Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potrivit estimărilor executivului comunitar, creșterea producției de lapte, care a fost una robustă, poate încetini semnificativ și chiar scădea în următorii 10 ani, ca urmare a reducerii efectivelor de vaci. Această scădere nu va mai putea fi compensată prin creșterea randamentelor. Pe măsură ce producția extensivă este favorizată pentru a răspunde preocupărilor legate de mediu, se așteaptă ca efectivele de vaci de lapte să se micșoreze, odată cu o scădere a producției de lapte din UE cu 0,2% pe an până în 2032. Cu toate acestea, UE îşi va păstra poziţia de cel mai mare furnizor mondial de produse lactate. Consumul UE este deja matur și ar putea rămâne relativ stabil în viitor. Dintre produsele lactate, doar consumul de brânză ar putea crește în continuare, iar majorarea cererii la export ar putea, de asemenea, să sprijine producția. Consumul intern de lapte praf integral rămâne stabil, în timp ce producția se va reduce, în acelaşi timp cu importul de lapte praf.
Consumul de carne va scădea
În ceea ce privește consumul de carne de vacă și de porc, acesta intră pe o pantă descendentă. Motivul este schimbarea dietelor în Uniunea Europeană. Trecerea la un regim alimentar bazat pe plante ar putea duce la o importanță crescândă a alternativelor proteice la carne, dar se presupune că acestea vor reprezenta în continuare doar o cotă de piață foarte mică. În pofida acestor evoluții, se așteaptă ca în UE consumul de carne să scadă (-1,5 kg pe cap de locuitor/an), carnea de vită fiind afectată în mod special, iar carnea de porc fiind parțial înlocuită de carnea de pasăre. Sectorul producţiei de carne de pasăre este singurul care se va dezvolta atât în ceea ce privește producția, cât și consumul.
Efectivul total de vaci din UE va scădea cu 2,8 milioane de capete (-9,1 %). După nivelul ridicat din 2022, se așteaptă ca prețul cărnii de vită să scadă din nou, datorită unui echilibru mai mare între cerere și ofertă. În ceea ce privește carnea de porc, se preconizează că producția UE va scădea cu 1% pe an în perioada 2022/2032 (circa 2,2 milioane de tone), pe întreaga perioadă. În schimb, în restul lumii se anticipează o creștere a consumului de carne, ca urmare a creșterii populației, dar și a veniturilor.
Animale mai puține, producții mai mici
Reducerea numărului de animale va duce la o producție mai mică pentru toate produsele de origine animală. De asemenea, se așteaptă ca producția să scadă pentru mai multe culturi furajere, în timp ce producția de leguminoase va crește. Comisia Europeană se aşteaptă la o creștere generală a prețurilor de producție și de consum, în timp ce prețurile la producător vor crește în special pentru carnea de porc, ouă și carne de vită.
Reducerea densității efectivelor de animale în UE ar putea diminua emisiile medii de amoniac din agricultură în UE cu până la 11% și poluarea medie cu nitrați pe hectar cu până la 12%. Se preconizează reduceri mai mari (50-60%) în regiunile cu o densitate de animale foarte ridicată în prezent. Se preconizează că emisiile de gaze cu efect de seră (GES) în UE vor scădea cu 2-13,8%, dar producția mai mică din UE ar duce, de asemenea, la creșterea importurilor. Prin urmare, scăderea emisiilor în UE ar fi compensată de creșterea emisiilor în alte zone ale lumii, ceea ce se numește „relocare a emisiilor”.
Suprafața cultivată, scădere nesemnificativă
Se preconizează ca suprafața totală din UE cultivată cu cereale să scadă marginal până în 2032, ajungând la 57,2 milioane de hectare, ca urmare a unei reducerii a suprafeţei cultivate cu orz și porumb. UE va rămâne un exportator net de grâu și orz și un importator net de porumb și orez. Consumul intern de cereale în UE rămâne stabil, scăderea utilizării în hrana animalelor (-6,1 %) fiind compensată de creșterea uşoară a consumul alimentar (+3,9 %), arată documentul citat.
În ceea ce privește semințele oleaginoase, se preconizează că producția UE va ajunge la 33 de milioane de tone în 2032, o creștere de 2,8 milioane de tone (+9,3%) față de perioada 2020-2022. Aceasta se datorează în principal creşterii randamentelor, variată pentru fiecare produs în parte. Importurile UE nete de semințe oleaginoase și proteaginoase vor scădea, deoarece UE va produce cu 54,7% mai multe leguminoase și cu 33,3% mai multă soia.
