Obsesie - Mos Nicu din Afumati, regizor la propriile funeralii

In toata Oltenia, batranii isi pregatesc pomenile si straiele cu care vor sa fie inmormantati. Fac mancare si cheama satenii la parastas, cheltuind cateva pensii pentru a iesi totul bine. Isi fac tronul (sicriul) din timp, isi sapa gropile. In Afumati, un sat cu 1.200 de suflete din Dolj, lucrurile se intampla la fel. Doar ca unul dintre sateni a dus cultul mortilor la extrem: si-a organizat propria inmormantare. In toata Oltenia, batranii isi pregatesc pomenile si straiele cu care vor sa fie inmormantati. Isi organizeaza si parastasul, cheltuind cateva pensii pentru a iesi totul bine. Isi fac tronul (sicriul) din timp, isi sapa gropile. Si in Afumati, un sat cu 1.200 de suflete din Dolj, lucrurile se intampla la fel. Doar ca unul dintre sateni a dus cultul mortilor la extrem:
si-a organizat propria inmormantare.

Click pe imagine pentru a accesa fotoreportajul

OBSESIE. Cand nu munceste la noua casa, Nicu prefera sa stea pe la casa sa intru vesnicie: cavoul

Numarul inmormantarilor in Afumati e considerabil mai mare decat numarul nuntilor. "Nu se casatoresc decat vreo trei-patru perechi pe an", spune parintele Iordache. Media de varsta e mare, iar batranii se gandesc mai mult la lumea de apoi decat la restul de viata ce le-a mai ramas. De aceea, meniul de la pomenile date de vii, sarindare, cum li se zice aici, seamana cu cel de pe la nunti. Batranii care au lucrat o viata la camp au pensii mici, care nu depasesc un milion. "Cheltuiesc o multime de bani pe pomeni, fiecare are orgoliul sa iasa la el mai bine decat la altii. Si se imbata, femeile mai tare decat barbatii, si atunci sa vezi lacrimi. Cum s-ar zice, tuica jeleste pe muma. La inmormantarea propriu-zisa, sau la impartasanii, se intampla sa nu aiba bani si atunci le tin slujbele pe datorie", explica resemnat preotul.

Vorbind despre morti, intrebam cum a fost cu barbatul care si-a aranjat propria inmormantare. "Nicu lu’ Cheagu, cum ii zic satenii lui Alexandru Nita, nu mai vorbeste cu mine de-atunci, ca n-am vrut sa ma duc sa-i tin slujba. Acum, sincer sa fiu, m-as fi dus sa-i fac pe plac nebunului... Dar din punctul de vedere al bisericii, nu e corect ce-a facut el."

INGERI IN CHILOTI ROZ. Inainte de a da de Nicu lu’ Cheagu, am aflat ca si alti sateni isi pregatesc cu atentie trecerea la cele vesnice. Constanta are 72 de ani. Poarta o broboada neagra pe cap si rade cu toata gura, aratandu-si singurul dinte care i-a mai ramas: "Tudore, ce noroc dadu peste noi, sa vie sa ne pozeze! De cand nu ne-am mai pozat noi doi... Ia deschide usa la gardirop, sa le-arat ce-am pregatit pentru inmormantare". Si-ncepe si scoate: "panza de pus pe chept la mort", "cearsaful de la tron", "batistele de mana", o bucata de material speciala "sa ma lege la picioare, sa nu zbor din tron", rade batrana. Si-a pregatit totul pentru cand o sa moara. A avut un baiat, pe care l-a calcat trenul cand avea 42 de ani. A ramas cu nora si cu doi nepoti, dar s-a gandit ca e mai bine sa se ocupe ea insasi de pomeni si de inmormantare. Numai tronul nu si l-a facut. In rest, prosoape si haine stau in vrafuri in sifonier, asteptand ziua cand o vor duce la cimitir. Panzele care se pun deasupra au fost comandate la Craiova, la o croitoreasa. "Asta e a mea si asta a barbatului". O intrebam care-i diferenta, si ne arata ingerii brodati: la femei, ingerii au chiloti roz; la barbati - albastri. O intrebam daca mai bantuie strigoii prin sat. "Nu se mai pomeneste, maica. Vad ca spun astia la televizor... da’ eu aici in sat n-am auzit. Daca l-ai pus in tron, e mort. Cum sa se mai ridice de-acolo?", se mira batrana.

