Remember decembrie ’89

La 15 ani, Jurnalul National evoca revolutia romana

In decembrie 1989, la Bucuresti, ultima dictatura comunista a fost inlaturata prin jertfa. Revolutia Romana a marcat in acelasi timp sfarsitul a 50 de ani de comunism. Incepand de astazi, Jurnalul National rememoreaza acele evenimente intr-un serial care urmareste doar aflarea adevarului.

Tensiuni mari la granita Romaniei

Au trecut 15 ani de la Revolutie. Acel decembrie 1989 a desprins natiunea romana de comunism. Atunci au murit mai bine de o mie de romani, in majoritate tineri care doreau sa fie liberi. A fost Revolutia noastra? A fost un scenariu bine pus la punct de serviciile secrete? A fost cate putin din fiecare? Rememorand zilele insangerate din decembrie 1989, Jurnalul National staruie in demersul sau istoric de a da un raspuns. Serialul nostru se va derula pana in zilele de 21-22 decembrie. Vor urma editii speciale dedicate Revolutiei. Tot atunci, Jurnalul National va organiza si o expozitie de fotografii-document, marturii directe despre acele zile.

"ARMATA E CU NOI". In memoria colectiva! Revolutia a reprezentat solidaritatea intre Armata si popor

"Este regretabil ca faptele prezentate de mine, in urma cu mai bine de cinci ani, devin interesante abia acum, cand «Occidentul» le sifoneaza. Revolutia care a inceput la Timisoara nu a fost decat o masca, iar pastorul Tökes Laszlo, decat un pretext penibil. Revolutia nu am facut-o noi, romanii, ci doar am dansat pe muzica altor servicii de informatii. Step, pentru CIA, si kalinka pentru KGB", este de parere Radu Tinu.

Ungaria se folosea de disidenta romaneasca pentru a discredita regimul dictatorial condus de Nicolae Ceausescu in fata Occidentului.

Ofiterul de informatii timisorean sustine ca, inca din anul 1988, in momentul in care Bush si Gorbaciov si-au "dat mana pe un vapor acostat in larg", Securitatea romana stia ca se actioneaza concertat, atat de americani, cat si de rusi pentru inlaturarea lui Nicolae Ceausescu. Fostul adjunct al Securitatii Timis spune ca tot ceea ce a declarat premierul maghiar Miklos Nemeth despre "antrenarea rezistentei" este adevarat. "Tabara era la Bicske, in Ungaria. Am reusit sa infiltram acolo trei informatori, asa ca stiam tot ce misca. Toti romanii care treceau Muresul erau dusi acolo si antrenati. O data la trei luni, veneau securistii maghiari de la AVO - serviciul de spionaj - si luau romanii din tabara si-i duceau in fata Ambasadei Romaniei din Budapesta, ca sa manifesteze impotriva regimului. Capul miscarii disidente era un fost student la ASE, originar din Lugoj, actualmente plecat in America."

"Cert e ca, cu doua luni inainte de evenimentele din decembrie, ungurii au inceput sa dea romanii inapoi. Daca treceau Muresul cinci romani, ei dadeau inapoi zece insi. Am stiut si lucrul asta, ca ceilalti erau agenti de-ai lor...", sustine Radu Tinu.

Doru Staicu a fost ultimul presedinte al Organizatiei "Romania Libera", care a activat inainte de 22 decembrie 1989 pe teritoriul Ungariei - o grupare politica anticeausista si anticomunista ce a militat pentru respectarea drepturilor omului in Romania.

Doru Staicu era in 1988 sportiv de performanta intr-un club de lupte greco-romane din Craiova. In 20 noiembrie 1988, in drum spre o competitie sportiva, ce urma sa se desfasoare in Katovice - Polonia, sportivul cere drept de rezidenta in Ungaria. "Cand am plecat din tara nu stiam nici o limba straina, nu aveam nici un ban si nici o meserie. Tot ce imi doream era sa scap de regim, de comunism, de Ceausescu. Visam la Australia, la o masina straina si alte prostii... Dupa sase luni de stat in Ungaria, am reusit sa-mi cumpar un radio micut, la care ascultam Europa Libera", spune Staicu, care a aparat cateva luni culorile clubului sportiv Vasas Budapesta. Dupa ce s-a intalnit cu alti refugiati romani, luptatorul a aflat ca in capitala Ungariei functiona Organizatia anticomunista si anticeausista "Romania Libera".

