Scoala supravietuirii - Vaduvele calatoare

Saracia ii determina pe batrani sa recurga la moduri disperate de a face rost de bani. Pentru cateva sute de mii de lei primiti de la calatorii ocazionali, unele vaduve de razboi bat tara in lung si-n lat. Ele au dreptul la calatorii gratuite cu trenul si la insotitori care beneficiaza de aceeasi gratuitate la transport.

Vaduvele de razboi calatoare

Cine stie cat vor fi castigat babele Viorica si Maria din drumurile facute la Craiova si la Suceava?... De imbogatit, nu s-au imbogatit, pentru ca, daca scazi painea, apa si salamul cumparate pentru viata prin gari si trenuri, mai raman niste banuti de pus pe langa pensie, "ca sa traiesc si io, maica", cum zice baba Viorica.

Baba Viorica sta in Gara de Nord, la bilete, cu sacosa albastra de rafie sprijinita de stalp. Baba Viorica agata calatori, ii opreste din drumul spre ghiseu, pana sa-si cumpere bilet. "Ba, mergi la Craiova? Mergi, ba, la Craiova? La Craiova, baiatu’?". Mai intai imi cere 150 de mii. Nu stiu cat costa biletul. "Du-te si intreaba, p’orma vii la mine si mai vorbim". Plec, intreb. Biletul e vreo 250 de mii. "Hai ca te iau cu o suta". Baba Viorica e din Corabia. Sotul, mort de 13 ani, a fost veteran, "a luptat pe toate fronturile", a luat "Barbatie si Credinta". De pe urma lui i-au ramas zece milioane despagubire de la stat si tichetele de calatorie cu insotitori, de pe urma carora traieste acum. De doi ani merge cu trenul, "de cand s-a dat decretul. Pe mine ma gasesti aici, langa cosul asta de gunoi. Am tichete, da, nu se termina, ca ma duc si mai iau, tu ce zici, ba? Altii nu sunt ca mine, in putere, si nu se duc".

Ii spun ca mi-e frica sa merg asa, ca daca ma prinde nasu’... "Nu-ti fie frica, ba, ca nu ne controleaza nimeni, n-are nasu’ treaba! Am cinci bilete, le-am vizat, tot. Ma gasesti la vagonul unu, linia unu". Vrea sa lase biletele. Banii se dau la urcarea in tren. Oare nu se intampla cateodata sa nu gaseasca pe nimeni? "Nu, ca oamenii merg in toate directiile". "Mergi la Craiova, ba?", se intrerupe din vorba, ca sa mai gaseasca un insotitor. Pielea o are creata-creata, plina de petele batranetii. "Mai iau bani, mai pui la pensie, ma, ca stau la bloc, nu la casa, vine apa, vine intretinerea, de unde s-o platesc?!". Prin preajma se invarte o alta baba, vrea sa agate si ea ceva. Viorica devine un pic suspicioasa din cauza intrebarilor, dar e de inteles, doar merg pentru prima data cu neveste de veterani. Crede ca sunt nervos, ca mi-e frica. "Stai, ba, cuminte!", ma linisteste.

Ii spun ca saptamana viitoare vreau sa merg la Suceava. Gasesc vaduve? "Stai, ba, linistit, gasesti cu cine sa pleci. Io am mai fost de multe ori la Suceava, ca se duc oamenii sa ia marfa".

