Goana după Alaska (20)

Creek Street este cea mai interesantă stradă din dră­gu­ţul oraş Ketchikan. Pe vremea goanei după aur, strada era numită „red light district”, dintr-un motiv… uşor de înţeles, dar interesant din punct de vedere istoric, de ce nu.

Oraşul este prietenos şi plin de viaţă, etalează magazine elegante şi multe spaţii verzi, oferind totodată locuri plăcute de promenadă.

Pentru început, Alina vrea să viziteze fabrica de conserve de somon de pe la 1900, restaurată şi introdusă în circuitul turistic. Pe vremuri aici cutiile cu peşte erau sterilizate în autoclave care funcţionau cu abur. La ieşirea din fabrică vedem capcanele folosite astăzi în Marea Bering la pescuitul crabilor. Actualii proprietari îşi câştigă existenţa şi din pescuitul crabilor uriaşi, la nord de insulele Aleutine.

După ce ne-am „săturat” de somoni, inclusiv de cei aflaţi în râul din centrul oraşului, Alina se lasă convinsă cu greu să mergem să vizităm „red light district”, fiind ferm convinsă că se va plictisi. Cine ar fi crezut că se va dezlipi cu greu de frumoasele pălării vintage ale „domnişoarelor” de altădată, care atrăgeau în mrejele păcatului domnii care veneau în Alaska în căutarea aurului? Astăzi, acest loc al pierzaniei a devenit un fel de muzeu, deloc indecent, ci mai degrabă încărcat cu lucruri vechi deosebite, ponind de la dantelării şi fotografii, până la mici veioze şi alte diverse obiecte. Aproape că nu îţi mai vine să te dezlipeşti de cocheta măsuţă de lemn din colţ ce poartă amprenta unui timp pierdut în ambiţii ale aurului. Iar atmosfera de „Vintage Alaska” te face să nu îţi vină să crezi că eşti de fapt în ţinutul gheţurilor, şi nu în vreun cochet club de altădată al Bostonului de exemplu. Mda, cred că trebuie să mai dăm o tură pe la totemuri, pentru a intra iar în „inima” Alaskăi… Căci, după cum spune un afiş din vitrina unei clădiri, „Everything must go!”.

 (Va urma)