Membrii organizatiei "Romania Libera" erau filati permanent de serviciile secrete romanesti. Singurul lor sprijin in Budapesta - diplomatii occidentali.

In mai 1989 a fost ales in comitetul de conducere, iar in data de 5 iunie 1989 a fost ales, prin vot secret, presedinte al organizatiei. "Din clipa alegerii mele, pana in ziua in care am parasit Ungaria, am fost urmarit in- continuu de serviciile secrete ale lui Nicolae Ceausescu. La preluarea functiei, am fost prezentat de catre fostul presedinte autoritatilor maghiare, ofiterului politic al Ambasadei SUA - Tom Lynch, ofiterului politic al Ambasadei Austriei - Dr. Spitzer, secretarului politic al Ambasadei Angliei - Jonathan Staneman si secretarului politic al Ambasadei Canadei - John di Gangi. Intalnirile ulterioare pe care le-am avut cu acesti domni s-au bazat strict pe problemele refugiatilor romani si pe acordarea de azil politic in tarile respective pentru miile de romani aflati pe teritoriul Ungariei."

La Budapesta romanii au citit pentru prima data in public o scrisoare adresata dictatorului, care continea 44 de capete de acuzare.

"La 16 iunie 1989 a avut loc comemorarea eroilor revolutiei maghiare de la 1956 si reinhumarea ramasitelor pamantesti ale lui Imre Nagy, Geza Losonesy, Josef Szilaghy si Miklos Gimes.

La aceasta manifestatie au participat 250.000 de oameni. Au fost invitate sa participe toate ambasadele acreditate la Budapesta, singura ambasada care a refuzat sa participe fiind cea a Romaniei. In acel moment, Guvernul ungar a decis sa ne invite pe noi, Organizatia «Romania Libera», sa participam, in numele Romaniei. Cu acest prilej am cerut public scuze in numele poporului roman, inclusiv la postul de televiziune BBC, pentru actiunile autoritatilor comuniste romane din toamna lui 1956, cand Imre Nagy si o parte din conducatorii Revolutiei Ungare au cerut azil politic in Romania, dupa interventia in forta a trupelor sovietice. La ordinul Moscovei insa, autoritatile romane i-au dat inapoi Ungariei, unde au fost asasinati prin spanzurare, legati cu sarma ghimpata si ingropati cu fata in jos. Din acel moment, a inceput razboiul intre noi si autoritatile comuniste romane.

Cateva zile mai tarziu, in data de 3 iulie 1989, Organizatia «Romania Libera» din Budapesta a organizat o demonstratie de protest in fata Ambasadei Romaniei, pentru a protesta impotriva Guvernului roman, care i-a declarat pe transfugii din Ungaria «tradatori de patrie». Demonstrantii au purtat pancarte pe care scria «Jos regimul Ceausescu», «Tradatorii neamului, familia Ceausescu». In fata Ambasadei Romaniei si in prezenta tuturor corespondentilor mass-media occidentale s-a dat citire unui protest si unei scrisori deschise adresate «cetateanului-presedinte» Nicolae Ceausescu, care continea 44 de capete de acuzare si, in final, ii cerea abdicarea."

Au urmat zile grele pentru presedintele Organizatiei "Romania Libera". Staicu a fost din nou acuzat de catre Opozitia ungara ca nu a semnat "Declaratia de la Budapesta".

"La intoarcerea in Budapesta am constatat ca sediul si clubul unde se intalneau membrii «Romaniei Libere» ne-au fost luate. In acel moment mi-am dat seama ca situatia este disperata. Am luat legatura cu Ion Ratiu si am fost sfatuit sa dizolv organizatia si sa parasesc Ungaria, lucru pe care l-am si facut, anuntand public mai multe cotidiene straine si membrii Ambasadelor SUA, Canadei, Angliei si Austriei, dizolvarea Organizatiei «Romania Libera». Am cerut azil politic Ambasadei Austriei si, spre deosebire de ceilalti trei lideri ai organizatiei, predecesorii mei, am fost refuzat si sfatuit sa raman in Ungaria".

