Memoria - Carol I, regele unitatii nationale, de neuitat

Primul rege al romanilor, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, a ramas in memoria tuturor romanilor. Ziua sa de nastere, 7 aprilie (pe stil vechi)/20 aprilie (pe stil nou) 1839, nu putea fi trecuta cu vederea.

Dezvoltarea Romaniei moderne se leaga de numele si munca titanica a lui Carol I, regele cu cea mai lunga domnie din istoria Romaniei, 48 de ani. Prin activitatea sa, intaiul rege al Romaniei unite si-a trecut numele in mica galaxie romaneasca a personalitatilor ce nu vor fi uitate niciodata. Impreuna cu Arhivele Nationale facem o mica incercare de a va prezenta amanunte din momentele de fericire, dar si de tristete ale celui supranumit Carol I Inteleptul.

PRIETENIA CAPETELOR INCORONATE. In fiecare an, cand omul adauga inca un an in tolba nevazuta a vremurilor sale, el vrea sa-si simta prietenii aproape, sa le poata impartasi din gandurile si sentimentele sale ori sa stie ca acestia nu l-au uitat. Carol I nu putea face nici el exceptie de la aceasta regula de mult nascuta a oamenilor. Regi, regine, printi ori oameni de rand, ei toti voiau sa-i ureze regelui toate cele bune. Istoria a pastrat unele mesaje sau vorbe ale unor "martori oculari". "Satisfactia pe care o incerc cu ocazia celei de-a saptezecea aniversare a zilei Tale de nastere, si cu care profit pentru a-ti adresa sincere felicitari si calduroase urari de fericire care nu ar putea fi mai sincere si mai cordiale; Tu cunosti indeajuns sentimentele de profunda afectiune pe care Ti le-am marturisit deja de mult timp, incat poti sa-ti dai seama cat ma bucura un atat de fericit eveniment pe care il sarbatoresti in intimitatea dragii Tale Familii si care va fi de asemenea salutat prin aclamatiile unui popor generos intru prosperitatea caruia ti-ai consacrat toate eforturile cele mai asidue si eficace. Fie ca divina Providenta sa recompenseze opera vietii Tale prin constanta Sa protectie asupra Ta, asupra alor Tai si asupra tarii Tale. Numai bine (Vittorio Emanuele, Regele Italiei. Telegrama trimisa de la Roma, sosita la Palatul Regal la data de 20 aprilie 1909).

Principele Carol in etate de sase ani (1845)

MARTOR LA ANIVERSARILE REGELUI. In volumul "Memoriile Regelui Carol al Romaniei.1866-1881", aparut la editura ziarului Timpul, un "martor ocular" vorbeste despre viata primului rege al romanilor. Nu puteau fi uitate nici aniversarile lui Carol.

"Martorul ocular" scrie: "(...) Ziua nasterei printului se sarbatoreste in Bucuresti ca si in toata tara. Toate corporatiunile, preotimea, ministrii, armata, scoalele etc. isi prezinta felicitarile prin deputatiuni. Depa dorinta printului se renunta la iluminatia proectata, si banii prevazuti pentru acest scop se impart la saraci."

"(...)Printul isi serbeaza azi la Galati aniversarea nasterii sale, ceea ce orasul socoteste ca o cinste exceptionala. Dimineata Te-Deum; apoi, pe vreme splendida, inspectia reg. 7 si a flotei (doua vapoare si sase canoniere); apoi receptia consulilor si a catorva membri ai comisiei europene, pe cari ii invita la masa"

Cu cateva saptamani inainte sa moara la Nizza, la data de 12 aprilie 1869, Barbu Stirbei, fost domnitor al Tarii Romanesti i-a trimis o scrisoare lui Carol I. Scria Stirbei, "Dumnezeu va bine-cuvanta lucrarile A.V. si-i va darui gloria de a fi creatorul unei Romanii noua. Nimeni mai bine decat mine nu cunoaste greutatile ce rasar in calea unui print roman care n’are in vedere decat binele; aceste greutati nu vor descuraja pe A.V., chiar cand ele ar amana savarsirea operei sale.

Plimbarea in trasura principelui Carol (1866)

SUFERINTA. Elisabeta de Wied i-a devenit sotie in 1869. Un an mai tarziu se nastea singurul lor copil, Maria, care insa avea sa moara la 4 ani. O scrisoare pe care Carol I a trimis-o, la 6-18 septembrie 1892 lui Carmen Sylva, pseudonimul reginei, vorbeste acestora: "In ultima ta scrisoare imi scrii ca mama ta ti-ar fi spus ca tu m-ai facut adanc nenorocit; trebuie sa ma indoiesc ca mama ta ti-ar fi spus un lucru pe care nu-l puteam destainui fiindca un asemenea gand mie niciodata nu mi-a trecut prin suflet. (...) Aproape 22 de ani am trait in pace si intelegere, impartind toate bucuriile si durerile, necazurile si grijile si nimeni nu se putea interpune intre noi dupa cum nimeni n-ar fi indraznit sa-mi vorbeasca de divort, minciuna ce ti s-ar fi servit de nu stiu cine. (...) Orice despartire mi-a fost deosebit de grea si clipa reunirii o asteptam cu nerabdare. In ultimul an si jumatate insa, o banda infama s-a straduit sa te indeparteze de mine si de ai tai".

Cand a primit tronul Principatelor Romane ca sa le uneasca sub domnia lui, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen avea 27 de ani. In 1866, dupa ce Contele Filip de Flandra a refuzat tronul Principatelor Unite, Ion C. Bratianu a plecat in Germania pentru a-i propune tronul, Principelui Carol. Despre Carol I se spune ca nu s-a amestecat in politica.

"Puind piciorul pe acest pamant sacru am si devenit Roman. Eu va aduc un devotament fara margini catre noua mea patrie si acel neinvins respect catre lege, pe care l-am cules in esemplul alor mei" - Carol I, 10 mai 1866

Proiect realizat in colaborare cu DANIC