"Printesa iubita"si Enescu

A iubit-o o viata, a asteptat ani intregi ca sa se poata casatori cu ea. A ingrijit-o cand era bolnava si a sprijinit-o cu bani. I-a acceptat toate mofturile si a fost slujitorul ei credincios.

Pe terasa de la "Luminis" miroase a cafea proaspata si a rasina de brad. Intr-un colt, un jilt desperecheat. Dimineata friguroasa, ca la munte. Pe vremuri, George Enescu si Maruca, asezati in doua jilturi, isi beau aici cafeaua. Intotdeauna punctuali, la 9:00 fix. Spre dupa-amiaza, chemau caleasca si porneau la plimbare.

Conacul brancovenesc de la Sinaia, botezat "Luminis", are curte mare, brazi, flori in oale de lut, agatate la terasa. Enescu si Maruca au ales impreuna locul de casa in 1921. O parte din schitele constructiei au fost facute chiar de muzician.

In salon - pianul, semineul, draperii grele din catifea galbena. Cei care i-au prins pe Enescu si pe Maruca in viata spun ca cei doi erau surprinsi deseori, in momente de mare tandrete, chiar in salonul de muzica. Ea ii venera piesele si il ruga mereu sa-i cante.

Intalnirea cu muzica lui Enescu

Prima intalnire dintre muzica lui Enescu si printesa Cantacuzino… Intr-o seara de martie din 1898, la Ateneul Roman. Maruca avea 20 de ani. Enescu avea 18 si canta "Poema Romana".

In 1907 se reintalnesc la Sinaia, la o rascruce de drumuri. "Era frumoasa Maruca?" Se intreaba Ilie Kogalniceanu, autorul "Destainuirilor despre George Enescu"… "Elle n’etait pas jolie, elle etait belle", ii raspunde Nineta Duca, mama lui Ilie Kogalniceanu, aproapiata a celor doi indragostiti. Maruca avea ochi ochi frumosi, care te patrundeau. Gat lung si umeri usor cazuti, "semn fizic al aristocratiei". Nu era inalta, dar tinuta ei o facea sa arate mai inalta decat in realitate. Se ajuta si cu tocuri inalte si rochii lungi pana-n calcai. Maini frumoase, cu degete subtiri.

Ea statea cam prost cu nervii

Maruca Rosetti Tescani s-a nascut la 18 iulie 1878. Parintii ei, Dimitrie Rosetti Tescani si Alice - nascuta Jora, faceau parte din vechea nobilime a Moldovei. O familie cu numeroase probleme psihice… In 1896, tatal Marucai se sinucide, lucru care a socat-o pe fata. Maruca se casatoreste in 1898 cu Mihail Cantacuzino. Casatoria a facut-o fericita pentru ca ii oferea posibilitatea sa poarte titlul de printesa. In rest, relatia dintre cei doi a fost un esec. Printesa a fost descrisa ca o persoana "bizara, cu toane, extravaganta… Avea stari depresive sau de exuberanta ca si incercari de sinucidere. Credea in fantome, in spiritism" - Ilie Kogalniceanu, "Destainuiri despre Enescu". Caracterul instabil al Marucai, firea capricioasa nu se impacau deloc cu felul de a fi al sotului - un ambitios om politic. Mihai Cantacuzino a fost ministru de justitie in 1910 in guvernele lui Petre Carp, Titu Maiorescu, apoi in guvernul lui Ionel I.C. Bratianu (1916-1918). Misu Cantacuzino trecea drept mare afemeiat. Se pare ca nici sora Marucai, Nely, n-a scapat de "atentiile" lui Misu.

Si a a aparut "El"

Aparitia lui George Enescu in viata Marucai a schimbat destinul capricioasei printese. Potrivit lui Ilie Kogalniceanu, intalnirea din 1907 dintre cei doi a fost intamplatoare, iar despre o adevarata legatura se poate vorbi abia de prin 1914-1915.

Pentru printesa Cantacuzino, legatura cu muzicianul nu parea a fi o problema delicata in viata ei privata si publica, insa pentru Enescu lucrurile nu stateau tocmai roz. Potrivit "Destainuirilor", Enescu acceptase pozitia de "cantaret de Curte". Lumea buna care venea la Palatul Cantacuzino stia care este relatia dintre Maruca si Enescu. Nici Misu Cantacuzino nu era strain de idila dintre sotia sa si compozitor, dar nu-i dadea foarte multa atentie. Enescu insa se jena sa cante la Palatul Cantacuzino - care apartinea de drept sotului Marucai si marturisea ca avea oroare de Misu Cantacuzino.

