Paul Sarbu, autorul "raportului Petromidia", a fost anchetat de Parchetul Militar acum cativa ani. Doamna Rodica Stanoiu ar trebui sa-i rasfoiasca dosarul consilierului de la Securitatea Nationala.

Raportul Petromidia, scris de o mana patata

Autorul celebrului raport despre privatizarea Petromidia, clocit supt umbrela Administratiei Prezidentiale si bagat pe gat Parchetului National Anticoruptie, este un personaj pe care Ioan Talpes i l-a lasat "mostenire" inlocuitoarei sale, Rodica Stanoiu. Se numeste Paul Sarbu, este colonel si are rangul de consilier in cadrul Departamentului Securitatii Nationale.

In aceasta calitate, Paul Sarbu ar trebui, fireste, sa aiba acces la documente clasificate, deci sa posede toate avizele necesare, sa fi trecut prin toate verificarile care l-au facut apt sa detina aceasta functie. Trebuie, asadar, sa se fi facut cercetarile de rigoare asupra trecutului sau, pentru ca nu cumva la Departamentul Securitatii Nationale sa se fi strecurat o persoana santajabila ori devotata altor interese decat celor ale statului.

Anumite fapte ramase inca neelucidate, din trecutul recent al consilierului Paul Sarbu, arunca asupra sa semne de intrebare atat de ingrijoratoare, incat ne intrebam daca nu cumva actualul sef al Departamentului ar trebui sa puna sub semnul intrebarii nu numai prezenta lui acolo, ci si toate actiunile sale din ultima perioada. Dam numai cateva exemple:

Tripleta de aur

La inceputul lunii noiembrie a anului 2000, prin ordin al ministrului de Interne Constantin Dudu Ionescu, trei importanti ofiteri din cadrul Ministerului de Interne au fost suspendati din functii. Impotriva lor a fost declansata o ancheta severa, pentru verificarea unor grave acuzatii de coruptie. Paul Sarbu a fost unul din cei trei ofiteri suspendati. Detinea, in acel moment, calitatea de consilier al secretarului de stat din MI Liviu Popescu. Alaturi de el, au fost "pusi pe tusa" proaspatul general de Politie Mihai Bogdan Stan, de la Corpul de Control al MI si capitanul Grigore Pesterau, de la Politia Economica Constanta.

Prima pagina

Pe urmele celor trei a fost pusa o echipa a Corpului de Control al ministrului de Interne care urma sa verifice acuzatiile de coruptie aduse celor trei ofiteri, acuzatii care au tinut prima pagina a ziarelor, la acea vreme. Bogdan, Sarbu si Pesterau erau considerati personaje principale ale unei adevarate structuri de crima organizata, cu adanci radacini in Politie, Parchet si Vama. Presa a facut ample dezvaluiri despre activitatile celor trei. Si Jurnalul National a dezvaluit la acea vreme practici ce sfideaza legea, in scopul dobandirii de foloase si al sprijinirii unei clientele interlope, sub titlul: "Crima organizata din Politie".

In doua cuvinte, e vorba de instrumentarea unor dosare penale indoielnice, de regula unor oameni de afaceri straini, pentru infractiuni precum contrabanda. Scopul acestor dosare era justificarea confiscarii marfurilor - in special tigari, cafea sau alcool - si vanzarea lor la preturi derizorii, prin intermediul unor complici din Directia Finantelor Publice Constanta, unor firme fantoma, cu patroni arabi. Dezvaluirile unor avocati, fosti generali de Politie - Suceava, si Tudor Amza - plangerile victimelor, investigatiile mass-media au dus la blocarea acestui "furtun" prin care au curs vreme de multi ani ilegalitati strigatoare la cer.

In anul 2001, ofiterii Corpului de Control al ministrului de Interne (se schimbase ministrul, trecusera alegerile, dosarul ramasese) au definitivat cercetarile in privinta celor trei ofiteri suspecti de coruptie si au trimis dosarul Sectiei Parchetelor Militare, cu propunere de incepere a urmaririi penale impotriva acestora, cel putin sub acuzatia de abuz in serviciu. Aici procurorul Vasile Stanca, dupa indelungi stradanii, a reusit musamalizarea acestui dosar. Legal, ceea ce a facut magistratul Stanca se numeste inchiderea dosarului cu propunerea de neincepere a urmaririi penale impotriva invinuitilor Bogdan, Sarbu si Pesterau.

