Puternică şi fragilă, ca o floare de colţ

Este foarte greu să scrii despre Dida Drăgan. Nu îi place să vorbească despre sine. Trebuie să o ghiceşti. Să încerci să o cunoşti din cele câteva scânteieri care îi scapă. Nu din zgârcenie, ci din prea multă modestie. Şi din prea multă fragilitate.

STRĂLUCIRE - Dida Drăgan, povestea unei voci de neegalat

Este foarte greu să scrii despre Dida Drăgan. Nu îi place să vorbească despre sine. Trebuie să o ghiceşti. Să încerci să o cunoşti din cele câteva scânteieri care îi scapă. Nu din zgârcenie, ci din prea multă modestie. Şi din prea multă fragilitate.

E atât de timidă încât cu greu a reuşit să povestească despre realizările sale. Sau despre multele premii pe care le-a primit în cariera sa. Cu atât mai puţin despre zbuciumările din viaţa sa. A preferat să-şi laude prietenii, să le spună cât de mult îi iubeşte şi îi apreciază. Dar şi prietenii i-au declarat în Ediţia de Colecţie cât de mult o iubesc şi o apreciază.

Actriţa Rodica Mandache, o prietenă apropiată, i-a creionat un portret: “Are o fragilitate altoită pe beton armat, o soartă de OM cu multe asperităţi şi meandre. Când cântă are o nelinişte pe care o transmite puternic publicului din faţă. Romantică. Ultima romantică în lumea de azi care a suferit mutanţe şi pământul parcă şi-a pierdut inocenţa. Timidă, foarte timidă, şi cu siguranţa că ştie care e valoarea ei. Un om extrem de generos, un inefabil care cristalizează panica influenţată din lumea noastră cea de toate zilele. Are multă forţă. Modifică tensiunile publicului atunci când cântă, de aceea oamenii se apropie greu. E subtilă, are un zâmbet trist, are forţă în şoaptă şi fâşâit de catifea în strigăt. Are curaj. Îşi dirijează inspirat destinul pe care îl aşază corolar băiatului ei, Florin – darul lui Dumnezeu – ca orice copil pentru o mamă. E un om împlinit. Şi are ochii ca două bobiţe de cafea.”

ALT PORTRET. O admiratoare a Didei Drăgan i-a trimis cândva o scrisoare: “Priviţi braţele Didei Drăgan în unduiosul lor dans. Priviţi-i flacăra din ochi, când vocea începe să se-nfioare. Ascultaţi-i cântecul atunci când braţele încep să se ridice şi focul din privire arde purificator. Ei bine, atunci ceva DIVIN începe să se-ntâmple pentru noi toţi. Ce poate fi altceva Dida Drăgan decât “O lacrimă de stea” sau un dans celest de lebădă neagră? Din jocul privirilor ei izvorăşte iubirea-ntreagă! Din cântecul ei tulburător izvorăşte dorinţa de mân-tuire. Când Dumnezeu te-ncearcă cu atâtea daruri, sub o pecete de fiinţă aleasă, responsabilităţile cresc înmiit. Harurile trebuie încercate. Doina Burz.”

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri

Compozitorul Adrian Ordean ne vorbeşte cu drag: “Pe Dida Drăgan am cunoscut-o prin anii optzeci şi ceva. Susţineam pe atunci, împreună, concerte şi turnee cu formaţia «Roşu şi negru». Ţin minte în ce condiţii cântam în acea vreme. Pe timp de frig, sălile în care mergeam nu erau încălzite şi ne îngheţa mâna pe microfon. Am rămas prieteni. Încă de la bun început a dovedit că este o foarte bună profesionistă. A fost şi este excepţională.” Iar Titus Andrei spune: ”Sunt într-o relaţie specială cu Dida, pentru că am simţit melodiile ei ca făcând parte din muzica sufletului meu. Fiecare are muzica sufletului său, cum spunea şi Cioran. Eram student şi, mergând în vacanţă acasă, am întrebat-o pe sora mea, care era elevă, ce-i place, ce cântăreţi îi plac de la noi. Şi mi-a zis: «Dida Drăgan». (…) Îi port un mare respect şi o susţin în toate emisiunile pe care le prezint eu, şi printre colegii de radio, pentru că merită cu adevărat. Ar merita mai multe!”

carmen.anghel@jurnalul.ro

Ca pe o poveste de dragoste

Dida Drăgan ne-a recomandat să ascultăm CD-ul care însoţeşte Ediţia de Colecţie “ca pe o poveste de dragoste”. Şi, din când în când, din spatele unui munte de timiditate, a lăsat să strălucească puţin câte puţin şi personalitatea ei.

“Într-un fel sau altul, toţi marii oameni de artă, indiferent că au aparţinut istoriei muzicii, literaturii sau picturii, ne sunt modele. Un model nu este pentru a fi imitat, ci pentru a te raporta la el. Nu trebuie să devină idol. E bine să priveşti de departe lumina cuiva şi să nu te apropii prea mult, fiindcă-ţi poţi frânge aripile. (…) Admir cu smerenie pe marii mânuitori de penel, pe marii scriitori şi, fireşte, pe cei dăruiţi muzicii. Între Coloana Infinitului şi Mai am un singur dor se întinde pe cerul românesc năframa Mariei Tănase, care pentru mine este chiar cerul la care se uită fiecare artist, care a avut şansa şi neşansa de a se naşte pe pământul de sub cerul acestor nemuritori. (…) Sunt un om credincios nu numai datorită educaţiei din familia mea, de români ortodocşi, care, nefiind în circuitul ateu, ci fiind nişte oameni simpli, au fost liberi să respecte datinile noastre.”

Stări

Dida a avut admiratori nebuni şi oameni care au urât-o. “«De ce apare asta în negru? Ce-i asta?». Ei, la ea totul a mers ca să-ţi creeze o stare care te punea pe gânduri. Unii nu doreau asta, voiau doar să se distreze. Ea mergea foarte adânc în exprimarea unor stări. Ea a reuşit să stârnească nişte stări pe care nu mulţi au reuşit”

Aurora Andronache realizator tv

Originalitate

“Dida Drăgan interpretează o singură piesă cu versuri compuse de mine, piesa cunoscută de întreaga Românie, «Reaprindeţi candela», pe muzica lui Ion Aldea Teodorovici. Aş putea spune că abia după ce am ascultat-o interpretând acest cântec am cunoscut-o cu adevărat pe Dida Drăgan. M-au frapat forţa neobişnuită, originalitatea vocii, trăirea adâncă a melodiei şi a versurilor”

Grigore Vieru poet