Primul razboi mondial a venit cu toate nenorocirile. Curtea Regala, armata, Guvernul s-au retras in Moldova. Marile doamne ale tarii, in frunte cu regina Maria, colindau spitalele pentru a oferi putina alinare ranitilor si bolnavilor. Maruca s-a tinut deoparte in acest timp. Iesea rareori din casa pe care o inchiriase la Iasi de la Mihail Kogalniceanu. In schimb, primea foarte multi prieteni, care veneau la balurile, receptiile si, bineinteles, reuniunile muzicale pe care le organiza. Enescu intretinea musafirii cu recitaluri la pian si vioara.

Iata cum o descrie in memoriile sale regina Maria pe printesa Cantacuzino. "Era uneori ciudata si avea, de netagaduit, o fire originala. Tovarasia ei te insufletea, dar zadarnic ai fi incercat sa te opui ideilor ei… Traia dupa bunul ei plac, fara sa-i pese de critici… Maruca avea manii si una dintre ele era gustul de a sta aproape in intuneric… Ii placea sa ne adune acasa la ea… Ne facea sa ne supunem zambitoarei ei tiranii…

Departe de Maruca

Dupa razboi, Enescu pleaca in Franta, unde isi continua activitatea concertistica. In 1920 insa, sustine Ilie Kogalniceanu, locuieste cu Maruca in Elvetia, la Lausanne.

In 1923, Enescu pleaca in America, in primul sau turneu peste ocean. Ii scrie Marucai, dar scrisorile le trimite Ninetei, care le inmaneaza personal Marucai. Nineta este si cea care ii scrie lui Enescu despre Maruca, pentru ca printesa era lenesa la scris.

In august 1928, Misu Cantacuzino moare intr-un accident de automobil, in timp ce se deplasa de la Calimanesti spre Manastirea Cornetu. Era impreuna cu amanta, care a scapat cu viata.

Capriciul Nae Ionescu

Era momentul in care Maruca si Enescu ar fi putut oficializa relatia lor. Enescu, asa cum marturisise atat Olgai Brailoiu, cat si Ninetei, spera la o casatorie. In viata printesei apare insa filozoful Nae Ionescu.

Maruca era cu 13 ani mai in varsta decat el. Filozoful, care era casatorit, dar separat de sotie, frecventa Palatul Cantacuzino si participa la auditiile muzicale organizate de stapana casei, care-l aveau ca protagonist pe Enescu. "Printesa il influentase mult pe filozof, care dorind sa faca parte din acea societate, ajunsese sa-si caute origini boieresti, prin Baleni, de care-l lega o ruda de-a lui. Isi construise la Baneasa o casa, gratie sprijinului financiar acordat de milionarul Malaxa, pe care Maruca o considera opera tipica a unui parvenit", Ilie Kogalniceau - "Destainuri despre George Enescu".

Nae Ionescu apare peste tot alaturi de Maruca. La Golesti, intr-o casa inchiriata de printesa, la "Luminis", vila lui Enescu de la Sinaia, la Tescani.

Ruptura si depresia

Dupa sase ani, Nae Ionescu rupe relatia cu Maruca. Se pare ca acest lucru provoaca o cadere psihica puternica a Marucai.

Copiii printesei, Bazu si Alice, cer ajutorul medicilor, care constata la Maruca stari profunde de depresie, anxietate, idei delirante sub forma de psihoza. Sub juramant, medicii atesta incapacitatea bolnavei de a-si administra averea.

Maruca traia intr-o izolare completa, in intuneric, refuza sa se alimenteze. Enescu suporta financiar cheltuielile cauzate de boala si o veghea indeaproape pe Maruca. Dupa un timp, printesa isi revine si accepta sa legalizeze legatura cu muzicianul.

In sfarsit, casatoriti

"O slujba religioasa sfinti casatoria lor, in prezenta Cellei Delavrancea, ca martora, in noua lor locuinta, un apartament intr-un imobil cu vedere spre Cismigiu. Preotul incepuse slujba, cand deodata s-a deschis usa aparand Alice, fiica Marucai. Fara a saluta preotul, a sarutat-o pe maica-sa, apoi uitandu-se prelung la Enescu, care-i intindea mana, i-a intors spatele si a plecat trantind usa. Alice il detesta pe Enescu, considerandu-l, prin originea sa modesta, nedemn de a se casatori cu o printesa" - Ilie Kogalniceanu, "Destainuri despre George Enescu".

Gestul l-a intristat si umilit foarte mult de Enescu. Cella Delavrancea va fi cea care ii va lua locul Marucai alaturi de Nae Ionescu.

