Ia-ti Bucurestii... O capitala in cautarea propriei imagini

Bucurestiul traieste intr-o perpetua trepidatie. Haotic si cu pedala de acceleratie apasata tot timpul pana in podea. De regula, cei care sosesc in vizita la Bucuresti au treburi urgente de rezolvat si spera sa plece cat mai repede. Cu ce pleaca? Cu niste impresii pe care le impartasesc pe forumul Jurnalului National. Si intra in conflict cu cititorii bucuresteni.

"Intotdeauna am crezut ca expresia Micul Paris reprezinta o mica ironie mai mult sau mai putin voluntara." Parerea lui Sonykus, din Cluj, poate fi o sinteza a tuturor opiniilor exprimate in scrisori si pe forumurile editiei electronice a Jurnalului National de cititorii seriei de reportaje dedicate redescoperirii Capitalei Romaniei. Puncte de vedere dintre cele mai variate. Katrina, de exemplu, este convinsa ca Bucurestiul este cea mai urata "kapitala" din Europa de Est si incearca o explicatie: "Nu stiu cine a inventat kestia ku Mikul Paris. Probabil n-au vazut in viata lor kum arata Parisul". Radu sustine ca "Bucurestiul anilor ’30 era un harb pretentios" in raport cu alte capitale europene, iar acum este "mort si ingropat". Cititorul care semneaza "de departe" atenueaza putin spusele lui Radu, invocand, in favoarea denumirii de Mic Paris, "artisti, scriitori, muzicieni... oameni de cultura"; dar, crede semnatarul randurilor din care tocmai am citat, dupa o dictatura comunista si ani de tranzitie exista riscul ca ultimii oameni de cultura sa plece, iar atunci din oras "vor ramane doar gunoaiele".

RASPANTIE. Vechi fatade si stalpi scorojiti, decor pentru iubirile din care, poate, se vor naste bucuresteni mai fericiti

OAMENII. "Sufletul oricarui oras sunt oamenii sai, cei care il anima, modeleaza, distrug sau impodobesc. Asa ca pentru a intelege cum a ajuns Bucurestiul in stadiul actual sau, mai bine zis, cum a decazut, trebuie sa vedem ce s-a intamplat cu oamenii sai", este de parere Armand, temandu-se ca "suntem mult prea mici pentru a avea o capitala cu adevarat mare". Marius, teleormanean, conchide: "Bucurestiul mai degraba respinge decat atrage, dar nu ai ce sa faci si tot aici ajungi".

In fine, "Mircea, bucurestean", incearca o definitie in mai multe puncte a locuitorului Capitalei, din care am retinut ca bucuresteanul veritabil "nu locuieste in Berceni, Balta Alba, Militari, Aviatorilor (...), nu are pamant la tara in afara de ceea ce a cumparat el sau parintii sai (...), frecventeaza cafenelele din Centru, nu stie unde este Potcoava, parcul IOR sau Moghioros (...), nu il cheama Adriean sau Marean". Ca nu e chiar asa incearca sa contrapuncteze Dan. P, afirmand ca Mircea este "un bucurestean exclusivist".

Si o concluzie de la Paris: "Ce pacat ca primarii Capitalei nu ajung la un consens pentru a renova cladirile istorice in stare de prabusire. Nu stim sa apreciem valorile si facem publicitate prostului gust". Semneaza Flory.

METROPOLA. In Bucuresti se danseaza in parcuri, dar se si vinde orice si oriunde. In Bucuresti straluceste mileniul III la numai doi pasi de ghetouri