nu vreau sa cant doar de dragul unui concert. Vom avea unul mai mult ca sigur undeva spre vara. Pur si simplu este o revelatie, o traiesc si imi place la nebunie" Damian Draghici despre viitorul concert

Daca faci muzica pe care o iubesti, se vor gasi unii care vor fi incantati, dar se vor gasi altii care o vor uri. Daca o faci cu pasiune, cred ca si cei care o urasc pana la urma o vor asculta si le va placea. De la 3 ani pana la 10 ani am tot incercat instrumentele. Tambal, acordeon, percutie, tobe, contrabas. Eram un foarte bun elev. Ma plictiseam repede, in schimb, si treceam la altceva. Cand am ajuns la nai a fost un declic. De fapt, singurul mod de a ma exprima de la 12 ani pana la 30 de ani a fost doar cu naiul. La un moment dat, cand am inceput sa studiez la Berklee compozitie si productie muzicala, mi-am dat seama ca de fapt de multe ori sunt lucruri pe care nu este nevoie sa le exprimi doar prin nai. Expresia mea artistica, vocea mea e cel mai apropiata de nai, dar de multe ori, muzical sau in sufletul meu, naiul ca sunet, nu ca vibratie energetica, nu poate emana acelasi lucru. Vocea sau pianul exprima mai bine ce simt. Acum, am toba. Cu instrumentul acesta simt eu cel mai bine ca dau suta la suta ce am."

SPECTACOL. "Damian&Brothers, Filarmonika Rromanes" au ridicat sala Flagey din Bruxelles in picioare la 19 ianuarie 2007

PESTE OCEAN. "La 16-17 ani le spuneam prietenilor ca am sa ajung in America, am sa am o casa mare, am sa conduc un Cadillac, ce vedeam in filme, am sa beau Cola. Am sa cant cu Chick Corea, cu James Brown. Majoritatea prietenilor mei mergeau la mama si ii spuneau: «Cred ca Damian are probleme, a innebunit!». Azi ma intalnesc cu ei si imi spun: «Mai tii minte cand ne spuneai lucrurile astea si noi credeam ca esti nebun». Orice iti doresti se realizeaza. Cere si ti se va da! Am vrut asta, am avut perseverenta si nu am renuntat niciodata. Cand am ajuns in America, la Colegiul Berklee, recunoscut ca fiind cel mai bun colegiu de muzica din lume, cred ca erau mai multe vise in unul singur. Eram epuizat de atatea vise. La mine era ceva de genul: «Am ajuns in America», «Am ajuns la Berklee», «Am ajuns sa cant cu nu stiu cine», erau prea multe chiar si pentru mine, care sunt o persoana dinamica. Era o fericire extraordinara. Cel mai important lucru care mi-a placut acolo a fost ca poti sa ai incredere in tine, nimic nu este imposibil si poti sa faci tot ce vrei tu in viata. La orice varsta. Poti sa incerci orice de cate ori vrei tu."

FIORUL. "Idolul meu muzical a fost Miles Davis. Nu numai muzical, dar si ca personalitate, ca biografie a lui. Incontinuu schimba stilul muzical, totul. Dintre toti artistii contemporani este persoana cu care ma identific cel mai mult. Ca impact artistic nu am cunoscut si nu am simtit asta cu nici un artist pe scena mai tare ca James Brown. In 2004 am avut 35 de concerte cu el. Eu cantam o piesa, Joe Cocker o piesa, James o piesa, le cantam interlacat. La sfarsitul programului cantam cu totii «Let it be» a celor de la Beatles. La sfarsit canta James... De fapt, nu canta, scotea sunete, ceva de genul sound music... In fiecare seara plangeam, mi se furnica pielea. «Ce ai vrea sa faci in viata ta ca artist?», m-a intrebat un reporter de la New York Times. Daca as putea sa fac oamenii sa simta ceea ce simt cand il ascult pe James Brown, de fiecare data as fi cel mai fericit om, a fost raspunsul meu."

CONCERT. "Nu vreau sa am un concert in Romania doar de dragul de a avea un concert. Vreau un concert care sa aiba un impact cu adevarat artistic asupra oamenilor, vreau ca acestia sa plece acasa si sa se gandeasca zile intregi la el. Pana cand nu sunt eu pregatit, nu vreau sa cant doar de dragul unui concert. Vom avea unul mai mult ca sigur undeva spre vara."