Batranii satului spun ca mos Costica isi tine sicriul de 40 de ani in casa. Mosul, care are 85 de ani si de-abia se misca, spune ca-l are doar de vreo opt ani. A ramas singur pe lume, nevasta i-a murit acum sase ani. I-a murit si fiica si nu mai are cine sa-l spele si sa-l ingrijeasca. Ne poarta prin odaile inghetate pana in ultima si, pe bajbaite, da un morman de haine la o parte si descopera tronul pe care vopseaua maro a inceput sa se scorojeasca. "Cine mai tine minte cat m-a costat. Poate vreo 600.000 de lei, cu tot cu stalp." Stalpul este crucea de lemn care insoteste sicriul la cimitir.

PRAG. Mos Costica si-a pregatit totul pentru trecerea la cele vesnice

DIVORTUL. Pe Nicu lu’ Cheagu, om de 74 de ani, il stie lumea ca pe un cal breaz. Ies toti pe ulita si comenteaza cand trece el. Dar ce-a facut? Cel mai bine e sa-l ascultam pe el povestind, desi trebuie sa avem rabdare si sa nu-l intrerupem, pentru ca are si el un fix: cand vorbeste el, ceilalti sa taca. L-am gasit acasa, taia via. N-a intrebat de unde suntem, ce-l interesa cel mai tare era sa mai apara o data la ziar. Omul e vedeta in satul lui, ba chiar faima sa a depasit limitele Afumatilor. Se urca in masina si ne duce la casa pe care tocmai si-o construieste. A treia casa, pentru ca e in divort cu nevasta si nu mai suporta sa stea in aceeasi curte cu ea, desi au acolo doua case. "Cand eram eu cu parata (nevasta) impreunati, tineam cheia sub usa. A luat cheia asta si mi-a dat cu ea pe la ochi, uite aici certificatul medico-legal. Batut am fost, rasuit am fost." A bagat divort, dar judecatorii i-au dat un an timp de gandire. A trecut anul si mos Nicu tot n-are de gand sa se impace.

"GOARNELE SUNA, TOBELE CANTA". Ajungem la noua casa, care mai are mult pana sa fie terminata. Tacticos, batranul ne explica rostul fiecarei incaperi: "Eu cand oi muri intra lumea in sala asta. Aici ma mut in vecii vecilor". L-am intrebat unde va sta totusi mort, in cavoul colorat tipator din cimitir, pe care troneaza statuia lui cu ciocanul si pantoful in maini, ca doar a fost cizmar, sau in casa..., dar n-avem voie sa-l intrerupem. Vine vorba si despre ce s-a intamplat acum trei ani. "Opt costume luate la mana a doua am dat de pomana. Marti, c-o saptamana inainte, am umblat prin sat cu gornistul si-am zis: "Ma, copii si lume, tineri si batrani, certati si rude care-aveti buna placere sa vedeti un mort viu, veniti la inmormantarea lu’ Nicu lu’ Cheagu!"". Martea urmatoare, 400 de oameni s-au uitat cum e Nicu purtat in cosciug pe ulite, cum se da jos pe la raspantii si arunca banii. A urmat petrecerea. "Goarnele sunau, tobele cantau. Unii radeau, altii plangeau", isi descrie Nicu isprava. A cumparat tuica si vin si bere, a taiat doi porci, 30 de gaste. "Peste - a fost prapad". Au stat oamenii la masa in trei randuri, iar pe tineri a trebuit sa-i dea afara, ca doar nu erau la discoteca. El spune ca, atunci cand va muri, nu se va mai da nimic de pomana. L-am intrebat, cand ne-a dat voie s-o facem, de ce crede ca e singurul caruia i-a trecut prin cap asa o idee. "Nu le da Dumnezeu minte, de asta nu mai fac si altii." E suparat pe popa ca n-a vrut sa vina la inmormantare: "Cand a venit in sat, n-avea caciula, n-avea pantaloni. L-am ajutat si acu’ m-am rugat atat de el si degeaba".

"IARTA-MA!". Ultimul obiectiv prezentat noua de Nicu a fost cavoul de la cimitir. Omul si-a tras curent la cavou, are si contor. Tronul si-l tine tot acolo. Tron special, cu partea de sus a capacului din sticla, sa-l vada lumea, partea de jos din oglinzi, sa nu se sperie lumea daca mortul incepe sa se strice. Si-a facut si crucea de marmura. Partea mai proasta e ca pe cruce e o poza in care mosul apare cu parata. "Acum nu mai am ce sa fac, n-am cum sa sparg crucea. Oricum, ma gandesc sa-mi gasesc alta nevasta." Il intrebam ce calitati ar trebui sa aiba aceasta. "Sa fie luxoasa! Sa ma spele si sa-mi faca de mancare!"

