Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Peter Maffay este un nume de rezonanţă în istoria Germaniei. La 64 de ani, el este cotat în continuare drept cel mai de succes muzician al Germaniei. S-a născut în judeţul Braşov sub numele de Peter Makkay. A emigrat din România în 1963
În 1963 a emigrat cu părinţii săi în Germania. Câţiva ani mai târziu a considerat că, pentru a avea succes pe piaţa muzicală germană, trebuie să îşi schimbe numele din Makkay în Maffay. A început cu muzica uşoară şi piesa sa “Şi a fost vară” a devenit hitul care l-a făcut cunoscut. În 1979 a schimbat stilul radical şi a trecut la rock, iar în 1984 a cucerit topurile cu un musical rock pentru copii.
De 16 ori piesele sale au staţionat pe primul loc în topul muzical german. Pe traseul dintre reşedinţa sa din Mallorca şi studioul său din Tutzing, Germania, Maffay nu a uitat de unde a plecat şi vrea să ajute România, prin implicarea sa în proiecte umanitare, dar şi în dezbaterile privind “migraţia sărăciei”.
“O discriminare şi o incorectitudine”
“Cum mi se par dezbaterile despre migraţia sărăciei din România? O discriminare şi o incorectitudine. Aici vin oameni din România care au studiat şi sunt calificaţi profesional. Ar trebui să ne bucurăm de prezenţa lor fiindcă îmbogăţesc economia noastră cu multiple competenţe. Nu este adevărat că toţi cei care vin din estul Europei o fac doar ca să se adăpostească sub umbrela socială foarte bine concepută de societatea noastră”, susţine Maffay, într-un interviu acordat Tageszeitung.
Angajat în lupta contra extremismului
“Solicitarea - cine înşeală, să zboare - este în acest context inutilă şi chiar cinică. De acest cinism nu avem nevoie. Cu astfel de lozinci se pescuiesc nişte rătăciţi într-o aripă greşită. Ne-am săturat de extremismul de dreapta şi nu mai avem nevoie de materiale inflamabile suplimentare. De ani de zile mă angajez în lupta pentru combaterea extremei drepte. După al Doilea Război Mondial şi tentativa de exterminare a evreilor lumea trebuie să înţeleagă că nu mai trebuie să permitem repetarea unui asemenea scenariu. Chiar şi aşa, în unele părţi ale lumii există un nou val de radicalizare a dreptei, în special în Italia, Franţa, România şi Ungaria”, consideră muzicianul.
Despre imigranţi şi ură
Artistul nu a uitat că şi el s-a numărat printre imigranţii români la vremea sa. “În cercul meu de prieteni sunt mulţi imigranţi. În acest moment şi eu sunt un imigrant în Spania. În 1963, când am venit cu părinţii mei în Germania, eram şi eu un imigrant. Deci, oriunde în lume ne-am afla suntem sub o formă sau alta un fel de imigranţi. Acest punct de vedere nu ar trebui să îl neglijăm. Şi eu am fost discriminat când am venit în Germania. Au fost gesturi, priviri, comentarii menite să sublinieze că eu nu aparţin de lumea lor. A existat şi jignirea că sunt doar un german de umplutură. Dar adversitatea declarată de acum care atinge chiar nivelul urii nu am resimţit-o la acea vreme. Am fost mereu acuzat pentru modul în care rosteam litera 'r'. Am fost criticat inclusiv de oameni despre care credeam că sunt inteligenţi. Eram întrebat de ce nu schimb pronunţia în timp ce cânt. O prostie fără margini. Nu ştiu dacă era ceva simptomatic doar pentru acele vremuri. Aveam 15 ani când am venit în Germania. Am avut impresia că societatea este deschisă şi nu mai este dispusă să repete greşelile din timpul războiului. Probabil simţul meu al observaţiei nu era încă suficient dezvoltat. Astăzi ştim că a fost doar liniştea dinaintea furtunii. Că acel comportament persistă în anumite straturi sociale, dar nu mai este arătat atât de evident. Cred că pe parcursul anilor situaţia s-a înrăutăţit. Ura care persistă acum pe străzi nu exista la acea vreme”, explică el.
“Nu cred că succesul meu a avut vreo legătură cu faptul că aş fi fost o prezenţă exotică din Estul Europei. Oricum nu mi-ar fi pasat, chiar dacă nimănui nu îi place să fie o prezenţă exotică. Chiar m-a intrigat subiectul ăsta şi am demarat căutări pentru stabilirea arborelui genealogic, iar originile s-au dovedit a fi chiar din Saarland, Germania. Asta cu provenienţa este o chestiune relativă”, adaugă Peter Maffay.
A revenit în ţară după 30 de ani
După 30 de ani, Peter Maffay a revenit în 2007 pentru prima dată în România. “A fost o întoarcere care m-a marcat. Germania este patria mea, având în vedere că de 30 de ani nu mai fusesem în România. Am crezut că am depăşit acea etapă din viaţa mea, dar m-am înşelat. Când am păşit pe străzile Braşovului şi m-am uitat la câte-o clădire mi-au revenit imaginile şi amintirile unor lucruri pe care le-am trăit. Mi-am revăzut şcoala, casa natală şi parcă am retrăit acele momente de neuitat. Acum am acolo prieteni şi parteneri. România rămâne indubitabil o componentă sentimentală. Tocmai de aceea vreau să îmi aduc contribuţia şi să echilibrez balanţa, o tendinţă deficitară în Europa. Ar trebui să ne implicăm acolo unde sunt probleme”.
Fundaţia
Peter Maffay a cumpărat casa parohială din localitatea natală Roadeş, din judeţul Braşov, şi a investit aproape trei milioane de euro pentru o tabără pentru copiii traumatizaţi din România şi nu numai. “Roadeş este un sat în Transilvania de unde populaţia germană a emigrat aproape în totalitate. În locul lor au venit noi chiriaşi, majoritatea rromi. Am construit în această localitate şi o fermă ecologică, un cabinet medical şi un service auto. Fundaţia noastră manageriază trei astfel de tabere: Mallorca, Roadeş şi una în Germania. Cea din România este ultima dată în folosinţă. Porţile noastre se deschid pentru copiii din familiile sărace sau din orfelinate, dar şi celor care sunt traumatizaţi prin violenţă sau abuz. Ei îşi pot petrece vacanţele la noi. Este o oază de care au nevoie şi mă bucur că an de an oferim această posibilitate unui număr de peste 1.000 de copii. Două-treimi din timpul meu este dedicat acestui proiect şi sunt mulţumit cu asta”, a încheiat Peter Maffay.
Anul trecut, la Zilele Porţilor deschise de la Roadeş, Maffay îndemna participanţii să promoveze locul şi să povestească despre oamenii care trăiesc acolo, în speranţa că le va trezi şi altora curiozitatea de a vizita acele meleaguri. “Nu uitaţi, Roadeş este centrul Europei!”, le-a spus el invitaţilor, adăugând că scopul fundaţiei este îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din sat, reabilitarea infrastructurii după standarde moderne, atragerea de meseriaşi şi crearea de locuri de muncă.
Citește pe Antena3.ro
