PACEPA - Omul din spatele legendei

MARINA CONSTANTINOIU

Jurnalul national: La 28 iulie 1988, cand s-au implinit zece ani din ziua in care ati primit azil politic, CIA a caracterizat sprijinul dumneavoastra drept "o contributie importanta si unica adusa Statelor Unite". In noiembrie 1989, cand dictatorii comunisti au fost maturati de valul revolutionar, Guvernul SUA v-a adus noi multumiri pentru aportul la daramarea imperiului sovietic. In Romania ati continuat sa fiti considerat "tradator". Cum va explicati asta?

Ion Mihai Pacepa: Deoarece comunistii au scris si rescris istoria pentru a o face sa satisfaca interesele lor temporare, nu pentru a reflecta realitatea. In America se spune, cu ironie, ca nimic nu a fost mai dificil pentru comunisti decat sa-si "prezica trecutul". Odiseea regelui Mihai ilustreaza acest sarcasm.

La 23 august 1944, el si generalul Dwight Eisenhower, comandantul suprem al fortelor aliate din Europa, au fost doi dintre cei cinci oameni de stat din lume decorati atat de presedintele SUA, cat si de liderul sovietic. In iulie 1945, Stalin a mers atat de departe, incat l-a trimis la Bucuresti pe legendarul maresal Fiodor Tolbuhin spre a oferi regelui in dar doua avioane de turism, ca recompensa pentru "aportul sau unic la scurtarea razboiului".

Iar Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost atat de impresionat de curajul tanarului rege, incat i-a sarutat mana cand i s-a prezentat pentru prima oara. Nici Stalin si nici Dej nu au putut prezice atunci ca doar trei ani mai tarziu tot ei il vor eticheta pe rege drept "tradator" si ii vor retrage cetatenia tarii in care s-a nascut.

Daca generalul Eisenhower ar fi fost roman, ar fi devenit probabil si el tradator - nu presedinte al SUA.

Trebuie sa inteleg ca, in viziunea dumneavoastra, guvernantii Romaniei postcomuniste au suferit de aceeasi "boala"?

Da. Cazul meu o dovedeste graitor. La 25 decembrie 1989, Ceausescu a fost condamnat la moarte pe baza unor acuzatii luate aproape cuvant cu cuvant din serializarea cartii "Orizonturi Rosii" la postul de radio Europa Libera. De aceea cea de-a doua editie a cartii se termina cu stenograma procesului.

La 26 decembrie, presa libera romana a inceput sa publice pasaje din carte, cu mentiunea ca ea a jucat un rol important in rasturnarea dictaturii. Trei ani mai tarziu am publicat "Mostenirea Kremlinului", in care am prezentat legaturile secrete cu Moscova ale noii conduceri a Romaniei de atunci. In aceeasi carte am mai informat ca SRI-ul din acea vreme era o continuare voalata a Securitatii, si ca seful sau, Virgil Magureanu, care jurase in fata Parlamentului ca n-a avut legaturi cu Securitatea, imi fusese de fapt subaltern in DIE sub numele conspirativ "Mihaila Mihai". Conducerea Romaniei m-a calificat din nou drept "tradator".

Cum explicati atitudinea fata de dumneavoastra a Guvernului Romaniei postcomuniste?

Succesorul lui Ceausescu, Ion Ilici Iliescu, a fost membru al Biroului Politic al PCR, responsabil pentru agitatie, propaganda si dezinformare. Cu alte cuvinte, expert in rescrierea istoriei. Actualul SRI a fost creat de un securist, Virgil Magureanu, iar SIE a fost creat de generalul Mihai Caraman, un alt securist - si singurul ofiter al acelei institutii care fusese decorat de Moscova pentru "merite deosebite in lupta contra NATO". Ambii erau, de asemenea, experti in rescrierea istoriei - asta a fost specialitatea de baza a securistilor.

In urmatorii ani, Iliescu, Magureanu si Caraman au publicat "Cartea Alba a Securitatii" (cinci volume cu peste 2.000 de pagini) si "Culisele Spionajului Romanesc". Aceste imense opere de dezinformare au rescris istoria comunismului romanesc si a cainelui sau de paza, Securitatea. Potrivit lor, tirania comunista impusa cu baionetele sovietice ar fi fost un regim legitim, iar Securitatea, care a fost creata de Moscova si condusa o buna vreme de ofiteri sovietici, ar fi "servit interesele nationale ale Romaniei intr-o anumita perioada istorica". Ca atare, cei care au avut curajul si viziunea sa lupte impotriva lor sau sa colaboreze cu NATO in anii razboiului rece au fost "tradatori".

De ce credeti ca Guvernul roman a recurs la epitete in locul unei dezbateri factuale a celor prezentate de dumneavoastra?

Pentru ca in Romania de atunci avusese loc doar o schimbare de guvern. Tara era condusa tot de securisti acoperiti, care au continuat politica Moscovei de etichetare in masa a oponentilor politici ca "tradatori".

Atentie, cad mituri!

