Plimbare in vechiul Cişmigiu

Căldurile! Şi altădată, ca şi acum, fugeam in Cişmigiu. Cel mai frumos parc al Bucureştiului, şi poate şi cel mai iubit.

Â

Â
Aici percepem anotimpurile, aici am plăns, "sedusă şi abandonată", aici e raiul pensionarilor, aici sărută băieţii fetele, aici vin pruncii la plimbare, aici vezi "mume care vin de cată gineri pentru a lor fete". Apoi vezi şcolari - mulţime - ce prin şcoală nici c-au dat cu ghiozdanul spănzurat. Cum a apărut cea mai frumoasă podoabă a Bucureştilor in mijlocul oraşului?

Â

O BALTĂ. Prin 1845, domnitorul Gh. Bibescu dorea să-nfrumuseţeze oraşul cu mai multe grădini şi parcuri. Ceea ce a şi făcut! Din poruncă domnească, terenul Cişmigiului - adică balta formată de un mic izvor afluent al Dămboviţei (balta era proprietatea lui Duca, neguţătorul), va fi trecut in proprietatea Spitalului Administrativ al Bucureştilor. Prin expropriere cu răscumpărare. Această mlaştină, această baltă urăt mirositoare trebuia asanată, mai intăi de toate.

Â

Bibescu Vodă il angajează pe arhitectul peisagist vienez Carl Friedrich Wilhelm Meyer. Ii dă mănă liberă. Iar acest tănăr artist neamţ a transformat balta puturoasă in grădina Raiului. Parcul Cişmigiu era atăt de frumos, incăt un pretenţios ofiţer al Armatei austriece de ocupaţie, pe nume W. Derblich, notează: "Cişmigiul este singurul loc unde se uită că te găseşti in Muntenia, ci te vezi transportat aievea, intr-un elegant loc de distracţie al unui stat civilizat".

Citește pe Antena3.ro

Zeci de gardieni din Squid Game, văzuți pe străzile din București. Imaginile au devenit virale pe internet

Â

VERDEAŢA. Mai tărziu a fost angajat Meyer. Acesta a elaborat un plan ambiţios, care prevedea instalaţii de canalizare, a plantat 30.000 de arbori şi arbuşti. Soiuri rare şi soiuri indigene.

In plimbarea noastră vom găsi sălcii, stejari, brazi, salcămi, frasini, ulmi, tei şi arţari, dar şi castani roşii şi galbeni, gyngo Biloba. Arbuşti japonezi, călina roşie, dar şi acel pom straniu pe numele lui Cer. A construit grote artificiale, a pardosit cu beton tot fundul lacului, a trasat alei frumoase şi largi, una dintre ele fiind pentru trăsuri - astăzi pentru maşini. Dar ce n-a făcut! Planurile erau atăt de perfecte, incăt parcul s-a făcut cum a vrut Meyer.

Â

Astăzi, nici un semn din parc nu aduce aminte de talentatul horticultor-peisagist-arhitect-constructor al Cişmigiului, care a fost opera sa de excepţie. Nici o statuie, nici o alee cu numele lui, nici măcar numele pe un pom... Dar in Cişmigiu lumea se plimbă, se plimbă, se-ndrăgosteşte, se odihneşte, joacă şah sau se joacă-n nisip... cum scria N.T. Orăşanu.