Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dupa o prima tentativa esuata in seara zilei de joi, ieri la pranz am pornit din nou spre coloana de inchinatori de la Patriarhie. Era cald, era vreme frumoasa, numai ca şirul pelerinilor se proptise în intersecţia de la Parcul Carol. Prima ispită! Mă aşez la rând, bazându-ma si pe supapa smartphone (sms-uri/social network). Sigur, toata nadejdea era la Dumnezeu, plus exemplul de reusita din noaptea precedenta din partea cuviosului Slayer..
Nu e prima oara cand ma integrez in acest pelerinaj de Sf.Dimitrie, dar anul asta imi pare cel mai numeros. Spre seara chiar se spunea ca rândul ajunsese tocmai pe la Şincai! Nu am verificat sursele…
Cum urc prima fotografie pe Facebook, incep sa curga De ce-urile, ironiile, dar si incurajarile crestinesti. Nu-mi e usor cu niciunele, dar stiu ca la Domnul trebuie sa fie toata increderea. Si, fireste, sa nu-l fi suparat pe Sfântul…
Cât a fost lumină, mi-am mai petrecut timpul cu ceva lecturi duhovnicesti. Nu eram singurul: prin apropiere mai remarcasem cititori de Savatie Baştovoi, Arsenie Papacioc…
Trec şase ore de toamna pe str. 11 iunie, cu seara intru direct pe bulevardul Regina Maria. Aici, potop de ispite. Se inainteaza cativa metri pe ora, apar certuri cu jandarmii care nu ţin rândul pe la curba de lânga Dealul Mitropoliei etc. Îmi vin gânduri de retragere spre casa, la caldurica si somn. Undeva spre miezul noptii incepe să zburde şi vântul, gradele din termometru se scurg. Hainul frig mă arde la urechi şi în ceafă.
Mă desprind de rând şi ochesc WC-urile ecologice. Suportabile, parfumate. Dupa care iau calea mirosului de cafea. Un butic s-a pregatit exemplar de pelerinaj: are doua automate de cafea, doua persoane sunt lipite de butoane, alte doua persoane se misca rapid pentru clienti. O covrigarie lucreaza non-stop, probabil ca au vandut cat in doua-trei luni. Ma intorc la şirul de pelerin cu un rucsac aburind (crăpasem fermoarul) iar paharul de cafea il tineam strans in mâna ca sa-mi incalzesc degetele.
Zona mea mai avansase puţin, dar nu-i chip sa mai recunosc. Ma tot plimb de-a lungul trotuarului si la un moment dat zaresc doua doamne care forţează gardul jandarmilor, intr-o zona nesupravegheata. Profit de situatie si ma integrez rapid in noul grup, ceva mai avansat decat ultima mea pozitie. Ocazie cu care mai salta si increderea in reusita pelerinajului.
Muşc din covrig ca dintr-o halcă afumată, beaua cafeaua ca pe ceai. Sunt surse de caldura si trebuie distribuite rapid prin corp.
De la baza Dealului Patriarhiei şi până la baldachin, timpul a masurat cam trei ore. Poate si cele mai usoare. In orice caz, atunci am gasit momentul cel mai potrivit pentru a cuvânta câte ceva catre Sf. Nectarie, catre Sf. Dimitrie Basarabov, catre Sfinţii Împarati Constantin si Elena, cei care ne aşteptau în Deal.
La ora 5 dimineata ma îndepartam, cu bucurie si emotie, de baldachinul patriarhal. Am vrut sa mai pastrez cateva minute intensitatea reusitei, dar si sa ma incalzesc putin, asa ca m-am refugiat in Catedrala Patriarhala . In interior, o imagine de…refugiati. Pana aproape de naos, pelerinii se intinsesera pe jos si dormeau, epuizati. O scena dramatica, imi aduce aminte de secvente de razboi, cand spatiul eclesial devenea adapostul disperat.
Ies din biserica si cobor, grabit, Dealul Mitropoliei. Ma arunc in primul taxi. Spun adresa, apoi inchid ochii si las capul pe spate. Nu a durat mai mult de 10 secunde. Bucuria unei mici si neinsemnate jertfe.
articol şi imagini preluate de pe blogul lui Alex Rădescu - Alexanderplatz: mai mult decât blogging