CREDINTA. Este credincios. Tine post negru miercurea si vinerea, iar naiul este talismanul lui, i-a purtat noroc de-a lungul timpului. De aceea crede ca "oamenii care discrimineaza alti oameni in primul rand nu se iubesc pe ei. Nu-si iubesc semenii. Nu conteaza culoarea, toti suntem facuti de Dumnezeu. Nu avem forme diferite, e vorba doar de culoare. Daca nu te iubesti pe tine, atunci cum sa-i iubesti pe ceilalti. Acei oameni nu-l iubesc pe Dumnezeu, desi el ne-a creat pe toti".

O ZI CA ORICARE. "Duminica este cea mai plictisitoare zi din viata mea. Nu pot sa suport ziua de duminica. Poate ca Dumnezeu a spus sa te odihnesti duminica, dar as vrea sa ma odihnesc constructiv. Duminica, de multe ori, imi gasesc ceva de facut. Merg in vizita, dar nu pot sa stau mai mult de jumatate de ora. De duminicile din copilarie mi-aduc aminte cu placere. Eram copil, pe la vreo 12-13 ani, si jucam fotbal. De la vreo 14 ani am inceput cu turneele, asa ca duminica eram mereu ocupat. Ma simteam bine ca aveam ce sa fac. In State, duminica ma duceam la un seminar, ca sa mai invat ceva."

DESTINATIE? ACASA. "Trenul, avionul, taxiul reprezinta doar un mod de a ajunge la urmatorul meu proiect. Mai toti oamenii sunt chinuiti: «Vai, fac 12 ore cu avionul». Eu sunt atat de concentrat la urmatorul pas, incat nu ma gandesc ca sunt acele 12 ore in avion. Pentru mine sunt 12 minute. Romania este locul unde-mi sunt radacinile, dar pentru mine acasa e acolo unde este urmatorul proiect. Daca e nevoie, merg in Afganistan, si acolo ma simt acasa. Sunt un cetatean al lumii. Oriunde ma simt acasa.

Ma gaseste mama adormit peste calculator, apoi ma trezesc si sunt gata: o iau de la capat. Fac un dus si plec. Daca vreau copii? Nu stiu. Dar cred ca in viata ti se intampla cele mai ciudate lucruri. Un singur lucru stiu cu certitudine: cant ca sa cante inimile celor care ma asculta."

Alesi sa promoveze imaginea Romaniei Detinator al prestigiosului premiu Grammy si autor a 17 albume muzicale, Damian Draghici a prezentat la Bruxelles, impreuna cu cei 18 artisti rromi, proiectul "Radacini". Cu totii au reusit sa prezinte intr-o maniera proprie multiculturalitatea si diversitatea pe care Romania a adus-o in UE. Proiectul "Radacini" se inscrie in seria demersurilor artistului de schimbare a prejudecatilor in ceea ce-i priveste pe rromi. "Radacini" a mai fost prezentat la sfarsitul anului trecut in mai multe capitale europene precum Viena, Dublin, Londra si Roma - ca proiect de diplomatie publica menit sa marcheze Ziua Nationala a Romaniei si aderarea tarii noastre la UE. Damian Draghici a fost si directorul artistic al spectacolului de Revelion din Piata Universitatii, autor al aranjamentului muzical care a marcat integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. AMBASADOR. Acum cateva zile, Damian Draghici a fost ales ambasador al anului pentru egalitatea sanselor. La 20 martie va primi brevetul din mainile presedintelui Basescu, la Palatul Cotroceni Sufletul ii este numai la "Damian& Brothers" sau "Filarmonika Rromanes", o trupa de 18 lautari, unul si unul, care se afla de cateva luni bune, zi de zi, langa el, lautari care atunci cand incep sa cante te infioara. E o intreaga poveste. Si inca una speciala. A venit in Romania in vacanta, dupa ani de turnee. Un proiect nou, diferit de tot ceea ce facuse. Voia sa petreaca trei, patru zile cu cate un lautar din noua tari - Romania, Bulgaria, Ungaria, Rusia, Grecia, Franta, Spania, Italia si India. Ar fi fost, intr-un fel, o refacere a migratiei tiganilor prin lume, transpusa intr-un film documentar. A inceput lucrul in Romania si descoperea mereu ceva inedit. Expresia, energia pe care o emanau prin instrumentul lor, felul in care il faceau sa se simta cand ii auzea cantand, tremurul acela interior aparte l-a facut sa aleaga. Si-a dat seama ca aceia pe care ii gasise erau doar romani si ca nu mai era vorba despre un film, ci despre o experienta nebanuita. A realizat cateva clipuri, le-a trimis unor prieteni din America. Le zicea: "Acestia sunt fratii mei, my brothers", si apoi si-a dat seama ca era un nume bun de trupa: "Damian&Brothers".

Foto: arhiva personala Damian Draghici