Tabara de refugiatI de la Bicske reprezenta punctul final al aventurii fugarilor din Romania, in drumul lor spre Europa de Vest.

"Am vizitat in mai multe randuri tabara de la Bicske, unde autoritatile maghiare ii cazau pe refugiati, indiferent de origine. Lagarul de la Bicske era un camin de nefamilisti unde locuiau sute de romani - barbati, femei, copii si batrani, precum si sute de refugiati din alte tari. Nu am cunostinta sa mai fi existat si alte tabere pe teritoriul Ungariei. Stiu ca Ungaria a fost aleasa teatru de batalie pentru destabilizarea regimurilor comuniste din Europa de Est, operatiune pusa la cale de serviciile secrete occidentale si KGB, probabil dupa Malta. Altfel, cum se poate explica primirea miilor de refugiati romani intr-o tara membra a «Pactului de la Varsovia» si sprijinirea lor pentru a lupta impotriva regimului comunist din Romania, sprijinire pasnica, cu sedii, cluburi de intrunire, acces in mass-media? Dupa deschiderea simbolica a cortinei de fier, la mijlocul lunii septembrie 1989, mi-am dat seama ca zilele dictaturii din Romania sunt numarate.

Peste tot miscase ceva, numai la noi nimic. Toti taceau, in afara de Doina Cornea, Mircea Dinescu si alti cativa. Era nevoie de un semnal. Nu regret absolut nimic!", a marturisit Doru Staicu, luptatorul anticomunist care a dat semnalul inceperii revolutiei romane din... Budapesta.

SCENARIU

"Revolutia nu a fost decat o masca, iar Tökes, un pretext penibil. Revolutia nu am facut-o noi, romanii, ci doar am dansat pe muzica altor servicii de informatii: step pentru CIA si kalinka pentru KGB" - Radu Tinu, fost adjunct al Securitatii Timis

ALERTA

"In armata ungara au fost luate masuri speciale. Trupele de graniceri au trecut la intarirea frontierei cu Romania, dislocand forte suplimentare" - Ioan Todericiu colonel, atasat militar la Budapesta

"Se planuia interventia militara straina"

FOTO DOCUMENT. "Romania Libera" de la Budapesta

Anul 1989 l-a prins la post, la Budapesta, pe colonelul Ioan Todericiu. Era atasat militar. Din rapoartele redactate de el - aflate acum in arhivele Directiei de Informatii a Armatei - reiese evident ca Ungaria a fost tara care s-a pregatit cel mai intens pentru a provoca declansarea unei revolte populare in Romania.

Dupa estimarea unor publicatii unguresti si chiar straine se considera ca, la sfarsitul anului 1989, in Ungaria existau peste 20.000 de refugiati, unele ziare apreciind numarul acestora chiar la 40.000 de persoane. Cei mai multi refugiati intrau in Ungaria ilegal, fara pasaport. Numai in 1989 au fost prinse aproximativ 15.000 de persoane, majoritatea de nationalitate maghiara, care incercau sa forteze frontiera. Gaseau un anume sprijin la bisericile reformate sau catolice (bani, mancare, chiar un loc de munca temporar), apoi erau indrumate spre taberele de refugiati de la Bicske, Haiduszabaszlo, Balaton sau Debrecen, tabere coordonate de ministrul de Interne.

Refugiatii din Romania erau prezenti in numar mare, in grupuri bine organizate, la toate manifestarile cu caracter antiromanesc.

Inceputul lunii decembrie 1989 a fost extrem de sumbru. Manifestatiile si protestele se tineau lant pe strazile din zona ambasadei. Cladirea era frecvent lovita cu oua, capatand un aspect dezolant. In curte erau aruncate scrisori si bilete de amenintare, la telefoane se auzeau amenintari si injurii.

Subiectul Tokes Laszlo era la baza contradictiilor dintre guvernul roman si cel maghiar, contradictii care, detaliate in presa, incitau la vrajba.