Ultima dorinta, pe care ne-o impartaseste inainte sa ne lase sa plecam, e sa vorbim cu cei de la "Iarta-ma!", sa vina si la poarta lui. Dar n-are de gand sa se impace cu "parata".

GORNISTUL

In satele din Oltenia, exista obiceiul ca, atunci cand moare cineva, gornistul sa mearga acasa la mort. Florin Stanescu detine functia de gornist in Afumati. Asta atunci cand nu merge la camp, pentru a-si castiga painea zilnica. "Stai pe ger si pe arsita si canti, trei zile cat se tine mortul, o ora dimineata si o ora seara. Castig vreo 400.000 de lei la fiecare inmormantare. Daca e sarac omul, s-ar putea sa nu iasa nimic. Sa stiti ca eu nu ma magulesc cand moare cate unul. Dumnezeu ii cheama la el, eu trebuie sa-i duc." Si cei de la Primarie recurg uneori la serviciile lui Florin. "Daca au vreun anunt de facut, ma pun sa umblu prin sat si sa suflu goarna, sa afle toti. "Nu mai iasa nimeni la furat dupa 9 seara, fura numai ziua!"", ne da el un exemplu de anunt. Florin a invatat meseria de la nea Dorica din Urzicuta. "La inceput, canta fals... Cu timpul s-a perfectionat", rade parintele Iordache. Florin are un baiat de 12 ani, caruia i-a cumparat trompeta. "Cant cu tati la mort... cant si singur, cand el are treaba", spune copilul.

CULTUL PERSONALITATII DE LA AFUMATI

Lui Nicu ii place sa fie vedeta. Pastreaza cu sfintenie toate ziarele in care s-a scris despre el. Are pe undeva si caseta video cu inmormantarea lui si spera ca televiziunile sa-l mai viziteze. Si-a invatat poezia pe de rost si e in stare sa tina adevarate conferinte de presa. Mai mult decat atat, a simtit nevoia de a-si imortaliza propria figura. Nu numai in fotografia de pe cruce, ci si in doua statui. Una acasa. Alta la cimitir. De pe cavoul vopsit in albastru, statuia maronie in marime naturala, aratandu-l pe fostul cizmar, va privi in veci de sus pe oricine va indrazni sa se apropie. Pentru realizarea statuii, Nicu s-a cocotat pe cavou el insusi, lasandu-se pozat de sculptor. "Anton Barbu din Palaghia, care i-a facut si statuia lui Oblemenco, el mi-a facut si statuia mea. Am vandut vaca si caruta si am mai pus ceva bani pentru a plati monumentul. Am facut asta sa stie toata lumea ca am muncit cinstit. Uite-ma, asta sunt! Om cum n-a existat!" Nicu spune ca ar face mai multi ce-a facut el, dar "nu le da Dumnezeu minte, de-aia nu fac".

Preotul din Afumati tine slujbele pe datorie

GARDIROPUL

"Tudore, ce noroc dadu peste noi, sa vie sa ne pozeze! De cand nu ne-am mai pozat noi doi... Ia deschide usa la gardirop, sa le-arat ce-am pregatit pentru inmormantare. Uite, asta e panza care se pune pe chept la mort, asta-i cearsaful de la tron. Aici, in camera asta, tin batistele de mana, prosoapele. Cu asta ma leaga la picioare, sa nu zbor cumva din tron" Constanta - sateanca, 72 de ani

SARACIE

"Nu se casatoresc decat vreo trei-patru perechi pe an, sunt mai multe inmormantari. Taranii cheltuiesc o multime de bani pe pomeni, fiecare are orgoliul sa iasa la el mai bine decat la altii. Si se imbata, femeile mai tare decat barbatii, si atunci sa vezi lacrimi. Cum s-ar zice, tuica jeleste pe muma. La inmormantarea propriu-zisa, sau la impartasanii, se intampla sa nu aiba bani si atunci le tin slujbele pe datorie" Ilie Iordache - preot in Afumati

SINGURATATE

"De cand mi-am cumparat tronul? Pai, sa fie poate opt ani... Mi-au murit si nevasta, si fata. Am ramas singur. Nu mai are cine sa spele, sa faca mancare. Nici cine sa ma-ngroape. Am pregatit totul pentru inmormantare. Si haine, si prosoape, tot. Uite, asta e tronul... Cine mai tine minte cat m-a costat. Poate vreo 600.000 de lei, cu tot cu stalp" Costica - satean, 85 de ani