Pe pamant si in vazduh, intr-o zi, au vuit surd clopotele indignarii in ritmul inimilor care se crispasera si zvacneau, incapabile sa priceapa, sa creada.

S-a intamplat dupa amurg

Pe pamant si in vazduh, intr-o zi, au vuit surd clopotele indignarii in ritmul inimilor care se crispasera si zvacneau, incapabile sa priceapa, sa creada.

Braila, 1973, noiembrie 14. Ceasurile dramatice, minute dramatice. Ora 9:10, ora 19:15, ora 19:20, ora 19:25: telefoanele Militiei sunt asaltate. Ofiterul de serviciu comunica prin alte telefoane, abia invingandu-si emotia, o stire care si lui i se pare absurda, si anume ca, nu departe de cladirea Militiei, pe Strada Galati, plutonierul-major Ion Covaci zace mort pe trotuar. Medicii sositi la fata locului nu dau sperante ca subofiterul va supravietui… Subofiterul de Militie Ion Covaci este unul si acelasi cu renumitul boxer dinamovist Ion Covaci.

Dupa ce incetase activitatea competitionala, indeplinea misiuni in cadrul serviciului de paza si ordine la Militia municipiului Braila. Ion Covaci se despartise de viata, cu cateva secunde in urma, fulgerator. Abia atinsese varsta de 28 de ani.

INSTINCT. Flerul lui Ion Covaci functionase impecabil. Se afla in post, in perimetrul central, si il chemase la el pe individul care i se paruse suspect, cerandu-i sa-i explice de unde venea, ce cauta, de ce umbla brambura. Inca de la inceput, individul refuzase sa prezinte buletinul de identitate. Potrivit atributiilor, Ion Covaci il invitase la Militie. Acolo urma sa i se stabileasca necunoscutului datele personale.

Era putin dupa amurg, se aprinsesera luminile pe strazi. Covaci il conducea pe suspect in directia Militiei municipiului Braila. La un moment dat, au intalnit un palc numeros de oameni asteptand intr-o statie venirea unui autobuz. Covaci a incercat sa evite aglomeratia, luand-o alaturi de cel insotit pe langa gardul bisericii. Individul lasa impresia ca se supune si totul decurgea normal. Si iata ca in aceste imprejurari s-a produs fatala lovitura. De sub canadiana de fas, individul a scos fulgerator un pumnal cu lama lunga ascutita ca un brici si a repezit mana dreapta, izbind necrutator in gatul subofiterului.

INTERVENTIE. Aflandu-se in statia de autobuz, in inghesuiala despre care pomeneam, Liviu Bajenaru, si el vechi sportiv, prieten din copilarie al lui Covaci, s-a aruncat asupra criminalului. Semiintunericul l-a favorizat pe criminal. Din cauza invalmaselii produse, ucigasul a reusit sa scape, lasandu-si pe jos caciula si fularul. In acele minute de confuzie, unii, vazandu-l plin de sange pe Bajenaru, l-au inconjurat, cerand lamuriri.

La fata locului s-a deplasat imediat o echipa operativa de cercetare, fiind alertate toate cadrele Militiei judetului Braila. Din campul infractiunii s-au recoltat probe de sange, fiind ridicate caciula si fularul criminalului. De la martorul Liviu Bajenaru, precum si de la alti cativa cetateni au fost obtinute semnalmentele acestuia: un tanar blond, cu par bogat, varsta intre 22 si 25 de ani, statura potrivita, imbracat cu o canadiana de fas maro, pantaloni negri, iar in picioare bocanci maro. Intrarile si iesirile din Braila au fost blocate, fiind controlata fiecare masina sau vehicul. Gara si autogara erau si ele "pieptanate", iar ofiterii de judiciar ii verificau pe suspectii din evidenta.

Vestea mortii lui Covaci a zguduit inimile orasului, reverberandu-se de acolo, de la Dunare, in intreaga tara.

DURERE. Cand am primit vestea asasinarii lui Ion Covaci, ma aflam la Militia judetului Galati in calitate de ofiter specialist la Serviciul Omoruri, din cadrul Directiei judiciare a Inspectoratului General al Militiei, si coordonam actiunile de identificare a autorului unui dublu asasinat comis in localitate. Tristetea a fost fara margini, pentru ca marele sportiv imi era prieten de inima. Cu durerea in suflet, m-am incrancenat si am jurat ca voi face tot ce depinde de mine ca bestia care ii luase viata prietenului meu sa fie prinsa cat mai repede. Nu m-am deplasat la Braila cum s-ar putea crede, ci am ramas la Galati. Din discutiile purtate cu ofiterii de judiciar de la Braila rezulta ca, in mod sigur, asasinul parasise orasul dupa ce il omorase pe subofiter. Tinta cea mai apropiata si rapida: Galatiul.

S-a dat alarma la toti lucratorii de Militie din municipiul si judetul Galati, formandu-se echipe de cautare a criminalului pe baza semnalmentelor primite. Si a doua zi sansa ne-a suras, asasinul fiind "pescuit" de maiorul Vasile Toma si de echipa sa, de la biroul Judiciar, in Restaurantul "Miorita". Il chema Mihai Ion, 23 de ani, cu domiciliul formal in Galati, unde nu avea pe nimeni. Era urmarit de politistii din Galati pentru comiterea mai multor talharii si furturi. Ii lipseau caciula si fularul pe care le abandonase la locul faptei, iar pantalonii erau plini cu stropi de sangele lui Covaci. A fost condamnat la 25 de ani inchisoare. El s-a eliberat in anul 1988, dupa ce a executat pedeapsa integral, implinind varsta de 48 de ani. La trei zile de la noua eliberare a comis o tentativa de omor in Galati, primind de aceasta data 20 de ani inchisoare. A fost din nou incarcerat in Penitenciarul Galati, acolo unde-i este locul acestei bestii umane si unde ii vor putrezi oasele…