Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Obișnuiți să discute ”d-ale politicii” în fiecare zi, pentru urmașii lui Ilie Moromete, din Siliștea-Gumești, județul Teleorman, data de 9 noiembrie, startul oficial al campaniei electorale, nu părea să aibă o însemnătate anume. Dezamăgiți în ultimii 20 de ani de politicieni, guvernanți și președinți pierduseră treptat speranța că se va schimba ceva în bine în nivelul lor de trai. Drept pentru care își vedeau de-ale lor, adunând ce mai era de adunat de pe câmp, măcinându-și grâul și porumbul la moară ori pregătindu-se să taie porcul de Crăciun. Cu toate astea, nu pierdeau ocazia ca măcar o dată la patru ani să nu învârtă mai abitir politica ”ca porcul dovleacul”, cum zicea unul dintre ei, mai ales că datul cu părerea era un fel de sport local pentru ”moromeți”. Bineînțeles că nu auziseră nominal de candidații desemnați în colegiul din care făcea parte comuna lor, că au votat mereu partide și alianțe politice nu oameni, dar, totuși, nume precum Liviu Dragnea, Crin Antonescu, Stuparu, Almăjanu, Marian Zlotea ori Marin Țolea sunau cunoscut în urechile lor. Întorși mai mult cu fața spre trecut decât deschiși spre viitor, consideră că nu se vor mai naște curând personaje ca Ceaușescu și Iliescu, pucte de vârf în politica românească, fiindcă, de!, se știe că Teleormanul a fost întotdeauna un județ ”roșu”.
Pâine și circ
Adunați ca-n ”Poiana lui Iocan” încă de la primele ore ale dimineții în cârciuma lui Cristian Boțoghină, zis al lu Bucureșteanu, obișnuiții mușterii își făceau încălzirea c-o bere sau c-o țuică băută la ”botul calului”. Lucru aedevărat, căci trei căruțe ”parcate” la marginea șoselei așteptau conducătorii de atelaje să dea dușcă cinzeaca, să ducă sacii încărcați la măcinat, la moară. Cum frigul începea să-i încolțească, nu mai stăteau pe băncuțele de afară, ci se strânseseră ca-n stup în cămăruța mică, unde Bucureșteanu ăl bătrân tocmai montase o sobă din fier să încălzească atmosfera. ”Bă, aveam în armată, unde am lucrat eu, un plutonier care avea expresia: Teteo, ce se mai audeĂ Tot ce se vorbește, domnule! Ați auzit, mă, că nouă candidați din partea UDMR vor să-i votăm aici, la noi, în Teleorman? Bă, noi suntem Covasna? Ce-or căuta ășia aici, când nici unul nu s-a născut pe meleagurile noastre și nici n-are buletin de teleoltean? A dracu e politica asta!” Fiu-su, Cristian, îl întrerupe: ”La ultimul recensământ, cică, au ieșit 66 de maghiari la noi. Dacă au nouă înscriși pe liste, înseamnă că mai mult de 10% candidează? Bă, asta da politică! Da crezi că au vreo șanză? La noi, USL-ul are șansă. Păi, de când mă știu eu a ieșit roșu, s-a votat PSD-ul. Toți sunt nostalgici după Ceaușescu și Iliescu, că ăsa din urmă i-a scos la pensie. Toți care vin și ciocănesc aici o țuică au ieșit la pensie la 53-54 de ani, ăsta a fost norocul lor. La alegerile d-acu, Obama a promis americanilor prosperitate. Vrăjeli! Ai noștri la fel. Dar ce credeți că sunt? Fâsâieli, fâs-fâs-uri! Cine dracu mai crede, mă? Acum se vor prezenta la vot, la noi în comună, mai puțini decât au fost la alegerile locale și la referendum. Mai ales că lumea nu cunoaște candidații, ei se uită pe liste după paride , care toate i-au dezamăgit. Am auzit că s-a interzis să se mai dea în campanie alimente, băutură sau țigări. Credeți că nu se vor mai da? Eu zic că da, dar se dă la ăia care îi știu că sunt fideli partidului, la ăia mai proști de gură n-or să le dea. Așa a fost, de când mă știu eu, circul ăsta. Bă, îmi veni mașina cu pâine! Ete, acum avem pâine și circ!” Grăbit, iese să bage înăuntru navetele cu pâine de Pitești.
”Le tai capu la toți!”
