PSDR - Titel Petrescu redivivus

O dată cu apariţia social-democraţilor, scena politică de dinainte de război părea refăcută în ianuarie 1990. Partidele istorice din România "reînviaseră". Numai că, pe lângă social-democraţii lui Cunescu, şi socialiştii-democratici conduşi de Marius Cîrciumaru se revendicau de la rădăcinile stângii. Iar printre pretendenţii la simpatia electoratului se afla şi Nicolae Cerveni, care era şi socialist, şi liberal.

La 24 ianuarie 1990, în frontul antifesenist intraseră, alături de ţărănişti şi liberali, şi socialiştii conduşi de Sergiu Cunescu. Partidul Social-Democrat Român (PSDR) reapăruse la 18 ianuarie 1990, declarându-se continuatorul tradiţiei lui Constantin Titel Petrescu. Cum nici un urmaş al fruntaşului socialist nu mai trăia, în fruntea noului PSDR a fost împins Sergiu Cunescu. Inginer de profesie, social-democrat în frageda tinereţe şi fiul unui prieten de-al lui ... Titel Petrescu.

S-AU LANSAT LA TVR
Provizoriu, sediul PSDR a fost stabilit acasă la secretarul formaţiunii, Mircea Stănescu, pe Strada Dr Petru Groza (astăzi Eroilor Sanitari) nr 12. De la începutul anului se înfiinţaseră filiale în mai toate judeţele ţării. Iar lansarea platformei-program s-a făcut pe "sticlă", la TVR, printr-o "pilă" de-a socialiştilor. La primele acţiuni ale partidului a fost prezent şi Sorin Andronache, pe-atunci un tânăr în vârstă de 20 de ani, muncitor la Întreprinderea de Prelucrare a Legumelor şi Fructelor din Haţeg. Fusese "racolat" probabil pentru a îmbunătăţi compoziţia socială a PSDR-ului, în al cărui prim-plan se aflau doar intelectuali.

"La Europa Liberă s-a anunţat reînfiinţarea PSDR, îşi aminteşte acum Sorin Andronache. Cei mai importanţi membri erau Sergiu Cunescu (preşedinte activ), Adrian Dimitriu (preşedinte onorific), Mircea Stănescu şi Mira Moscovici, fiica lui Ilie Moscovici (secretari). Era şi Smaranda Dobrescu, dar n-a ieşit în faţă. Mai era un domn, Mircea Fieraru. Am mers la sediu şi, după câteva zile, Sergiu Cunescu mi-a promis ceva funcţie. La dânsul acasă, pe Strada Muzeul Zambaccian, a fost cineva de la TVR şi s-a filmat lansarea platformei-program. Şi pe urmă s-a difuzat pe post, înainte de 24 ianuarie 1990. Adrian Dimitriu a citit mai întâi, apoi Sergiu Cunescu. Primul era un om cu demnitate, un caracter puternic."

Ce ştia tânărul muncitor despre social-democraţie? "Citisem o carte în 1984, Romanul unei zile mari, al lui Corneliu Leu, spune Andronache. Treceam în clasa a XII-a."  

CUNESCU, INGINERUL ALPINIST
În 1990, "oamenii de bună-credinţă" i-au adresat şi lui Sergiu Cunescu întrebarea "Ce aţi făcut în ultimii cinci ani ?". Iar din răspunsurile preşedintelui socialist a reieşit că fusese printre cei buni la proba mâncatului de salam cu soia. Se născuse în 1923 la Bucureşti, într-o familie de intelectuali cu tradiţii muncitoreşti. Bătrânul Cunescu fusese muncitor şi, după ce a urmat Şcoala Superioară de Meserii, a devenit inginer. A ajuns la un moment dat director general în Ministerul Muncii. Înlăturat de legionari din cauza legăturilor sale cu Partidul Social-Democrat şi prieteniei cu Titel Petrescu, a executat şi doi ani de închisoare după 1947. Sergiu, fiul său, a urmat Liceul Spiru Haret şi Institutul Politehnic Bucureşti, specializându-se în studiul mecanicii. A lucrat 8 ani la Uzinele "23 August" iar în paralel fiul de deţinut politic fusese declarat apt şi pentru funcţia de asistent universitar la Politehnică. Apoi a muncit la Autobuzul (1957-1964), la Institutul de Proiectări Construcţii Maşini (1964-1976) şi la Institutul Naţional de Motoare Termice (1976-1989). S-a pensionat cu câteva luni înainte de Revoluţie. Mare amator de sport, se distinsese ca alpinist, având câteva "premiere" în Bucegi.

Concurenţa pe siglă
În luna ianuarie 1990 a apărut şi concurenţa. La Pucioasa (jud. Dâmboviţa), Marius Cîrciumaru a înfiinţat Partidul Socialist-Democratic Român (PSDR), grupare politică de centru-stânga, a "tuturor românilor, indiferent de rasă, sex, religie, naţionalitate", deschis "oamenilor de bună-credinţă". Se revendicau, şi ei, de la Constantin Titel Petrescu şi Lotar Rădăceanu. Singura diferenţă "doctrinară" faţă de "verii" din aripa Cunescu era relaţia cu FSN-ul. Vizând cooptarea unui reprezentant în Consiliul Naţional al frontului condus de Iliescu, socialiştii lui Cârciumaru sprijineau FSN "în vederea normalizării activităţii social-economice pentru crearea condiţiilor unei vieţi politice pe baze democratice, liber acceptate". Se pronunţau virulent pentru respingerea demagogiei, imposturii şi, mai ales, carierismului...

Aparent confuză, îmbinând elemente doctrinare de dreapta şi de stânga, conducerea Partidului Socialist-Liberal (PSL) imita un curent politic dispărut în Europa. În fruntea PSL (cu subtitlul "partidul dreptăţii şi solidarităţii sociale") se afla Nicolae Cerveni. Ideea îi venise încă din 1947, a declarat avocatul ulterior. În aşteptarea recunoaşterii oficiale din partea Tribunalului Municipiului Bucureşti se afla şi Partidul Social-Democrat Creştin Român.


"(Crezul) este acelaşi de acum 100 de ani, când lua fiinţă partidul nostru: de a lupta pentru o societate în care toţi cetăţenii ţării - bărbaţi, femei, copii - să-şi poată exercita drepturile, să-şi poată pune în valoare calităţile naturale, talentul, iniţiativa", Sergiu Cunescu, 7 februarie 1990, "România liberă"