Ludovic Peter este unul dintre localnicii dați afară de ruși. În anii ’60, elevul Peter pleca din micuțul lui sat clu-jean cu emoție și venea, ca alte mii și mii de oameni, spre Câmpia Turzii. „În viața mea nu mai văzusem o clădire atât de mare și atât de mulți oameni la un loc”. A intrat la studii la profesională și s-a calificat oțelar. Pe vremea aceea era o meserie respectată, avea salariu mare, iar uneori fetele oftau impresionate prin oraș, când se recomanda: „Peter, oțelar”. Timp de 40 de ani a muncit zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, și din mâinile lui și ale colegilor săi a plecat atât de multă sârmă că ai putea înconjura globul pământesc. Dar într-o zi tristă de acum doi ani, rușii au trans¬format viața de oțelar a lui Ludovic Peter într-un coșmar. L-au disponibilizat cu doi ani înainte de pensie. „Am ajuns la spital. Eram într-o depresie de nu mai știam de mine. Mergeam pe stradă, și la prima intersecție nu știam în ce direcție să o apuc”.
Perla metalurgiei interbelice
Întreprinderea de sârmă de la Câmpia Turzii a apărut imediat după Marea Unire și era prima mare investiție românească în domeniul metalurgic din Transilvania. Comuniștii au naționalizat-o în 1948, au in-vestit aici con-tinuu în utilaje de ultimă ge-nerație și reu-șiseră să facă la Câmpia Turzii unul dintre cele mai puternice combinate din Europa. În 1989 ajunsese la zece mii de angajați, care produceau anual 350 de mii de tone de oțel care se vindeau pe piața internă și mondială. Existau 2.000 de cumpărători inerni și externi care stăteau în orice clipă la poarta fabricii. După ’90, com-binatul a început să acumuleze datorii uriașe, iar în 2002 ajun¬sese la un record de 377 de miliarde de lei vechi. Așa că a fost ușor de cumpărat de oligarhul rus Igor Zyuzin, deținător al grupului metalurgic Mechel. Statul român i-l vân-duse la preț de fier vechi. Conform documentelor de la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, rușii au cumpărat toată uzina de la Câmpia Turzii cu suma incre¬dibilă de doar 3,6 milioane de euro. Un preț derizoriu, având ale statului în uzină erau la acea vreme de 15 milioane de euro. Iar ceea ce avea să urmeze putea fi anticipat de atunci, crede un fost director al combinatului, Radu Hanga: „Lucrasem în ’97 cu un con-sultant francez care a spus: «Domnule, singura garanție de funcționare a unei întreprinîn vedere că investițiile recente deri supuse privatizării este prețul. Dacă o vinzi la preț de fier vechi, fier vechi ajunge!». Şi așa avea să fie”. ¬
„Am dărâmat ce au construit părinţii noştri”
Când au venit rușii, au gă-sit 5.600 de angajați. Atunci toată lumea spera, naiv, că investitorii de la Est vor rea-duce între¬prinderea la g l o r i a d e odinioară. Că se vor reumple s e c ț i i l e c u muncitori și se vor reporni motoarele. Dar nu a fost să fie. Noii inves¬titori au pus mâna pe flex și au culcat-o la pământ. „De aici au plecat, din 2006, 140 de mii de tone de fier vechi. Au început să demonteze, au început cu laminoarele, la-minorul 4, laminorul 2, lami¬norul 1, secția de bare trase, o trăgătorie de oțel”, face inven¬tarul dezastrului liderul de sindicat Ioan Pascu. Iar cei care aveau să taie propriile secții erau chiar angajații care, cinic, aveau să fie dați afară pe motiv că nu mai e loc pentru ei. „Am fost aruncat ca un câine, în stradă. Dar înainte am fost obligat să dărâm tot ceea ce au construit părinții și bunicii noștri”, oftează dispo¬nibilizatul Alexandru Cozac.
Rușii de la Mechel s-au retras din România în 2013, lăsând în paragină combi¬natul din Câmpia Turzii și alte trei întreprinderi simi¬lare de la Oțelu Roșu, de la Brăila și de la Târgoviște. Criza economică și piața produselor metalurgice în picaj au fost motivele invo¬cate pentru insuccesul lor. Toate cele patru combinate au fost vândute tot unor ruși la un preț de doar 50 de euro. Oțelu Roșu și Brăila au fost închise, iar Târgoviște și Câmpia Turzii funcționează la cota de avarie. Dar în marea pierdere românească pare să existe și un mare câștig rusesc. Conform Insti¬tutului Național de Statis¬tică, pe măsură ce unitățile de producție românești mureau sub patronat rusesc, importurile de produse din oțel din Rusia a crescut verti¬ginos, de la 7 mii de tone, la 20 de mii de tone pe an.
Expert: Rușii simulau pierderile
Ultimii indicatori disponibili la Ministerul de Finanțe arată că Mechel Câmpia Turzii a înregistrat pierderi uluitoare. Aproape 20 de milioane de lei în 2013 și 82 de mili-oane în 2012. Dar un grup de experți care au analizat în amănunt activitatea rușilor de la combinat sunt sceptici în privința acestor pierderi și cred că investitorii au trișat. „Noi am estimat că aceste pierderi au fost datorate unui preț de vânzare mult sub prețul de piață. Printr-un exercițiu foarte simplu se poate vedea că în ultimii trei ani prețurile de vânzare ale sârmei pe export practicate de Mechel Câmpia Turzii au fost cu 45 la sută mai scăzute decât prețurile de import, și aceste diferențe mari de prețuri nu sunt explicabile decât printr-o decizie a grupului de a transfera profiturile în altă parte, nu în România”, spune Marcel Spătari, director al unui grup de consultanță francez care a analizat activitatea de la Mechel. Rușii neagă însă această versiune. „Tot timpul prețurile de vânzare au fost corelate cu prețurile de piață. La Câmpia Turzii s-a făcut dosarul prețurilor de transfer, care a fost verificat și de ANAF”, spune fostul director juridic al Mechel România, Sergiu Lapti.
Mechel a vândut cinci combinate metalurgice - perlele industriei de odinioară - cu 52 de euro. Cumpărătorul a fost societatea românească Invest Nikarom SRL, cu capital social de 99.000 de lei şi cu sediul într-un apartament de trei camere din Bucureşti. În fapt, în spatele SRL-ului cu nume românesc sunt tot cetăţeni ruşi, apropiaţi Mechel.
Firma Silnef SRL, specializată în reciclarea fierului vechi, a reuşit să devină, în luna aprilie a acestui an, acţionarul majo-ritar al combinatului, deţinând 62,8% din pachetul de acţiuni. Compania a primit astfel drep-tul de a propune planul de re-organizare, plan care prevede înghiţirea combinatului din Câmpia Turzii de către COS Târgovişte, unde tot Silnef este acţionar majoritar.