Inedit - Mihai Viteazul si nobilii sai

La 18 februarie 1600, marele Voievod Mihai Viteazul a emis o diploma prin care acorda titlul de nobil lui Gheorghe Ciocanesti, castelan al Cetatii Jdioara.

Diploma nobiliara datata la 18 februarie 1600, Alba-Iulia, este, dupa cum afirma arhivistul Laurentiu Stefan Szemkovics, singura de acest fel pastrata de la Mihai Viteazul. Imaginati-va vremurile tulburi ale domniei celui dintai unificator al celor trei tari romane, Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania. Dusmani la tot pasul, turcii pagani cu mana pe manerul sabiei indreptate catre romani si vecinii de la vest de granita, nici ei prea de Doamne-ajuta.

Oameni de incredere Mihai Voievod gasea mai greu, tot mai greu. Printre acestia, netinuti minte de istorie la fel ca fratii Buzesti, dar cu rolul lor pe fila de romanism se afla fratii Ciocanesti: Gheorghe, Nicolae, Ioan si Petru. Gheorghe Ciocanesti era castelan al Cetatii Jdioara. Trebuie spus ca, denumirea de Ciocanesti (Chiokoniesthi) nu desemneaza in nici un caz satul omonim din campia munteana, ci isi are originea in asezarea, azi disparuta, Chokoniest, aflata in partile Fagetului banatean, pe langa localitatea Fardea.

DIN VOIA DOMNULUI. Diploma de innobilare este scrisa in limba latina, cu cerneala neagra, pe un pergament cu dimensiunile 590/595 mm. Blazonul este reprodus in culori, in partea stanga superioara a textului, imediat sub numele suveranului emitent. Numele lui Mihai Viteazul este scris pe acest document cu litere de aur. Astfel...

"Noi, Mihail, voievod al tarii Romanesti, consilier al preasacrei maiestati imperiale si regesti, loctiitor in Transilvania si capitan general al ostilor aceleiasi (maiestati) dincoace de Transilvania si hotarele partilor care-i sunt supuse etc., dam de stire facand cunoscut prin cuprinsul scrisorii de fata tuturor carora li se cuvine, ca noi, la rugamintea deosebita facuta noua in aceasta privinta de unii credinciosi domni sfetnici ai nostri, apoi luand cu adevarat aminte si tinand seama de credintele si de slujbele credincioase ale nobilului Gheorghe Ciocanesti, acum castelan al Cetatii noastre Jdioara, pe care le-a facut mai inainte principilor Transilvaniei, predecesorilor nostri, iar acum ni le aduce chiar si noua cu credinta in slujba sa, si pe care ni le va face si ni le va aduce chiar si in viitor, scotand prin urmare pe acelasi Gheorghe Ciocanesti si prin el pe fratii sai dupa mama, Nicolae, Ioan si Petru, de asemenea Ciocanesti, din starea si conditia plebee in care s-au nascut si au vietuit pana acum, am hotarat sa-i socotim, sa-i asociem, si sa-i trecem in randul si in numarul adevaratilor nobili ai acestei tari a Transilvaniei si a Ungariei, dupa cum ii socotim, ii asociem, ii cooptam si ii trecem prin scrisoarea de fata, hotarand in chip lamurit ca de acum inainte aceiasi Gheorghe, Nicolae, Ioan si Petru Ciocanesti, toti mostenitorii si urmasii lor de ambe sexe, sa fie socotiti si cunoscuti drept adevarati si neindoielnici nobili".

S-A NASCUT UN BLAZON. "Iar spre semnul acestei adevarate si desavarsite nobilitati a lor am dat si am daruit preaindurator, cu chibzuinta si din cuvenita stiinta si darnicie a noastra, pomenitilor Gheorghe, Nicolae, Ioan si Petru Ciocanesti, tuturor mostenitorilor si urmasilor lor de ambe sexe, acest blazon sau insemn de noblete, anume: stand drept, un scut triunghiular de culoarea cerului, a carui parte de jos este ocupata de un delusor cu patru brazde verzi de iarba, in a carui parte din stanga se afla un cerb (redat) in intregime, facand o saritura mare si al carui gat este strapuns, piezis, de o sageata; deasupra scutului este asezat un coif militar cu viziera lasata in jos, pe care se afla o coroana regala impodobita in chip desavarsit cu pietre pretioase si perle, din care (coroana) se iveste deasupra din nou o jumatate de cerb, asemanator cu cel de dinainte, iar din culmea sau varful coifului cad pe ambele laturi ale scutului fasii sau panglici, de o parte rosii si albe, iar de cealalta parte de culoarea cerului si aurii".

INSEMNELE HERALDICE. Este interesant faptul ca se mentioneaza imprejurarile in care blazonul poate fi utilizat: "Incuviintand si aproband ca acestia sa poarte si sa duca cu sine pomenitul blazon sau insemn de noblete… peste tot, in lupte, in jocuri cu lancea, in turnire, in dueluri, in lupte individuale si la orice alte indeletniciri de nobili si oameni de arme, precum si pe sigilii, draperii, panze, steaguri, inele, mantii, case, scuturi, corturi, morminte si indeobste pe orice fel de lucruri si bunuri".

Recunoasterea nobilitatii de catre marele voievod le aducea nu numai garantia, teoretic perpetua, a proprietatii juridice, dar oferea posibilitatea impartasirii din privilegiile nobiliare, indeosebi cele de ordin juridic si fiscal: "Sa fie in stare si sa se poata folosi, impartasi si bucura pe veci de toate si de fiecare dintre aceste onoruri, milostiviri, privilegii, ingaduinte, libertati, drepturi si scutiri, precum si de inlesnirile de care se folosesc…".

NUMIRE. Diploma prin care Voievodul Mihai Viteazul acorda titlul de nobil lui Gheorghe Ciocanesti, castelan al Cetatii Jdioara.

"Scotand prin urmare pe acelasi Gheorghe Ciocanesti si prin el pe fratii sai dupa mama, Nicolae, Ioan si Petru, de asemenea Ciocanesti, din starea si conditia plebee in care s-au nascut si au vietuit pana acum, am hotarat (...) sa-i cooptam si sa-i trecem in randul si in numarul adevaratilor nobili ai acestei tari a Transilvaniei si a Ungariei" Mihai Viteazul

Articol realizat in colaborare cu DANIC, prin amabilitatea domnului Laurentiu Szemkovics, arhivist in cadrul Serviciului de Arhive Feudale, Personale si Colectii al Arhivelor Nationale