"Revolutia a fost provocata din afara granitelor"

Ungaria era doar o tara de tranzit spre Occident

Seful Directiei de Informatii a Armatei din decembrie 1989, viceamiralul Stefan Dinu, dezvaluie faptul ca fusese avertizat asupra planurilor serviciilor secrete straine privind declansarea revoltei impotriva lui Ceausescu cu doua luni inainte. AplicaTii In jurul RomAniei. Reconstituind situatia militara de atunci din jurul granitelor tarii noastre rezulta ca:

Din directia considerata cea mai periculoasa - nord-vest, in Ungaria, in perioada 6-8 iunie, a fost organizata o aplicatie comuna ungara, cehoslovaca si sovietica, cu activarea unor elemente de comandament si trupe marcate (n.r. - prezenta unor trupe masive in cadrul aplicatiei militare este simbolizata de folosirea unor subunitati militare de diferite marimi), care, dupa aprecierile noastre, nu puneau nici o problema. Mai tarziu, intre 14-28 octombrie, trupele sovietice din Ungaria (Divizia 102 si Corpul 3 Armata sovietic, concomitent cu trupele din apararea antiaeriana, impreuna totalizand aproape 13.000 de militari, au organizat o aplicatie in raionul Budapesta - Tokay.

Din directia nord-est, in URSS, de asemenea, au avut loc unele activitati militare nesemnificative. In intervalul de timp octombrie-noiembrie s-au executat trei aplicatii in teren cu trupe marcate; prima in perioada 4-17 octombrie in Bucovina de Nord, de catre Divizia 66 Mecanizata, continuata pe 15-16 octombrie in sudul Basarabiei, de catre Divizia 118 Mecanizata Sovietica, iar a treia intre 2-4 noiembrie, de Divizia 33 Mecanizata de Garda la est, in raionul Balti.

Apele Marii Negre au constituit de asemenea teatrul unor aplicatii navale: la sud-est de Insula Serpilor, la sud de Yalta, la vest de Suhumi si sud de Subla, in apele de est ale Bulgariei.

In sudul Romaniei, doua aplicatii militare au fost mai importante, in iunie - "Balkan 89" - si in august - "Marita 89", ambele orientate pe directia de sud, spre Grecia, misiuni ce ii erau stabilite Bulgariei prin prevederile Tratatului de la Varsovia.

AVERTISMENTUL IUGOSLAV. "Prin luna octombrie 1989, fostul meu omolog iugoslav, general locotenent Georgio Iovicic, l-a invitat pe atasatul militar roman la Belgrad, colonel Manea Dumitru, pentru a-i face o informare cu unele probleme de un deosebit interes pentru tara noastra.

Generalul iugoslav a solicitat sa se comunice la Bucuresti despre existenta unor planuri care vizau rasturnarea regimului politic din Romania.

Ni s-a dat a intelege ca datele au fost obtinute din capitalele unor tari vecine noua, ca Budapesta, Sofia si Moscova.

Din contactele avute cu mediile militare si politico-militare din aceste tari, rezulta ca la o data foarte apropiata in Romania urma sa aiba loc unele actiuni destabilizatoare.

Se mentiona faptul ca va fi organizata mai intai patrunderea unor grupuri de indivizi pregatiti special, care sub acoperirea de turisti, veniti la neamuri sau prieteni, la momentul potrivit vor provoca tulburari si panica in randul populatiei, indemnand la revolta si nesupunere fata de autoritatile romanesti. In planul descris se mentiona succesiunea evenimentelor in doua etape:

in prima etapa se avea in vedere declansarea de agitatii si tulburari in orasele de granita ale caror populatie, fiind neomogena si avand un mai larg acces la mediile de informare straine, era apreciata mai vulnerabila si deci mai decisa sa inlature regimul politic din Romania.

in a doua etapa se avea in vedere extinderea revoltelor in marile localitati din interiorul tarii. Autorii provocarilor contau in primul rand pe starea de nemultumire generalizata a societatii romanesti ajunsa la limita, careia nu-i mai trebuia din afara decat un mic impuls pentru a declansa o revolta la nivel national."

NU RATATI!

In numarul de maine, cititi despre mitingul anticomunist, esuat la Iasi, la 14 decembrie 1989, si despre ancheta ulterioara a Securitatii.