Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziua Unirii Principatelor. Iaşi, cartierul Alexandru cel Bun. Unii ieşeni, grăbiţi, iau drumul celei mai ieftine pieţe a oraşului. Ei sunt cei care nu participă în Piaţa Unirii, la concertul special de muzică populară dinainte de ceremonialul ce include, după alocuţiunile rostite de politicieni, depunerea de coroane de flori şi celebra Horă a Unirii jucată printre griji şi nevoi. Grupuri mici de ieşeni, cu steguleţe în mână se îndreaptă alene, pe jos, spre locul de sărbătoare. „Uite, se aude muzica populară, e Aurel Tămaş”, se adresează o femeie celorlalţi din grupul ce se îndrepta către piaţă. Sub podul Alexandru, un cerşetor îşi mângâie câinii ce-i stau de pază (foto).
„Azi e Ziua Unirii? N-am ştiut! Doamne ajută!”. Piaţa Unirii, jumătate de oră înainte de sosirea invitaţilor în frunte cu preşedintele Iohannis. Un tânăr şi-a parcat bicicleta lângă pasajul subteran din apropiere şi priveşte încântat spectacolul de muzică populară. Aproape de el, o studentă. A fugit de la examen pentru a pierde timpul în piaţă. „Am venit aici pentru că n-am avut curaj să intru la examen. N-am avut timp să învăţ, am acasă doi copii ce îmi ocupă timpul cât două servicii”, spune ea. Ea nu e atât de încântată de spectacol. Fumează supărată o ţigară, în timp ce difuzoarele par asurzitoare. E greu să vorbeşti. Însă poliţiştii o fac, strigând din toţi rărunchii.
Dacă nu se fac auziţi, te înşfacă de mânecă şi te trimit acolo unde ai voie să asişti, dincolo de gradenele din fier. Ziariştii se foiesc de colo-colo în ţarcul special amenajat. Pătrund pe spaţiul verde înnoroiat în căutarea unui loc special de unde să-l surpindă pe Iohannis cum salută garda de onoare. „Îl aşteptaţi pe preşedinte? Nu vă impacientaţi. El vine la fix, doar e neamţ!”, spune un jurnalist. Sosesc pe rând invitaţii. Episcopul catolic Petru Gherghel, cu suita. Mitropolitul Teofan. Militari, politicieni. Oficiali, foşti şi actuali. SPP-iştii sunt din nou cu ochii în patru. Urcă cu toţii pe scenă. Iohannis e punctual. Nu întârzie nici o secundă.
Uniţi în deznădejde şi plictiseală
E anunţată prezenţa în premieră la o astfel de sărbătoare, alături de primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, a primarului oraşului Cernăuţi, Oleksi Kaspruk. Premierul Ponta rosteşte cel mai scurt discurs. Puţin mai mult de un minut. La început l-au huiduit câţiva ieşeni, izolat. Preşedintele Consiliului Judeţean, după o introducere protocolară, pune punctul pe I, de la Unirii. Interesul local. Judeţul Iaşi aşteaptă sprijin în bani pentru a finaliza aeroportul şi doreşte să-i fie construită o autostradă care să lege Iaşiul de Tg. Mureş şi implicit, Moldova de Europa. De altfel, toţi oamenii preşedintelui CJ Cristian Adomniţei poartă câte o banderolă cu o autostradă pe un fond alb.
Primarul Gheorghe Nichita vrea ca Iaşiul să câştige statutul de oraş cultural european. Profită de faptul că sunt aici primarii Chişinăului şi Cernăuţiului, pentru a semna un acord de colaborare, de sprijin. ÎPS Teofan se întreabă ce-ar fi făcut Alexandru Ioan Cuza astăzi. Şi ce-ar fi spus „Moş Ioan Roată”. Cu toţii trag concluzia că trebuie să fie uniţi în jurul interesului comun. Se depun coroane de flori de către reprezentanţii tuturor instituţiilor prezente. La un moment dat, scăpat de dispozitivul de pază, un bătrân se apropie de Iohannis. E luat imediat în primire de hoarda de SPP-işti, dar e lăsat să-şi spună oful. E băcăoan, sosit special pentru preşedinte. „Domnule, Bacăul a căzut prea mult, trebuie sprijinit, ce oraş era odată! Vă rog, domnule preşedinte!”, spune el şi apoi se retrage. Armata defilează. Ieşenii se prind în Hora Unirii. O horă scurtă, fără chef.
Începe din nou spectacolul de muzică populară. Politicienii, în frunte cu preşedintele şi premierul, fac o baie de mulţime. Parcurg pe jos drumul din Piaţa Unirii, de la statuia lui Alexandru cel Bun, până la mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, unde se află mormântul domnitorul Principatelor Unite. Câteva sute de metri. Unii oameni îi însoţesc pe politicienii. Alţii se îndreaptă plictisiţi către case. Mulţi, cu steguleţele tricolore în mână, aşteaptă să primească o porţie de fasole cu ciolan. A fost o sărbătoare tristă, cu oameni parcă fără chef.
Pe o vreme înnourată, în vremuri tulburi, pline de dificultate. Ca pe timpul Unirii. Câţiva comentează ştirea difuzată de un reporter: Ludovic Orban nu a participat la manifestări, iar maşina sa a fost implicată într-un accident rutier la 25 de kilometri de Iaşi. S-a răsturnat, era singur în autoturism. „Să-l ia dracu’”, spune unul. Muzica din difuzoare parcă e prea săltăreaţă. „Hai, Vasile, hai la horă, vesel eşti, nevoia mare”. La sărbătoarea a 100 de ani de la Unire în 1959, Maria Tănase ar fi cântat: „Când s-o lăsa sec de pâine şi păhăruţul de mine, poate-atunci m-oi sătura…lume, lume… C-aşa-i lumea trecătoare, unul naşte, altul moare, lume…”. Pe 24 ianuarie 2015, oamenii au fost uniţi în deznădejde şi plictiseală.
Citește pe Antena3.ro
