Această societate a fost fondată în octombrie 1905 cu un capital de 1. 200.000 de franci şi a preluat lucrările de la Buştenari ale firmei Ruzicka, Elias & Taubes cu 5 sonde. La sfârşitul lui aprilie 1906, primul bilanţ după 6 luni a dat un beneficiu de 190.747,07 de franci repartizaţi astfel: 45.070,71 cheltuieli de exploatare şi administrare; 57.096,96 amortizări şi 88.579,40 profit. Societatea a fost mărită în 1906 în luna august prin cumpărarea de noi terenuri de la Buştenari. Cu această ocazie capitalul a fost mărit la 2.800.000 de franci, când s-a făcut o emisiune de obligaţiuni cu dobândă fixă de 5%, amortizabile în 12 ani. În acea perioadă societatea deţinea 17 sonde. Bilanţul încheiat la 30 aprilie 1907 s-a soldat cu un beneficiu de 1.112.022,27 de franci.
Cantitatea de petrol din conductă extrasă între 1 august şi 30 aprilie 1907 a fost de 2.700 de vagoane, adică 300 de vagoane de 10.000 kg pe lună.
Consiliul de administraţie era compus la începuturile companiei din: Barbu Ştefănescu Delavrancea, fost primar al Bucureştiului, avocat, ca preşedinte. Dumitru Zarifopol şi Achille Levy Strauss, vicepreşedinte. S. Rosenthal, Herm. Spayer, A. Blank, Lazăr, I. Elias, membri. Administrator delegat şi director general Lazăr I. Elias. Cenzori: N. P. Romanescu, fost primar al Craiovei, M. Prager şi Leon Ruzicka, industriaşi.
Director al Societăţii a fost G. Many, profesor la Şcoala de Poduri şi Şosele. Până la primul război mondial Societatea Franco-Română “Columbia” a avut un capital în acţiuni de 3.500.000 de franci şi 1.700.000 obligaţiuni.
Această cartografie ierarhică a suferit modificări astfel încât până la 1915 au mai intrat membri noi în Consiliul de Administraţie al societăţii, mai ales din partea franceză.
Societatea a supravieţuit primului război mondial deşi a avut de suferit în timpul ocupaţiei germane dintre 1916-1918, care a preluat întregul mecanism de prelucrare a petrolului de pe teritoriul românesc ocupat.
Societatea “Columbia” era una dintre cele mai mari investiţii ale capitalului francez în Mica Românie, numai în domeniul petrolului el ridicându-se la 31 milioane de franci, ocupând locul al 2-lea după capitalul german investit, la începutul secolului XX.
Dacă aruncăm o privire asupra numelor din structura superioară a societăţii “Columbia”, majoritatea cu domiciliul în Bucureşti, ne putem face o imagine asupra modului de viaţă şi a tipului de arhitectură promovată cu ajutorul veniturilor mari din industria petrolului. De pildă imobilele de pe blv. Lascăr Catargiu de azi sunt tributare acestor venituri dar şi altor meserii liberale aflate în fază de pionierat în acea epocă.