Plecarea si sfarsitul

Enescu si Maruca parasesc Romania la 6 septembrie 1946, cu vaporul "Ardealul", care-i va duce la New York. In 1955, in noaptea de 4 spre 5 mai, muzicianul moare in Hotelul Atala din Paris, unde locuia impreuna cu sotia sa. Slabit, imobilizat la pat, pe jumatate paralizat, a fost lucid pana in ultima clipa a vietii. Maruca ii va supravietui 13 ani. Moare in decembrie 1968, in Elvetia.

Cei doi sunt ingropati alaturi, in Cimitirul Pere Lachaise din Paris.

IDILA CU CLAUDIA

In 1944, Maruca o angajeaza pe Claudia Rogulski, o poloneza care trebuia sa o ingrijeasca. Ilie Kogalniceanu isi aminteste de Claudia ca de o doamna de vreo 35 de ani, de talie mijlocie, plinuta, blonda. Poloneza fusese recomandata de Nineta. La un moment dat, doamna Rogulski ii telefoneaza Ninetei si-i spune ca nu mai merge la Maruca, pentru ca nu mai suporta felul in care este tratat Enescu. Povestea parea incheiata, dar, intr-o zi, la un concert de la Ateneu, Maruca o vede pe doamna Rogulski cam in mijlocul salii. La urmatorul concert, a vazut-o asezata pe acelasi loc, ceea ce insemna ca i se rezervase dinainte un fotoliu pentru mai multe concerte. Maruca si-a dat seama ca Enescu a fost cel care a rezervat locul si asa a pornit scandalul. Printesa a anuntat ca nu va mai onora cu prezenta concertele de la Ateneu. Mai mult, le-a obligat pe cucoanele din anturajul ei sa procedeze la fel. Situatia a durat aproape doua luni.

Maruca s-a mai domolit. Relatiile dintre Enescu si doamna Rogulski continuau insa. Muzicianul pleca de acasa dimineata, la ora 7:00, sa o vada pe doamna Rogulski. Se intorcea la 11:00, in timp ca Maruca sa-l gaseasca acasa cand se trezea. Intr-un tarziu, printesa a aflat de programul matinal a lui Enescu.

La Sinaia, Enescu o instalase pe doamna Rogulski la Poiana Tapului, unde mergea pe jos s-o vada. A fost parat insa Marucai de catre un sofer.

OBSESIA TITLULUI

Dupa casatoria cu Enescu, Maruca a insistat sa pastreze numele si titlul primului sot. In societate erai obligat sa i te adresezi cu "printesa" sau "domnita". La telefon nu raspundea daca cereai sa vorbesti cu doamna Enescu.

In "Trecute vieti de doamne si domnite", Constantin Gane sustine insa ca Misu Cantacuzino, primul sot al Marucai, nu se tragea din Casa domnitoare a lui Serban Voda Cantacuzino, ci din Draghici Cantacuzino, fratele mai mare a lui Serban Voda Cantacuzino. Legea romaneasca veche prevedea ca doar primul nascut al unui domnitor avea dreptul de apurta acest titlu. Deci, Maruca nu avea dreptul sa poarte titlul de printesa, titlu pe care Misu Cantacuzino nu-l purta si nu-l impunea in societate. Pentru Enescu insa, Maruca a fost intotdeauna "printesa iubita".

CV - MARUCA

18 iulie 1878 - se naste la Tescani (Bacau) Maruca Rosetti

1898 - se casatoreste cu Misu Cantacuzino

1907 - se intalneste pentru prima data cu Enescu, la Sinaia

1928 - moare Misu Cantacuzino, sotul Marucai

1939 - se casatoreste cu George Enescu

1946 - pleaca din tara, impreuna cu Enescu

1955 - George Enescu moare la Paris

1968 - Maruca moare

1972 - ramasitele Marucai, asezate alaturi de ale lui Enescu, in Cimitirul Pere Lachaise

CAPRICIOASA

"Traia dupa bunul ei plac, fara sa-i pese de critici… Maruca avea manii si una dintre ele era gustul de a sta aproape in intuneric… Ii placea sa ne adune acasa la ea… Ne facea sa ne supunem zambitoarei ei tiranii…" Regina Maria, despre Maruca

SUMAR EDITIE DE COLECTIE

Iubirile celebre ale romanilor

Marea dragoste a unui sangeros voievod

Iubire regeasca pentru o domnisoara de onoare

Dragoste cu nabadai intre Ion si Maria

Cateodata, adevarul poate ucide

"Printesa iubita"si Enescu

"Vreau sa-mi gasesc un loc langa ea, in Rai"

Marga Barbu: "Il tot astept, si el stie"

„De 57 de ani, ne iubim ca-n prima zi"

Ilie Nastase, invins de „General"