Albi ca zapada

Cu aceasta stampila de "buna purtare", generalul, colonelul si capitanul au fost primiti inapoi, albi ca zapada. Cum si-au primit insa certificatul de "cumintenie"? Va prezentam o versiune, cu radacini politice si cu temeiuri profund ancorate in realitate:

In anul 2000, Sarbu si Bogdan au primit o sarcina delicata: anchetarea cazului "Costea - Romcereal", o afacere veroasa a carei temeinica anchetare ar fi putut subrezi pozitia candidatului PSD la presedintia Romaniei, Ion Iliescu. Cei doi se mai ocupasera de o ancheta, in cazul lui Mehmet Fatih Kesser. Si cat de bine au facut-o, s-a vazut! L-au facut scapat pe kurdul presupus agent al unui serviciu secret strain, astfel ca Fatih Kesser a mai dat ulterior tunuri de rasunet, precum cel de la Nitramonia Fagaras. In ce priveste cazul Costea, se stie ca Bogdan si Sarbu au fost in Franta, au adunat probe - cate or fi fost in stare - si, in toamna acelui an, cam pe cand se petrecea schimbarea lor din functie si scandalul de presa ce a urmat, au "adulmecat"corect dincotro bate vantul (era doar luna alegerilor parlamentare si prezidentiale) si au schimbat macazul. Nu este exclus ca insusi protectorul lor, pe nume Ioan Talpes, sa fi potentat aceasta schimbare de macaz, astfel incat dosarul Costea nu a mai ajuns instrument de negociere electorala pentru regimul Constantinescu. Asa vor fi stat lucrurile cu adevarat? Cariera celor doi sta marturie. Paul Sarbu a fost "adoptat" de Cotroceni si a devenit consilier al lui Talpes. Consilier specialist in a "colectiona" dosare murdare, folosite la santaj, cum pare a fi cazul privatizarii Petromidia? Tot ce se poate. Generalul Bogdan a fost integrat in IGP, pe o pozitie greu de precizat, vreme de cativa ani, dupa care a fost detasat pe langa Parchetul National Anticoruptie.

Verificari

Desigur, cele expuse in randurile de mai sus pot fi lesne probate, in primul rand de autoritatile ce-ar putea vadi interesul. Ministrul de Interne Ioan Rus ar putea cere Corpului de Control rezultatul verificarilor facute asupra celor trei personaje, precum si motivarea rezolutiei de declinare a competentei in favoarea Parchetului Militar. Ministrul Justitiei Cristian Diaconescu sau procurorul general Ilie Botos ar putea cere de la arhiva Sectiei Parchetelor Militare dosarul clasat de magistratul Vasile Stanca, prin 2002, cu Neinceperea Urmaririi Penale. Ar putea cere unor inspectori analizarea dosarului, pentru a constata justetea sau injustetea deciziei. Rodica Stanoiu ar putea cere subordonatului dumisale mostenit de la Ioan Talpes, colonel Sarbu Paul, un curriculum vitae. O rugam sa o faca. Si sa verifice modul in care le-a obtinut, scolile absolvite. Un eminent jurist, cu studii de referinta in tara si peste hotare, asa cum o stim, va fi mirat, fara indoiala, de usurinta cu care a "mancat" gradele un personaj care, pana nu foarte demult, era sofer la un inspectorat de politie. Daca gresim afirmand ca Paul Sarbu a primit gradele mai repede decat Napoleon Bonaparte, in mod suspect, acceptam mustrarile doamnei Stanoiu si-i cerem scuze pentru timpul pe care i l-am irosit. Daca nu, nu. In aceeasi masura, ne ingaduim sa-i sugeram procurorului general al PNA, Ioan Amarie, sa trateze colaboratorii oferiti de IGP cu aceeasi intransigenta cu care si-a selectat procurorii. Altminteri, il paste oricand riscul sa accepte vreun vierme care, mai curand ori mai tarziu, ii va strica marul.

Procese pierdute de fisc

In fine, n-ar fi lipsit de interes pentru Ministerul Finantelor sa afle care sunt cauzele pentru care statul a pierdut procese costisitoare intentate lui de firme pagubite de un invizibil sindicat al crimei organizate din politie. E vorba de firme care au dovedit ca marfa li s-a confiscat abuziv si a fost vanduta. Firme care nu au cedat presiunilor si si-au cautat dreptatea in justitie. Au castigat, si acum banii bagati in buzunar de hoti cu epoleti si complici arabi urmeaza a fi platiti din buzunarul public.

Ca o concluzie, putem observa ca institutiile statului pot fi lesne folosite drept instrument de santaj, de cercuri de influenta, atunci cand persoane din aceste institutii sunt usor coruptibile si gata sa-si vanda constiinta, ori sa linga mana care le hraneste.