Ospat brancovenesc de Anul Nou

Calatorii straini, cu... misiune sau fara, care au poposit pe meleagurile vechii Dacii ne-au lasat insemnari pretioase pentru istoria mentalitatilor, a reconstituirii modului de viata cotidian in Principatele Romane. Citim despre ospete si ritualul lor, date in diferite ocazii la Curtea domneasca.

Un astfel de calator a fost florentinul Anton Maria del Chiaro, un nuantat cunoscator al vietii de la Curte, care in scrierile sale a surprins trairile bastinasilor si veneticilor "de la vladica pana la opinca". Instruirea si cultura dobandite in universitatile occidentale, precum si functia de secretar particular al domnitorilor Constantin Brancoveanu, Stefan Cantacuzino si Nicolae Mavrocordat i-au permis acestea. Se purta imbracat "evropineste", avea maniere elegante. Invitat adesea la masa si la curtile boieresti, cand glumele se faceau pe seama lui uneori "fara peredea", diplomatic, si din bun-simt, reactiona "cu obraz inrosit". De aceea boierii valahi l-au poreclit "Curcanul".

De la Anton Maria del Chiaro ne-a ramas si o savuroasa descriere a unui ospat oferit de domnitorul Constantin Brancoveanu intr-unul din palatele sale.

RITUAL. Ce scrie cronicarul italian despre eveniment? Toasturile durau aproape trei ore. Apoi i se facea semn marelui cupar sa ofere un pahar printului si, in acelasi timp, unul mitropolitului. Se rostea o scurta invocatie catre Dumnezeu: "In cinstea si slava Domnului Dumnezeu, care prin mila Sa ne-a facut sa ajungem sanatosi in aceasta sfanta si solemna zi, si Il rugam ca la fel sa putem vedea acest an urmator cu sanatate si pace". Dupa aceea se "slobozeau" cele 12 tunuri si se tragea o salva de pusti. In vremea lui Brancoveanu ostenii puscasi erau in numar de 2.000, mult mai mare decat la alti domnitori. Dupa "concertul" tunurilor si flintelor incepeau sa cante instrumentele muzicale: tobe, trambite, flaute si altele. In acest timp, toti boierii (del Chiaro ii numeste nobili) ramaneau in picioare pana cand isi terminau de baut vinul. Intre timp cantaretii bisericii Curtii cantau o melodie bisericeasca. Apoi, tiganii, la dorinta Domnitorului, "cantau intr-o armonie deplina", la instrumentele cu coarde, alte cantece lumesti.

FAST. Al doilea pahar era inchinat pentru sanatatea "basileului", adica a imparatului. Turcii credeau ca oratia este facuta in sanatatea sultanului, crestinii - in a imparatului, si toata lumea era multumita. Urma o alta canonada a tunurilor, apoi, a pustilor, iar apoi un rapait de tobe si timpane.

Al treilea pahar era pentru sanatatea "printului". Un toast asemanator era facut de patriarh in sanatatea "nobililor" tarii. Dupa ce se terminau toasturile festive, salvele de tunuri si muschetele, osteniii se retrageau, fiecare ceata de militari urmandu-si semnul distinctiv pana la casa stegarului sau.

Cronicarul aprecia ca mancarurile, foarte multe si diverse, erau bine gatite. Bucatarii stiau sa pregateasca bucatele si dupa moda occidentala (nemteasca, frantuzeasca sau italieneasca). Setea era stinsa cu cele mai alese soiuri de vin din podgoriile din tara, dar si din strainatate. Aceleasi ceremonii se petreceau si la masa doamnei, unde se aflau sotiile boierilor.

RAFINAMENT DOMNESC
"Banchetul dura sase ore si era ocazia unor formidabile libatiuni, mai rafinate decat cele din vremea lui Matei Basarab si Constantin Serban. De indata ce printul se aseza la masa, care era in prealabil binecuvantata de prelatul cel mai inalt in grad, in incinta mare a Curtii se facea un concert de trambite si tobe"
Anton Maria del Chiaro