Toti oamenii sunt egali in fata apei. Si la fel raman si dupa ce nenorocirea i-a lovit. In taberele din Rast insa sinistratii s-au impar-tit in adevarate clase so-ciale: bogatii cu bogatii, saracii cu saracii. Unii stau in corturile armatei, altii si-au improvizat cor-turi din nailon, la "periferie". Unii au rand in fata la aju-toare, ceilalti nu mai apuca nimic.
Oltenita, la doua diguri distanta de o tragedie
Tulcea - Inundati amenajarile agricole din Delta!fotoreportaje: Oltenita, Carna/Plosca
Toti oamenii sunt egali in fata apei. Si la fel raman si dupa ce nenorocirea i-a lovit. Insa taberele din Rast s-au impartit in adevarate clase sociale, bogatii cu bogatii si saracii cu saracii.
Cei care n-au plecat
la rude in satele vecine si nici nu vor sa se desparta de animale si-au improvizat corturi din nailon la "periferie".
Pe campul zis Via Boierului s-au asezat oamenii de rand, "amaratii", la corturile date de Armata. Aici se da mancarea prima data si se aleg hainele cele mai bune. Aici se afla si Primaria improvizata intr-un cort. Umbla vorba ca primarul i-a ales pe cei care l-au votat si ii "tine pe palme". Aici stau cei avuti, care nu si-au luat si animale cu ei, in corturi frumoase, inalte, de la o fundatie straina. Pe camp, intre patru pari peste care au intins un nailon, stau sinistratii care nu vor sa-si lase animalele de izbeliste, la mana hotilor. Unii au mai facut rost de corturi mici de la Crucea Rosie, dar, batrani fiind, fiecare iesire sau intrare in cort ii costa un junghi in sale.
OM BOGAT. "De ce i-au dat cort aleia, ca are casa in picioare, mi-a zis barbatu-miu care a fost in Rast? Nu le mai ajunge", s-a indignat o doamna impotriva fostei carciumarese din sat. A luâ Tuta, crasmareasa, sta intr-un cort din zona buna, are curat luna si presuri pe jos. "Mi-a ramas discoteca, barul si casa s-au dus", se vaita ea, printe injuriile pentru "Sut, aia cu pastravaria care ne-a nenorocit". Spune ca a avut pentru ca a muncit zi si noapte si n-a crezut ca Dunarea o va saraci de tot. Isi flutura degetele cu inele si are o vorba buna si pentru cei care le-au spus satenilor ca situatia e sub control. "Fugiti! Asta trebuia sa ne zica si apucam si noi sa mai salvam ceva. Dar au spart digul la Catanele si a venit apa din spate. Cei dinspre Dunare au mai scapat ceva, ca se asteptau, noiâ¦", ridica ea din umeri. Tanti Maria, din acelasi cort, zice ca gospodaria ei n-o mai ridica in viata asta. "Ce mi-e ciuda e ca am ajuns sa traiesc din cerseala la varsta asta." Dar discriminarea, fie ea si pozitiva, ii inraieste si mai mult pe oameni. "Mie mi-a zis primarul ca nu-mi dau nimic, ca sunt bogata. Cum sunt bogata, cand mi-a luat apa aproape tot?", se revolta femeia.
 |
TABARA DIFERITA. De cealalta parte sunt sinistratii care si-au facut adapost din nailon |
OM SARAC. La cativa pasi mai incolo, o femeie isi ingrijeste purcelusii. "Ii cheama «sinistratii», ca i-a fatat purceaua aici, pe camp." Familia batranei nu a vrut sa-si lase animalele sa moara si acum au grija lor. "Pai, noi suntem ca sefimea de la corturile astea, care a venit cu mainile in san de acasa?", se supara. La periferie rareori opresc camioanele cu hrana sau ajutoarele. Pentru ca unii dintre ei sunt batrani, nu pot merge pana in tabara mereu, asa ca au stat si o zi nemancati. "Noi parca suntem caini, nu oameni", plange sub folia ei o babuta imbrobodita. "Sa vina in cadru organizat si le dam corturi si tot ce trebuie. Dar ei vor totul de-a gata", spune maiorul Marin Boata de la Gruparea Mobila de Jandarmi din Craiova.
CONCURENTA. Oamenii de pe camp ii acuza pe cei din tabara corturilor militare ca au luat banane de la Becali si le-au vandut in targ la Bailesti, in vreme ce ei mananca pate de ficat si dimineata, si la pranz, si seara. Ba unul baga mana in foc ca a fost la targ si a vazut paturi de la sinistrati de vanzare.
In "cartierul Armatei" exista o alta diferentiere. Cei din ultimele locuri abia mai apuca cate o cutie cu haine, in vreme ce altii se inghesuie si iau de fiecare data cand vine un transport. Doua vecine se intorc la cortul mic de pe marginea drumului fara nimic. Au mai pierdut "o lupta cu rudarii", zic ele.
