Corrida versus Ignat

Spectacolele sangeroase cu tauri din Spania nu-i atrag pe emigrantii romani. Acestia merg la coride doar daca pot gasi ceva de lucru. Si nu isi explica de ce Uniunea Europeana ne interzice Ignatul, dar inchide ochii atunci cand e vorba despre chinuirea taurilor in arena.

FOTOREPORTAJ - Click pe imagine

Gabi Boholt/JURNALUL NATIONAL OLE! Intre taur si toreador se duce o lupta a orgoliilor din care numai unul va putea iesi viu

In Plaza de Torros din localitatea Onda, tribunele se umplu rapid si multimea freamata in asteptarea spectacolului sangeros. Se striga, se canta, se cumpara batiste albe la un euro. Prin multimea galagioasa, doi romani vand racoritoare si seminte, cu privirea intoarsa de la arena.

Fetele asteapta cu sufletul la gura aparitia toreadorilor, in speranta ca vor reusi sa le fure macar un zambet. Lupta cu taurii este privita ca suprema dovada de curaj si barbatie. Fanfara incepe sa cante, iar portile mari ale arenei se deschid. In ovatiile multimii, un cal impodobit, calarit de maestrul de ceremonie, deschide drumul pentru "toreros".

INFRUNTAREA. Zece toreadori imbracati in costume impodobite si stralucitoare inainteaza in arena, salutandu-i pe spectatori. Cei mai tineri dintre ei isi fac cruce. In priviri nu li se citeste teama, ci dorinta de victorie. Sunt nerabdatori si, dupa ceremonia initiala, isi iau mantiile viu colorate si incep sa se antreneze. Sunt gratiosi si mandri. Fanfara incepe o melodie care aduce a mars funebru, iar portile grajdului se deschid. Asmutit, taurul negru iese in fuga in arena si e primit cu un ropot de aplauze. Toreadorii se reped sa-l ademeneasca spre centru, iar animalul isi lasa capul in jos si se avanta mugind, cu coarnele inainte spre primul pe care il intalneste in cale. Mantia stralucitoare se ridica in aer, toreadorul face un pas intr-o parte, iar taurul intaratat se intoarce naucit inapoi. Se mai repede o data si inca o data. Toreadorul se fereste cu miscari agile, iar multimea ovationeaza: "Ole!". Obosit, taurul se opreste gafaind in mijlocul arenei. Un calaret mic si indesat, in costum de gala, intra in arena pe un cal legat la ochi si imbracat in panza groasa, capitonata. In mana, calaretul duce o sulita cu varful intors, denumita "rejon de castigo", cu care se repede spre taur. I-o infige in coloana vertebrala, iar sangele tasneste si se i prelinge pe picior, lasand pete negre in zgura arenei. De durere, animalul se repede cu coarnele in abdomenul calului si il impinge in mantinela mugind. Calul e speriat, dar nu isi vede adversarul, iar calaretul reuseste sa il linisteasca. Taurul e atras din nou in mijlocul arenei si ametit in urletele entuziasmate ale multimii din tribune. Trei toreadori se arunca pe rand asupra lui si ii infig in spate cate doua cange colorate - banderillas - care ii rup cate putin din carne la fiecare pas.

DUELUL SI MACELUL. Cand taurul e aproape innebunit de durere, intra in arena matadorul. Are privirea incrancenata si merge drept si semet ca un soldat roman la razboi. Saluta publicul si le face cu ochiul fetelor din tribune. E aclamat in picioare si lumea striga spre fanfara: "Musica! Musica!". Incepe un mars triumfal, iar matadorul se indreapta spre taur cu mantia rosie in spatele careia ascunde sabia - rejon de la muerte. Infruntarea e plina de tensiune, iar oamenii stau cu sufletul la gura atunci cand matadorul ingenungheaza in fata animalului nervos si il intarata sa se apropie. "Ole! Ole!" se aude din toate partile. Omul incearca sa supuna animalul din priviri si din pozitia corpului. Cu toti muschii incordati, il provoaca fara pic de teama. Intr-un moment de neatentie, taurul ii agata cu coarnele mantia rosie si o tranteste la pamant. Simtindu-se in avantaj, animalul se repede mugind spre omul care se incovoaie si o ia la fuga. Trei toreadori atrag taurul departe de "eroul principal". Acesta din urma e decis sa incheie socotelile cu oponentul sau si cere inapoi sabia. Se ridica pe varfuri cu tot corpul incordat, ridica sabia deasupra capului si ocheste un punct, pe spatele taurului. Cu mantia il asmute, iar animalul se repede spre el. Dintr-un singur salt si o miscare precisa a mainii, sabia e infipta in omoplatul stang, adanc, pana la inima. Multimea freamata si aplauda. Taurul e innebunit de durere, iar doi toreadori ies din spatele paravanelor de protectie si isi vantura mantiile prin fata lui. In cateva secunde, animalul mare si negru isi pleaca genunchii in fata ucigasului sau si incepe sa geama stins. Cade pe o parte si ridica capul spre multime. Oamenii flutura batiste albe, iar un toreador se apropie si ii infige un cutit cu lama scurta in ceafa. Inca o zvacnire si coarnele se pleaca pe nisip. Multimea e in picioare si cere trofeul. Matadorul taie urechea taurului si face un tur de arena triumfator, culegandu-si laurii. Lumea arunca jucarii de plus si buchete mari de garoafe rosii. Lesul taurului e scos taras din arena, legat de coarne, de doi catari indemnati cu bete. Ingrijitorii ies si strang de pe jos zgura amestecata cu sange, dupa care refac netezimea arenei. Aici n-a murit nimeni...