În urma lui, Stelian Popescu, zis Semaca, arde de nerăbdare să continuie discuția începută: ”Bă, eu mereu am zis că nu mă mai duc la votare, dar mereu am fost. Acu ce să fac, să stau numai la cârciumă? Sper c-o fi mai bine cu USL-ul ăsta că,cică, au grijă de agricultură. Da să-i cred, că muncesc ca prostu și n-am de niciunele? Toți așteptăm să fie mai bine, deși, pe mine personal, nici o guvernare nu m-a ajutat. N-am nici un venit, muncesc în gospodărie acolo. Îmi dădea și mie un ajutor la încălzire acum câțiva ani, și ăla dat în rate! Acum nu mai îmi dă, că zice că am pământ. Am luat și mită electorală, niște pachete cu ulei, zahăr, găleți. Acu e interzis, o să mă aleg numai cu șepci și tricouri. O să mulg vaca în șapcă! Dar mita o primeam noaptea, că se fereau de ceilalți. Bani n-am primit, că vine aicea și te mai cinstește c-o bere, c-o țuică, asta e altceva! Da bani n-am primit. Habar n-am acum cu cine votez, aștept să văd la televizor ce se mai discută, ce se mai promite, ce programe de guvernare au! C-a început în fapt de seară, campania electorală!” De alături, Pătrașcu Tănase, zis Sică, dă din mână revoltat: ”Bă, eu mă duc la vot, dar le tai capu la toți! Pun ștampila pe tot buletinul, să vadă că sunt împotriva tuturor. Nu vreau să aud nici de Videanu, nici de Băsescu, nici de Ponta, nici de Antonescu. Toți m-au sărăcit și-or să mă sărăcească și mai mult. Suntem pleavă pentru ei. Ne cheamă la vot, îi votăm, ne promit și ne uită după aia. Pot eu să mai am încredere în cineva după 20 de ani?”
Disciplină bugetară
Dumitru Dogaru, zis nea Lae, iese îmbrăcat ca de paradă. Cum fusese subinginer silvic, mai păstrase de 30-40 de ani în șifonier pantalonii, vestonul și mantaua verde. Pe cap, însă, în loc de pălărie avea o șapcă din piele de miel bârsan. La cei 78 de ani ai săi, fusese convocat de primărie să meargă la Alexandria, la marea lansare oficială a candidaților USL. ”Oamenii din comuna noastră nu-și cunosc candidații, că abia acum se lansează. Parcă mi-a spus primarul cine candidează, dar am uitat. Parcă am auzit ceva de Stoicovici, care e medic, de Stuparu, de Crin și de Dragnea. Eu încă de pe acum știu cu cine votez, că dintotdeauna am fost socuâialist democrat, nu sunt vopsit când în portocaliu, când în verde, când în alb, ca unii parlamentari. Asta chiar dacă prin 1992 am fost consilier comunal din partea Convenției Democrate, dar când am văzut că s-au prostit, m-am repliat. Oricât ar critica alte partide pe social- democrați, ei trebuie să aibă grijă de popor, mai ales pe criza asta. Şi am citit în programul USL-ului cum că Ponta a spus că e destul cu politica de austeritate şi se merge pe o disciplină bugetară. Asta nu înseamnă că ar fi mai bine pentru popor? Vă întreb eu, pe dumneavoastră! Dacă nu fac așa or să se piardă din nou și cine știe când or să-și mai revină. Uite că au trecut 10 ani de când nu și-au mai revenit. Candidatura lui Crin Antonescu e binevenită pentru județul nostru, că partidul liberal s-a modernizat, nu mai e ăla care a pus tunurile, în 1907, pe țărani. Da știu eu dacă o să facă bine pentru oamenii din județ?”
O șapcă pentru un vot
În cârciumă intră Marian Vasiliu, zis Micicliu (când era mic nu zicea bicicletă, spunea micicletă, de aici și porecla) vesel și pus pe glume. „Bă, nea Miciliule, se repede unul, unde ți-e, domnule, vestita pălărie cu mărțișor?”. Micicliul dă jos din cap o șapcă la culoarea cafelei cu lapte, se uită la ea și-o trăntește pe masă. „Domnule, aștept cu interes să-mi dea ăștia de la partide alta, ca să am spor să-i votez. Data trecută neveste-mii i-a dat un șorț de bucătărie și de atunci îmi fac singur mâncare, că ea zice că-și murdărește șorțul, dacă-mi jumoale mie un pui. Așa și eu, n-o să vă salut decât cu șapca pe cap, să n-o murdaresc când o ridic. Ori fi afișat ăștia listele cu candidații? Bă, eu acasă am două capre, cu muierea trei. M-aș duce și cu caprele, Denisa și Elodia să votez, dar n-au buletin. Oricum o să votez ce zice nevasta, că ea are șortul de master șef. Când mi-or da șapcă a la Iliescu, atunci o să-mi vină rândul să fac politică în casă!” „Bă, intervine Tudor Matei, zis Traficantu, eu tot așa fac! Mă analizez cu nevasta acasă și după aia merg și votez. Ce tot îi dați zor că v-a făcut Iliescu pensii, mie mi-a făcut pensie casa de pensii, vouă nu?” În râsetele generale, ușor- ușor se scurgea prima zi de campanie electorală.
