Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un tip eminamente simpatic a fost amicul Bitzy, cunoscut de cei care am frecventat cafenelele boemei studentesti bucurestene din anii â65-â70.
Il intalneam la Albina sau la Chinezul, la Tosca sau la Turist, la Tic-Tac sau la Katanga - pretutindeni gata de a te saluta cu toata afabilitatea si a-ti intinde cordial mana, sa fii student cu bursa de merit sau repetent, baiat cu bani de la babaci sau blatist in Grozavesti, nume de prima pagina, ori numai abonat la posta redactiei din revistele literare. Printre muritori. Din cauza acestei multimi de cunostinte, Bitzy a devenit pentru boemii cafenelei amicul cel mai de pret. De la el puteam afla vesti din sferele inalte ale literelor, chiar si din cele ale puterii supreme de partid si de stat. Eu, de pilda, stateam in acea dupa-amiaza de duminica din primavara lui 1971 la cafeneaua Albina, peste drum de Arhitectura, dimpreuna cu prietenul meu mai tanar Raducu R. Serban. Fusesem invitat la familia sa, familia minunatului (din foarte multe puncte de vedere) Radu Serban, caracalean de-al nostru, autorul unor cantece intrate definitiv in patrimoniul muzicii usoare: "Prieten drag", "Te mai iubesc si-acum","La un pas de fericire"... In ce il priveste pe Raducu, el era, pe atunci, elev in ultimul an la Liceul "Lazar", dar si o mare speranta a poeziei tinere. In rastimpul scurt pe care Parcele i l-au ingaduit, a publicat putin, dar numai lucruri de substanta, vadind un talent aparte, cultura solida, rigoare si seriozitate (Aflu emotionat ca, sub ingrijirea si cu un studiu introductiv al poetei Monica Pillat, cu un studiu introductiv si cu note biografice datorate doamnei Domnica Serban, a aparut volumul de poeme "Inmiresmatele prapastii", iscalit Radu R. Serban. Profit de imprejurare si o rog pe distinsa doamna Domnica Serban sa accepte modestul meu omagiu pentru gestul Domniei Sale).- Unde umbli, domnule? Am treaba cu tine si tu?...
- Pai, am fost invitat la domnul Radu Serban. Uite, ti-l prezint pe domnul Radu Serban jr.
- Cu atat mai bine - s-a stropsit Bitzy - s-ar putea sa avem treaba si cu el, cu taica-su, adica.
Vazandu-ne mirarea, Bitzy ne-a dumirit cu metoda, nu inainte insa de a-si comanda, fireste in contul nostru, un coniac si o cafea:
- E groasa rau, Jean Maurer a pierdut la pocher si nu are lichiditati. E in aer, trebuie sa plateasca musai, sa nu-l afle nebunul ala de Ceausescu ca il rade.
(Era vorba despre Ion Gheorghe Maurer, la acea vreme prim-ministru.)
- Ce mai tura-vura - a reluat Bitzy - , trebuie sa vanda ceva. O vila, de exemplu; dupa care m-a luat, scurt:
- Tu nu vrei sa cumperi o vila? Hai ca la pret ne intelegem, ce mama dracului, doar suntem caracaleni de-ai nostri. Dar nu pot sa te astept, azi-maine ii trebuie banii jos. Cam la 30 de milioane!
- Mai Bitzy, am dat sa ma explic, eu de-abia am bani sa platesc dactilografa pentru lucrarea de diploma.
A dat din mana a lehamite, dar nu a dezarmat.
- Taicaâtu nu vrea sa o cumpere?, l-a atacat pe Raducu. Mai rezervat, acesta i-a raspuns, sec si cu ironie subtire:
- Eu zic sa il intrebati pe el. Dati-i telefon, ca acum e acasa.
- Pe dracuâ - a erupt Bitzy-, de telefoane am eu timp? N-auzi ca arde casa pe premierul tarii?...
Si-a mai comandat un coniac si ne-a atacat ultimativ:
- Dar un Mercedes nu ii putem vinde?
Raducu s-a uitat la mine, eu m-am uitat la el si amandoi am oftat adanc, in semn de neputinta.
- Ma, sunteti culmea! E obrazul premierului tarii in joc si voi dati din umeri. Halal, bravos neica, astia suntem noi, romanii, numai gura e de noi, pe urma, la greu, dam din colt in colt.
Citește pe Antena3.ro
- Domnule, sunt om serios. Resou nou-nout, 37 de lei si 85 de bani. Dai banul si maine ti-l aduc. Ai cuvantul meu de onoare. Hotaraste-te, ca trebuie sa ma duc la Jean sa ii spun ca e-n cofa, daca nu-i iese treaba...