Având în vedere eforturile de reducere a utilizării uleiului de palmier, cantitățile urmând să scadă cu 35,7% până în 2032, se așteaptă creșterea cantităților de uleiuri vegetale folosite în alimentație: +12,6 % pentru uleiul de rapiță, +27,5% pentru uleiul de floarea soarelui, dar și o scădere de 23,5% pentru uleiul de soia. De asemenea, se anticipează că uleiul de măsline va înlocui din ce în ce mai mult uleiurile vegetale.
Producția și consumul de zahăr scad
Suprafața de zahăr din UE va scădea lent la 1,45 de milioane ha, pentru că unii agricultori vor migra spre alte culturi. Totuși, luând în calcul o stabilitate a randamentelor, se anticipează că producția de zahăr din UE ar putea fi redusă la 15,5 milioane de tone. Această reducere a producției va veni însă pe fondul scăderii consumului, care va fi într-un declin mai accentuat decât producția. Acest lucru ar putea permite UE să-și majoreze exporturile de zahăr până în 2023. Pe termen mediu, cererea de biocarburanți va urma aceeași tendință de utilizare cu cea a combustibililor clasici. Utilizarea biomotorinei este de așteptat să rămână relativ stabilă, în timp ce utilizarea bioetanolului urmează să crească până în 2030 (+13 % față de 2022), înainte de a scădea în 2032. Porumbul va rămâne principala materie primă pentru producția de etanol, dar ponderea sa se așteaptă să scadă.
Concurență non-UE pe piața vinului
Producțiile de vin, portocale, roșii și mere este, de asemenea, probabil să scadă. Pe lângă creșterea costurilor de producție pe termen scurt, și alți factori ar putea contribui la reducere producțiilor. Raportul amintește aici utilizarea redusă a produselor fitosanitare, disponibilitatea fluctuantă a apei pentru irigații, creșterea frecvenței secetelor și valuri de căldură, lipsa muncitorilor sezonieri și competitivitate în creștere din afara UE. În general, aceste sectoare vor înregistra o scădere a producției, dar este probabil să se facă unele ajustări prin încorporarea unor noi soiurile care să se plieze mai bine la noile condiții climatice și la preferințele consumatorilor. În plus, consumul de fructe procesate este probabil să scadă, în timp ce consumul de fructe proaspete ar putea crește.
Securitatea alimentară nu este în pericol
Perspectiva pe termen mediu din acest an oferă o imagine de ansamblu a securității alimentare în UE, folosind un set de indicatori selectați: ratele de autosuficiență, comerțul net, diversificarea importurilor și exporturilor și cheltuielile gospodăriilor pentru alimente. UE rămâne autosuficientă în ceea ce privește majoritatea produselor luate în considerare până în 2032 și este capabilă să genereze excedente, care contribuie la aprovizionarea cu alimente la nivel mondial, în special pentru grâu și produse lactate. Cu toate acestea, din cauza condițiilor agroclimatice și de piață, UE va rămâne dependentă de importuri pentru produse precum fructele tropicale, orezul și soia.
161,4 milioane ha ar putea fi suprafața ocupată de păduri în UE în anul 2032, după ce în 2022 această suprafață a fost de 159,8 milioane ha
Obiceiurile alimentare, schimbate de prețuri
Se preconizează că actualele rate record ale inflației alimentare nu vor avea un impact persistent asupra ponderii cheltuielilor gospodăriilor cu alimente pe termen mediu. Acest lucru se datorează faptului că este probabil ca, în cazul în care prețurile rămân ridicate, consumatorii să își ajusteze obiceiurile de cheltuieli către produsele de bază, mai degrabă decât să își reducă consumul global de alimente. Totuși, nu va fi o surpriză faptul că recentele crize economice pot contribui la creșterea inegalităților.
Îmbătrânirea, mai accentuată în mediul rural
Vârsta medie a managerilor de fermă nu s-a schimbat prea mult, ea crescând de la 55,4 ani la 56,9 ani în intervalul 2010-2020. Ponderea fermierilor cu vârsta peste 65 de ani a crescut însă de la 30% la 34%. Această tendință poate fi observată atât în mediul rural, cât și la nivelul întregii populații în general, dar ponderea fermierilor în vârstă este mai mare decât media pentru populație. În medie, cei mai tineri fermieri administrează cele mai mari ferme, de peste 100 ha, (51 de ani), și cei mai în vârstă fermieri tind să gestioneze cele mai mici ferme sub 2 ha (59 de ani). În ultimii 10 ani s-a înregistrat o ieșire a forței de muncă din agricultură. În ceea ce privește sexul, 32% din ferme erau gestionate de femei în 2020.