CU CASA DUPA EI. O alta asezare a oamenilor din Rast s-a ridicat la iesirea spre satul Ghidici. Aproape 200 de oameni stau in corturi date de armata sau ridicate de ei. Cei mai multi sunt dintre "norocosii" care stateau chiar in calea Dunarii si, cand au fost anuntati ca e primejdie, si-au adunat lucrusoarele spre deal.
Alti 500 de sateni din Rast s-au refugiat la rudele din satul vecin, Ghidici. Sunt si cate 10 in aceeasi casa, dar nu se plang decat ca stau deja de doua saptamani pe capul altora. Si le e rusine sa stea mai mult. "Tace omul la care stai cat tace, chiar daca-ti e ruda, dar tot ti-o zice cand nu i-o pica bine", spune o rasteanca inlacrimata. Sinistratii din Rast au navalit peste cei 1.800 de sateni ai Ghidiciului cu toate supararile dupa ei. Si pentru ei vine masina armatei de doua ori pe zi pentru a le aduce hrana calda, nici ei nu stiu incotro o vor apuca in scurt timp. "Nici nu stiu a cui viata e mai grea: a celor de la cort sau a noastra", spune o tanara. "Toata ziua asteptam. O masina, o veste", completeaza alta.
Femeile se simt mai ceva ca in razboi: isi asteapta sotii care fie sunt plecati cu animalele la pasune, fie sunt in Rast, la casele intr-o rana, stand de veghe la ce a mai ramas. "I-o pazi Dumnezeu sa nu cada casele pe ei", se roaga o batrana cu baticul la gura. "Noi i-am primit bine pe cei din Rast. I-am ajutat cat am putut noi", spune referentul-sef din Ghidici, Ion Popescu. Nu poate sa nu se gandeasca la faptul ca, daca apa lovea satul Ghidici, cei din Rast poate ca nu le-ar fi dat gazduire. "Ca sunt ei intr-un fel", surade cu subinteles. Preotul din Rast da verdictul intregii situatii: "Si daca sunt doar doi olteni, tot e inghesuiala la urcare in autobuz, care sa urce primul".
Carna si Plosca, sate-insula
La Carna si la Plosca s-a dat drumul la caini pe ulite, magazinele s-au inchis si casele s-au intors intr-o rana, dupa cum curge Dunarea. Oameni cu bagaj ca la naveta isi iau ultimele lucruri. Tractoarele si camioanele, ba si cate un satean mai curajos se urca in caruta si se mai incumeta sa intre in sat. Apa i-a prins din toate partile. Parca fara scapare.
IN CHILOTI, PRIN APA. La Carna, din cele 600 de case, jumatate sunt inundate. "Oamenii au inteles si au plecat inainte sa vina asa mare", spune primarul Radu Constantin. De frica apei care i-a cuprins cu totul, un satean a facut cruci mici de lemn in apa de la marginea drumului si masoara cu ruleta, din ora in ora, cat a mai crescut. "Doi centimetri in doua ore. Daca o tine asa, ne acopera.
N-avem cu cine ne certa, decat cu Mosuâ de Sus", spune el, ridicand ochii spre cer, si da repede si-si mai face o data semnul salvator.
Tablouri, borcane cu untura, pasari, toate sunt urcate in camioanele militare care abia mai indraznesc sa infrunte apa. "Suntem ca in Olanda, sub nivelul Dunarii", zice un satean cocotat pe gardul curtii. Altii, mai curajosi, pornesc in chiloti prin apa sa-si care sacii cu cereale din gospodarie. Dumitru Bituica are 82 de ani. Cand ii zici "Multi inainte", te priveste dusmanos. "Cati inainte? Mai bine muream inainte sa apuc asa ceva." Casei batranului i-a cazut un perete gros de aproape 70 cm si nea Dumitru nu mai foloseste usa ca sa intre sa-si ia ultimele toale. O femeie lipaie cu picioarele goale pe drum. "Ma duc sa iau curcile mamei, ca plange dupa ele. Cica apa tot creste."
Intr-un camion militar, soldatii au grija de closca cu pui a unei batrane din cabina. "Treâ sa leganam puii de curca, asa ne-a zis sefa", glumeste un soldat de la Craiova.
BULUCEALA CONTINUA. Ca sa ajungi la Plosca, satul care se vede ca o asezare lacustra de la departare, mai e un singur drum de tara. Aici au cazut deja 62 de case din cele aproape 400. "La chelea goala intru in apa sa vad ce a mai ramas din cele trei casi ale mele", se da de ceasul mortii o femeie in fata jandarmilor care n-o lasa sa treaca prin apa mare. "Daca ii pica peretii in cap?", explica un jandarm interdictia. Putini oameni din Plosca au mai ramas in sat. Majoritatea sunt pe la rude sau sinistrati in caminul cultural de la Barca. Dintre case vine o barca plina cu jandarmi care cara animalele gasite. "Bobita, Bobita, hai la mama", plange o femeie in bratele careia sare un pekinez ud tot. Satenii din partea neinundata de sat spun ca au fost ajutati cu mancare si apa. "Numai sa nu ne lase aici, sa nu uite de noi daca se astupa si drumul asta", se vaita o femeie, la gandul ca patimile lor nu au luat sfarsit nici pe departe.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