Despre dumneavoastra se spune in Romania ba ca ati fi evreu, ba ca ati murit acum cativa ani, ba ca ati furat pe rupte si de aceea ati fugit din tara sau ca, de fapt, sunteti omul KGB-ului, ca n-aveti nici un merit in zdruncinarea regimului Ceausescu si cate si mai cate. De fapt, de fiecare data despre Pacepa "se spune" ceva. Haideti sa lamurim lucrurile pe rand. Aveti doua nume de sfinti: Ion si Mihai. V-ati sarbatorit vreodata ziua numelui cand erati in Romania?

Mi-am sarbatorit ziua numelui, am cantat in corul bisericii cand am fost copil si parintii sunt ingropati in cimitirul "Sfanta Vineri".

Deci nu sunteti evreu.

Deci nu sunt evreu. Am insa numerosi prieteni evrei si tin enorm la ei. Ca unul care a trait ultimii 27 de ani de viata cu doua condamnari la moarte deasupra capului, le respect suferintele trecutului. Ca expatriat, le admir tenacitatea cu care-si conserva fiinta nationala. Domnul Radu Ioanid, care a ilustrat Muzeul Holocastului din Washington cu mii de fotografii zguduitoare, este unul dintre ei. L-am cunoscut dupa ce am devenit american, si l-am ajutat sa scrie cartea "Rascumpararea evreilor", pe care a lansat-o recent in SUA si in Romania. Am fost implicat in acel trafic cu carne vie menit sa captuseasca buzunarele lui Ceausescu, si asta imi da o afinitate suplimentara pentru evrei. In "Orizonturi Rosii" am expus hidosenia acelui troc, spre a-i preveni repetarea.

Ce ne puteti spune despre celelalte acuzatii care vi se aduc?

Sunt tot atat de reale ca si cea ca am fost evreu.

Care credeti ca a fost scopul lansarii zvonului ca sunteti evreu? Cum i-ar fi schimbat destinul lui Pacepa niste presupuse origini evreiesti?

Insinuarea a fost menita sa dea securistilor baza ideologica pentru a-l determina pe teroristul Ilici Ramirez Sanchez, zis "Carlos Sacalul", sa ma asasineze pe teritoriul Statelor Unite. Trucul a reusit.

In 1980, serviciul de spionaj roman, CIE, condus de generalul Nicolae Plesita, l-a atras pe Carlos in Romania, i-a pus la dispozitie o vila, in care a locuit impreuna cu amanta sa, Magdalena Kopp, si l-a pompat cu "informatii" potrivit carora as fi fost un simbol international al "perfidiei jidanesti". Apoi CIE a pus un premiu de doua milioane de dolari pe capul meu, si unitatea sa specializata in "Antitero" (UM 0544) i-a dat "Sacalului" o baza de antrenament in aproprierea Bucurestiului. Acolo, el si oamenii lui au consumat importante cantitati de munitie, precum si 200 de kilograme de exploziv plastic (decontate ulterior de UM 0544 prin raportul Nr. 0010748 din 22 iunie 1981).

Denumirea de cod a actiunii pentru asasinarea mea in SUA a fost "Operatia 363". Ea a fost propusa de CIE prin raportul Nr. 0012578 din 21.10.1980 si aprobata de seful Departamentului Securitatii Statului, Tudor Postelnicu. Potrivit aprobarii generalului Plesita, CIE l-a dotat pe Carlos pentru aceasta operatiune cu sapte pistoale-mitraliera, 37 kg exploziv plastic EPH/88 si 178 kg exploziv plastic EPP/88.

Si totusi ati scapat cu viata. Cum?

"Operatia 363" a fost depistata si neutralizata de CIA si de FBI. In august 1994, Directia de Securitate Teritoriala a Frantei (DST), cu care am colaborat, l-a rapit pe "Sacalul" din Sudan si l-a adus in Franta. Acolo el a fost condamnat la inchisoare pe viata pentru ca a omorat cu mana lui trei ofiteri DST.

In ancheta, "Sacalul" a confirmat faptul ca a primit de la romani impresionante sume de bani, arme si explozivi pentru a ma asasina si pentru a organiza alte actiuni teroriste pe teritoriul SUA si al Europei Occidentale.

Despre familie

FAMILIE. Sotii Pacepa, la Slanic Moldova, impreuna cu fiul lor, Ion Mihai. Fotografie datand din 1933

Haideti sa vorbim putin despre familia Pacepa. Recent, Jurnalul national a facut un reportaj la Alba- Iulia, acasa la unul dintre unchii dumneavoastra, care, in ciuda varstei de 92 de ani, este o persoana lucida si cu "desaga" plina de amintiri. Sa discutam despre parintii dumneavoastra. Ce fel de oameni erau, ce pregatire aveau?

Unchiul din Alba-Iulia a fost casatorit cu una dintre surorile tatalui meu, care si-a petrecut primii 30 de ani din viata tot in Alba Iulia. Bunicul a avut acolo un atelier de tinichigerie cu cativa salariati care produceau articole casnice din tabla, pe care tata l-a condus mai mult de zece ani.

