Casa lui Brâncuși - un coteț de renume mondial

În capătul satului gorjean Hobița, o găină roșcată a făcut pe înserat un ou. Desigur că această banală veste nu ar fi fost niciodată suficient de importantă încât să treacă dincolo de poarta gospodăriei, darămite să deschidă articolul unui ziar cu acoperire națională. Numai că locul în care se oua găina e de renume mondial: casa în care s-a născut cel mai important sculptor modern al planetei: Constantin Brâncuși.

Citeşte şi Femeile din viaţa lui Brâncuşi. Scandalul ”sexual” in care a fost implicată Prinţesa X

Astăzi, construcția este departe de a fi o casă. Ce-i drept, e departe de a fi și un coteț. Lipsită de acoperiș, lipsită de pereți, cu bârne putrezite atârnate prin toate părțile, casa nu mai oferă adăpost acătării nici pentru orătăniile țaței Ioana Gogoi, una dintre pretinsele proprietare ale casei lui Brâncuși și deținătoarea de drept a găinilor.

Dezmembrată bârnă cu bârnă

Povestea încâlcită a celui mai cunoscut coteț de pe Pământ, cel puțin în lumea sculptorilor, debutează la începutul secolului trecut când, după moartea părinților lui Constantin Brâncuși, copiii au împărțit bunurile „la căciulă”. Și pentru că nu aveau prea multe de împărțit, casa și terenul au revenit pe bilete diferite puse în căciulă la extras.

Citeşte şi Opt milioane de dolari pentru o lucrare de Constantin Brâncuşi!

Mezinul Constantin a câștigat terenul, iar sora Frusina - casa, pe care a și urcat-o în căruță, bârnă cu bârnă, mutând-o la o sută de metri mai încolo. Comuniștii au încercat să o cumpere ulterior, să o transforme în muzeu, dar din motive încă nelămurite, a fost preferată o replică a locuinței, adusă din zonă și pusă pe terenul lui Constantin Brâncuși. Așa se face că astăzi muzeul sculptorului se găsește într-o imitație, când casa originală putrezește la câteva ogrăzi distanță.

Un mânz și două sute de dolari

Acum doisprezece ani casa era încă în picioare, putrezea bine mersi, dar era încă în picioare. Atunci a intrat pe fir un sculptor bucureștean, care a venit în sat, a analizat ce era de analizat și a dorit să plece cu tot cu casă. I-ar fi dat la schimb Ioanei Gogoi un mânz și cam două sute de dolari. Tanti Ioana neagă acum că ar fi primit ceva, dar își amintește exact cum într-o noapte s-a trezit cu un convoi la poartă.

Citeşte şi Petiţie şi scrisoare deschisă către Iohannis: “Domnule preşedinte, interveniţi pentru restaurarea Ansamblului Brâncuşi de la Tg. Jiu!”

„A venit aici cu 25 de mașini, a înfășurat câinele cu lanțul pe după pom și s-a apucat să dea jos acoperișul. A zis că vrea să o treacă bucată cu bucată peste hotare, la francezi”. Dar până să apuce să o încarce pe toată în camioane, a intervenit poliția, alertată de un alt urmaș de al lui Brâncuși, care revendica și el bordeiul.

Operațiunea a fost oprită, iar acoperișul, ferestrele, ușile și ce mai izbutiseră să dezmembreze au fost duse „temporar” în magazia liceului din comună. Astăzi, la 12 ani de atunci, sunt tot acolo, la fel de temporar, putrezind între pânze de păianjeni și praf. Și asta cu toate că în acel an 2003, Ministerul Culturii părea că s-a trezit din coma profundă în care zăcea în cazul Brâncuși și s-a apucat să salveze casa. Cel puțin așa se lăudau atunci când au trimis la fața locului un expert evaluator. Acesta a stabilit care sunt părțile rămase din casa originală, care sunt lucrurile modernizate ulterior și s-a trecut tot ansamblul în lista monumentelor istorice. Dar lucrul acesta nu a schimbat în realitate nimic.

Constantin Brâncuși (1876-1957), considerat „Patriarhul sculpturii moderne”, unul dintre cei mai influenţi sculptori ai secolului XX, a fost multă vreme „disputat” de România și de Franţa, unde este numit și astăzi în unele cercuri „sculptor francez de origine română”. Cert este că în vreme ce la noi casa lui putrezește într-o veșnică nepăsare, Franţa a învăţat să îl respecte pe Brâncuși la adevărata lui valoare. Atelierul în care a locuit artistul și în care a creat cele mai mari opere ale sale a fost donat statului francez, care l-a transformat în muzeu. Anual, aici vin sute de mii de turiști din toate colţurile lumii, intrarea fiind gratuită.

Coloana infinitei indiferențe: ministrul uită, primarul se bucură

Ioana Gogoi încă îl mai așteaptă pe sculptorul bucureștean să îi ia casa, convinsă că e singurul om din ţara asta care ar putea să mai facă ceva cu ea. „El a zis că și peste o sută de ani vine și o ia de aici, așa a zis. Dar nu are ce să mai ia, că nu a mai rămas nimic”. Soţul ei, decedat, a fost copilul Frusinei, sora lui Brâncuși, dar nu este singura urmașă a femeii care în urmă cu o sută de ani a plecat cu casa în spate, ruina fiind revendicată și de alţi moștenitori.

Unul singur dintre ei s-a și apucat să facă investiţii anul trecut, așa cum l-a tăiat pe el capul: a învelit casa cu o folie, ca pe un solar, cu gândul să protejeze bârnele de acceleratul proces de putrezire. Dar nu a fost bine. Folia a fost dată repede jos la intervenţia primăriei care a constatat că celofanul nu făcea decât să accentueze procesul de degradare. Primăria a dat jos, dar nu a pus nimic în loc. „Noi nu putem face nimic. Nu putem decât să ne bucurăm de această casă”, spune Ilie Fuiorea, viceprimarul comunei Peștișani. Nu știe însă și cât va mai dura „bucuria” lor până să dispară casa cu totul.

„Din discuţiile pe care le-am avut cu Consiliul Judeţean, care mai departe a discutat cu Ministerul Culturii, am înţeles că urmează să se hotărască o investiţie care să protejeze și acele ultime rămășiţe ale casei, dar asta înseamnă un proiect pe durată mai mare, și încă așteptăm și noi, deoarece dânșii de la minister o au în administrare”.