DOMNUL CEL DE TREABA. Repriza a doua se deruleaza tot la casele de bilete de clasa a II-a. Ma opreste un nene cu parul alb-curat, cu figura de bonom, cu geanta diplomat. Azi dimineata a plecat din Suceava, cu Intercity-ul, la clasa I. A venit cu baba Maria. Are bilete la el, baba are nevoie de inca trei insotitori. Trecem de paza pana pe peron. Baba Maria sta linistita pe banca, impreuna cu o tanti solida si sanatoasa, blonda, lant grosier de aur, cercei in forma de scoici. Baba Maria nu prea vorbeste. Tanti cu lantul de aur decide si il completeaza pe domn. Pretul: 300 de mii pana la Suceava, cu tot confortul, aer conditionat, loc rezervat, clasa I. Cer sa mai lase cu 50 de mii. Reducere nu, in schimb primesc o privire dispretuitoare de la tanti blonda. Catre batrana: "Lasa, bre, n-ai ce vorbi cu de-astia! Lasa, ca gasim noi oameni de inteles". Baba ar mai lasa, dar n-apuca sa spuna mai nimic. Bine, trei sute. "Scoate buletinu’, ca sa trecem seria si numarul pe tichet". Zic ca mi-e frica, ca daca ma prinde. "Ti-am zis ca nu faci treaba cu astia?", pufneste tanti.

Domnul cu "diplomat" e mai diplomat. "Ma, baiatule, totul e legal, stai linistit. Eu merg de mult cu femeile astea. De ce ti-e frica? Ma, castig si eu, castiga si ele". Baba sare, sunt aproape convins "Da o suta avans!". Nenea e moderat: "Stai, bre, ca-ti da banii cand ne urcam". Baba Maria se linisteste. Tanti blonda tace in dispretul ei de piatra. Sunt ultimul om. Pentru 50 de mii... Pana sa plece trenul mai e o ora. Plec sa beau o cafea. Vine si domnul cu "diplomat". I-a mai ramas timp sa mearga la o mica vizita la Ministerul Transporturilor, la doi pasi de gara, sa-si viziteze verisoara care e functionara. La "transporturi feroviare"? Nu stie nici el.

HAI LA IASI! Alta batrana merge la Iasi, cu doi insi orbitand in jurul ei. Mai e nevoie de doua persoane ca sa plece. Deja nu mai e nici un secret, cei doi flutura tichetele prin fata potentialilor calatori, asa cum zornaie localnicii pe Litoral cheile. "Noi am venit tot cu ea", zic cei doi. "Am fost la preselectie pentru Spania". Baba ii lasa pe ei sa aranjeze. Tariful e 200 de mii cu rapidul, clasa I. Si aici imi trebuie serie si numar de buletin pe tichet. Mi-e frica, zic; daca face nasul figuri? "Nu face", spun ei, dar "mai controleaza uneori buletinele, doar sa vada daca corespunde cu tichetul". "Nu fi fraier! Castigam de ambele parti", argumenteaza candidatii la capsuniada.

Babele Viorica si Maria sunt vinovate ca niste calatori nu si-au cumparat bilete si CFR-ul a iesit in pierdere. Ele au stiut ca incalca nu stiu ce regula indepartata, fie si doar morala. Au mers sute de kilometri cu teama in suflet, ascunsa bine sa nu iasa la suprafata. Dar mai intai si-au adus aminte ca trebuie sa manance, sa plateasca intretinerea, iar acest gand nu e doar teama, e groaza pur si simplu, asa ca regula incalcata nu mai are nici o putere. Babele, plecate de acasa, au fost nevestele unor oameni care s-au ferit cu mai mult sau mai putin succes de gloante, ca sa se intoarca acasa, la ele si la copiii lor.

LITERA LEGII

Litera a) a articolului 15 din Legea nr. 44/1994, modificata prin Legea nr. 167/2002 prevede ca veteranii nedecorati si vaduvele de razboi beneficiaza, intr-un an, de 12 calatorii pe calea ferata. Generalii si ofiterii merg la clasa I, iar ceilalti veterani de razboi nedecorati si vaduvele de razboi, la a II-a. Cei care locuiesc in mediul rural au dreptul in cursul unui an la 12 calatorii pe mijloacele de transport auto, daca nu au posibilitatea sa calatoreasca cu trenul, sau la 12 calatorii dus-intors pe caile fluviale, la alegere. In cadrul numarului de calatorii, titularii le pot folosi si pentru insotitori, care beneficiaza de aceleasi drepturi de transport gratuit si la aceeasi clasa. Altceva nu se spune despre insotitori.