In 1930, el s-a mutat la Bucuresti, unde a devenit seful sectiei de radiatoare si tinichigerie a Societatii Leonida, reprezentanta companiei americane General Motors pentru autoturisme Buick, Chevrolet si Opel. Fiind cel mai in varsta dintre cei opt frati si surori pe care i-a avut, tata s-a ocupat mai intai de educatia lor si apoi de a sa. Desi nu a fost "scolit", el a ajuns sa vorbeasca fluent cinci limbi straine si a facut o pasiune pentru filozofiile lui D...scartes, Hegel si Nietzsche.

Mama, nascuta Rosu, a crescut tot in Alba-Iulia, unde a locuit peste drum de casa tatalui. S-a casatorit la 16 ani. A avut o voce superba, a cantat in coruri bisericesti si mi-a insuflat pasiunea pentru muzica. A murit la doi ani dupa tata.

Este adevarat ca tatal dumneavoastra a fost bun prieten cu Lucretiu Patrascanu?

Da. El i-a transmis "virusul" comunismului. In 1945, la recomandarea lui Patrascanu, tata a devenit translator de germana si maghiara al maresalului Rodion Malinovski, gauleiter-ul sovietic al Romaniei. In 1953, cand tata a auzit ca Patrascanu va fi judecat, a intervenit pentru el la maresal. "Ti vipil, durak?" ("Esti beat, prostule?"), l-a intrebat maresalul. "Nu beau alcool", i-a raspuns bunul meu tata. La ordinul lui Malinovski, soldati sovietici l-au imobilizat pe tata si i-au turnat cateva sticle de votca pe gat. A fost adus acasa pe targa si a murit curand de ciroza, luand cu el o buna parte a vietii mele. A fost inmormantat insa cu pompa comunista.

Unde locuiati in Bucuresti?

Am crescut pe Strada Vasile Gherghel nr. 93, unde in 1936 tata si-a construit o casa cu etaj. Actele casei, pe care le-am recuperat, au fost intocmite si semnate de Patrascanu. Tot acolo tata a avut un atelier pentru reparat masini, in care lucra dupa orele de serviciu. La 4 aprilie 1944, casa a fost distrusa de primul bombardament asupra Bucurestiului. In octombrie 1944, un tanar locotenent american ne-a batut la usa. Era fiul unui prieten al tatalui, care a fost prins de razboi in SUA. "Unde-s ai mei?", m-a intrebat cand a vazut ca si casa lui, care era lipita de a noastra, fusese distrusa. "Au murit la bombardament", i-am raspuns. Locotenentul Buta a facut parte din flotila americana care a bombardat Bucurestiul la 4 aprilie, si a pierit apoi in timpul unui bombardament al Berlinului.

Dupa ce am devenit american, am pus o floare pentru el in fiecare an la Monumentul Eroilor Necunoscuti din cimitirul militar "Arlington". Cand Bunul Dumnezeu va decide ca a sosit si vremea mea, ne vom reintalni acolo si nu ne vom mai desparti. Ryszhard Kuklinsky, un alt drag prieten care abia s-a mutat la Arlington, ne va tine tovarasie in acea padure de oameni necunoscuti care si-au dat viata pentru libertatea altora, pe care nici ei nu i-au cunoscut.

Ani de liceu

Cum erati in scoala, ati fost premiant?

Da, insa niciodata primul. Doar premiul II sau III.

Ati fost pasionat de chimie? Doar ati imbratisat cariera de inginer chimist!

Am fost presedintele societatii de chimie a Liceului "Marele Voievod Mihai". Mi-am facut un laborator acasa, impreuna cu fostul meu coleg de banca din scoala primara si liceu, Eugen Constantinescu, zis "Chimita". Laboratorul a luat foc de cateva ori, dar m-a ajutat sa intru la Facultatea de Chimie Industriala pe locul doi, cu media 9,67.

Ironia sortii: "Chimita", care mi-a insuflat pasiunea pentru chimie, a cazut la admitere. Anul urmator a intrat la Facultatea de Mecanica si-a luat apoi doctoratul la Praga, s-a casatorit cu o verisoara de-a mea, a devenit inginer-sef al Uzinei de Masini Agricole din Bucuresti si a inventat un motor rotativ fara sa stie ca fusese inventat in acelasi timp si in Germania. Motorul german s-a numit "Wankel Rotary Combustion Engine" (WRCE) si a echipat autoturismele NSU R-80 si Mazda RX. Motorul lui "Chimita" a fost omorat de birocratia comunista.

In iulie 1978, in ziua in care am cerut azil politic Ambasadei SUA din Bonn, i-am trimis o carte postala ce avea poza motorului Wankel, in care l-am rugat sa aiba grija de fiica mea, Dana. Din nefericire, dragul meu "Chimita" a murit inainte de a-l revedea si a dus cu el o alta parte a vietii mele.

NU RATATI!

Continuarea interviului, in numarul nostru de maine.

EXCLUSIV - PACEPA - OMUL DIN SPATELE LEGENDEI Trebuia sa cada ucis de Carlos Sacalul Vicepresedintele SUA i-a salvat fata Zoe Ceausescu a fost urmarita de propriul tata Nicolae Plesita, teroristul de la Europa Libera "Securitatea s-a bazat pe halucinatii" Averea lui Pacepa in 1978: 1.291.042 lei