Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vorbind, cu nişte ani în urmă, cu domnul Adrian Năstase despre un eminent profesor al tinereţilor noastre, domnia sa mi-a răspuns, parafrazând un celebru adagiu: “Faptul că nu valorificăm măcar o parte din ceea ce ştie acest om nu este o crimă; este o gafă!”.
Vorbind, cu nişte ani în urmă, cu domnul Adrian Năstase despre un eminent profesor al tinereţilor noastre, domnia sa mi-a răspuns, parafrazând un celebru adagiu: “Faptul că nu valorificăm măcar o parte din ceea ce ştie acest om nu este o crimă; este o gafă!”.
Mi-am amintit (nu fără temei) de vorbele sale, văzând tăcerea cu care unii au socotit că ar fi bine să primească primele cinci volume din seria “România după Malta. 875 de zile la Externe”, apărute sub egida Fundaţiei Europene Titulescu, adevărat jurnal de campanie din perioada în care Adrian Năstase a fost ministru al Afacerilor Externe al României (28 iunie 1990-19 noiembrie 1992).
Cartea, pentru că primele cinci volume apărute până acum alcătuiesc piesele unui ansamblu unitar, nu este însă una de amintiri ale fostului ministru de Externe al României, ci o cronologie a evenimentelor, o istorie vie a unor experienţe cu adevărat de pionierat.
TEME. Adrian Năstase defineşte perioada mandatului său ministerial “la externe” ca fiind “perioada în care scena politică, după Războiul Rece, arăta ciudat, ca o tablă de şah, dar în care nu se ştia care sunt piesele albe şi cele negre”.
Pe de altă parte, nu trebuie uitat faptul că marile teme ale politicii mondiale ale sfârşitului de veac – lărgirea NATO, extinderea UE, integrarea statelor din Est în procesele de stabilitate regională sau chiar mondială – se aflau în stadiul de deziderat sau eventualităţi care urmau să fie validate.
Această perioadă, atât de scurtă, dar atât de densă, poate fi definită ca fiind aceea a unei bătălii curajoase şi lucide pentru a scoate România din zona de tampon dintre Occident şi zona de Est. Cele cinci volume de documente ne ajută să ne apropiem de un răspuns mai echilibrat şi mai aproape de adevărul faptelor. Cu condiţia să privim lucrurile prin prisma realităţilor acelui timp, şi nu prin cea a aşteptărilor de azi. Simpla cercetare a documentelor arată, până şi unui profan ca mine, că la 24 iunie 1991 în Parlamentul României, ministrul Afacerilor Externe, Adrian Năstase, rosteşte Alocuţiunea privind Pactul Ribbentrop-Molotov. În seara aceleiaşi zile, Parlamentul României aprobă în unanimitate Declaraţia privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră. Fac, de asemenea, trimitere la răspunsul pe care ministrul Afacerilor Externe al României, Adrian Năstase, îl dă la conferinţa de presă din 26 iunie 1991 unei întrebări referitoare la întârzierea cu care a fost denunţat odiosul Pact: “Am aşteptat 50 de ani cu această declaraţie. Problema momentului ţine de o anumită evoluţie şi de maturizarea noastră internă. MAE a făcut declaraţii în mai multe rânduri. Declaraţia nu este făcută prea târziu şi nici devreme”. Teribilă sancţiune morală pe care documentul de istorie recentă o aplică lupilor moralişti!
“România după Malta” propune şi legitimează un model dinamic al diplomaţiei româneşti. Mai direct spus, brand-ul Adrian Năstase.
“Principala problemă cu care m-am confruntat în momentul preluării conducerii Ministerului de Externe a fost aceea a definirii, (...) unei strategii de politică externă, într-un mediu extrem, extrem de fluid (...). Păstrarea în 1990 a stabilităţii politice şi menţinerea integrităţii teritoriale a României au fost un rezultat excepţional al acelei perioade (...)”
Adrian Năstase