Gabi Boholt/JURNALUL NATIONAL STRAINI. Romanii vin la corrida doar ca sa faca un ban

CU OCHII LARG INCHISI. Printre spectatorii de la corida am intalnit doar doi romani. Nu venisera sa asiste la spectacolul sangeros, ci sa faca un ban. Florin si Marius sunt prieteni si au venit impreuna din Lupeni. "Ca sa reusim si noi ceva aici. Acolo era totul mort de cand s-a inchis mina", zice Florin. Locuiesc in Onda si lucreaza in constructii. Cand sunt coride, lucreaza si in week-end. Vand bere, suc si seminte spectatorilor. In timpul spectacolului evita sa priveasca spre arena. "Aici castigam 8 euro pe ora. Nu venim sa vedem spectacolul, pentru ca nu ne pasioneaza. Nu avem foamea lor de sange. Eu am privit o singura data o corida si mi-a ajuns. Nu inteleg cum se pot bucura de asa ceva", spune Marius. Taurii omorati in arene ajung la abator si apoi pe mesele spaniolilor. "Iti dai seama, sa te gandesti ca mananci carnea unui taur care a fost omorat in felul asta, cam inghiti cu noduri. Si cand te gandesti ca pe mine ma suna mama de acasa de la tara si imi zice ca ii e frica, ca daca am intrat in UE n-o mai lasa astia sa-si taie porcul de Craciun acasa", rade Florin.

Mihaela e de un an in Spania si locuieste in Alcora. Aici se organizeaza multe sarbatori cu coride, la care intrarea este libera, dar ea spune ca n-a fost niciodata la una. "Nu pot suporta nici sa ma gandesc la ce fac acolo. Eu inteleg ca e o traditie veche, dar mi se pare prea cruda si barbara. Daca nu vor sa renunte la spectacol, ar putea macar sa nu-i omoare. Stiu si eu... Sa le infiga ceva cu un sedativ si gata. Dar ei trebuie sa vada sange. Nu-i inteleg. Stiu ca la noi in Romania s-a spus ca trebuie sa duci porcul sa ti-l taie la abator, ca sa nu se chinuiasca atunci cand il tai tu acasa. Dar noi nu-i chinuiam. Nu ii alergam prin curtea casei sa ii obosim si nu-i omoram cu incetul, sa sufere..."

CU DISPENSA DE LA UE Lupta cu tauri isi are originile in Roma antica. In cultura spaniola veche, cel care se incumeta sa intre in arena cu taurul dadea dovada incontestabila a curajului si a barbatiei. Putea fi considerat un adevarat "macho". Astazi, organizatiile care militeaza pentru drepturile animalelor in intreaga lume condamna cu vehementa practicarea coridelor. Cu toate acestea, "sportul" national al spaniolilor este singura activitate care a primit de la Comisia Europeana acceptul de a ucide un animal fara a-l asoma in prealabil.

DOAR DIN PRIMA "Regulile jocului" spun ca un matador adevarat trebuie sa fie in stare sa ucida taurul din prima lovitura cu "el rejon de la muerte". Antrenamentele toreadorilor se fac cu un fel de roaba prevazuta cu coarne si incarcata cu saci cu nisip, pe care sunt marcate punctele precise din corpul taurului, in care trebuie sa intre fiecare arma. Incepatorii insa nu reusesc intotdeauna sa fie la fel de agili in arena ca la antrenamente, iar publicul taxeaza orice greseala. Dezaprobarea se manifesta vadit prin strigate, fara consideratie fata de orgoliul ranit al "macho"-ului din arena.