Sinteștiul s-a pronunțat la mișto: „Ja cua spitala da te vaccinisava”

În marginea Bucureștiului există o zonă liberă de Covid. Aici, lumea nu poartă mască, de distanțare socială nici n-a auzit. Ba chiar, acum ceva zile, a fost paranghelie mare cu „dans și pupat în bot”. Cică, de când a început pandemia, virusul nu a trecut pe aici. Și cum nu există boala, nu există nici ideea de vaccinare. În Sintești, Ilfov, căldărarii dau cu huo după ăl de propune injecția anti-Covid. În schimb, în fața vreunui oficial bat jurăminte în țigănește: „Ja cua spitala da te vaccinisava”.

Pe șoseaua de Giurgiu, imediat ce se termină Jilava, trebuie să faci stânga ca să dai de Sintești. Ca reper ai cimitirul și postul de Poliție. Echipaje sunt mai deloc pe drumul-ață ce intră în cuibul căldărarilor. Sinteștiul îl miroși înainte să ajungi: e un iz greu, de ars. Localitatea nu prea ar avea nevoie de indicatoare rutiere, doar te poți lua după coloanele de fum negru ce gâdilă burta norilor și turnulețele caselor cu câte zece-douăzeci de camere. De ceva vreme, în comună ard focurile aproape zilnic. Printre palate, țiganii pun pe foc cauciucuri mari, să extragă cuprul. Un altfel de minerit, la suprafață.

Când ajungi în localitate, indiferent în fața cărui palat oprești, nu îți trebuie sonerie. Din curte iese imediat câte cineva, de regulă o  fustă colorată. Cu vestă de „rece” și batic tras pe cap. Și fără mască de protecție. Câteodată, țiganca e urmată de tot neamul, bătrâni și copii. Sunt curioși ce surpriză a mai oprit la poartă.

În mai fiecare curte e câte o dubă cu motorul pornit: căldărarii se pregătesc să plece la muncă.  Deocamdată sorb cafea de la automat, adusă din Jilava de un trimis. Ăsta e singurul care mai poartă mască, fără ea nu poate intra în magazin. La predarea paharelor de carton aburinde, comisionarul respectă regulile din comunitate: își trage de pe față masca și și-o îndeasă în buzunar.

Pe porțile larg deschise poți să vezi cum s-a dezvoltat Sinteștiul în ultimii ani:  printre resturi de neferoase sunt parcate mașini de lux. Câte două-trei. Înainte erau căruțe sau Dacii papuc, acum cea mai amărâtă marcă e BMW-ul. Lângă dubele de se încălzesc, căldărarii își pregătesc antreprenoriatul zilei: strânși unul în celălalt își beau cafeaua cu cuvinte vorbite tare. Câteodată printre înghițiturile de cafea și fumul de țigară zboară stropi. O flegmă lansată în șanțul „județeanului” e semn că ziua de lucru a început. Una câte una, dubele părăsesc Sinteștiul în direcția București.

„Alama te nenorocește”

A ales să-și pună pseudonume de român,  Vasile, că nu vrea să se facă de ocară la bulibașă. Spune că nu poate să fie el cel care să vorbească în numele țiganilor. Nu are nici mască și îndeasă țigara în barba albă. Are 40 de ani, e trecut prin multe. Cercetează atent cu privirea să vadă dacă răsare împrejur vreun aparat de filmat sau fotografiat. Pe fiu-său îl trimite din ochi să inspecteze autoturismul oprit în fața casei sale. Numărul de înmatriculare necunoscut e reținut cu mișcat de buze. „Păi, țiganii au imunitate la boala asta. E o gripă, că așa zic ăștia la televizor. Zici matale că știi comunitatea. Atunci știi și cum stăteam înainte... în picioarele goale, pe uliță, dezbrăcați. Nu se mai atinge nicio boală de noi”, explică Vasile. Campania de informare privind vaccinarea anti-Covid pare că nu se derulează deloc în Sintești: nu există niciun afiș, nu sunt expuse reglementările și pașii de imunizare. „Noi ne imunizăm cu mâncare sănătoasă”, se bagă căldărarul Vasile, „de aceea, aici, nu a fost niciun caz de covirus. Sau, dacă a fost, s-a dus, n-am știut”. De cealaltă parte a străzii, varianta este susținută în gălăgie: „Nimeni nu a mers la spital”. Omul de peste șosea mai urlă și că nimeni nu merge la vaccinare. „Nu are treabă masca sau vaccinarea cu tradiția. Suntem sănătoși, nu ne trebuie”, mai zice Vasile. Fiindcă în Sinteștiul anilor 90 cădeau căldărarii pe capete din pricina bolilor de plămâni, omul explică: „Da, da’ era de la cuptoare. Și vă zic că nu cuprul e problema. Alama te nenorocește”.

Vaccinarea – nicio șansă

În capătul celălalt al Sinteștiului, un căldărar „îmbrăcat românește” - cu blugi, adică – se păcălește: în loc de vreo tranzacție de neferoase se pomenește cu întrebări despre vaccinare. E dezamăgit, ușor nervos și o bagă pe pirandă la înaintare: „Cum să nu ne vaccinăm? Cu toții mergem. Cu tot satu!”. În barbă se aude ceva cu „dilo” (prost n.n). Despre mască zice că nu-i trebuie, femeia spune că n-are bani să-și cumpere. „Dă și mie o mască”, cere zdrăngănind din cerceii mari de aur.

Pe șosea fulgeră o limuzină, se oprește în fața unui alt stabiliment cu turnuri. Aici sunt și mai răsăriți: în loc de dube, au TIR-uri. Femeia ce iese în întâmpinare are aceeași poveste: Coronavirusul nu are nicio șansă la țiganii din Sintești. „Dar să vi-l aduc pe moș, să vă zică”, fuge piranda spre casă. „Moșul” e vărul bulibașei, nu sare de 60 de ani. Și povestește că măștile sunt inutile în comuna de lângă București, fiindcă aici nu a existat niciodată boala. Și că măștile de protecție sunt folosite, dar când țiganii ies din localitate. Să nu-și ia amendă. Cunoaște legea prea bine, e pățit. Dar amendă pentru nepurtarea măștii de protecție nu și-a luat. Așa că și vaccinarea e subiect cam tabu.

„Mansonii” și „Bil Gheiț”, dușmani în Sintești 

Bulibașa e bolnav. Probleme cu inima și cu crize de rinichi. E în categoria de risc. Dar tot nu poartă mască. Așa zice noră-sa, care tocmai a venit cu medicamente de la farmacie. Tot fără vreo protecție facială. „Văd și eu pe Tok Tok că e rău, dar la noi, în țigănie, nu se merge la vaccinare. Că nici medicii de familie nu intră la noi”, apucă să spună ruda bulibașei – „nu intră la noi că nu vor, nu de frică”. Cu ochii albaștri și cozi împletite, așa cum zice tradiția, țiganca este sigură că refuzul căldărarilor de a se injecta nu ține de regulile străvechi. „Nu mai e ca înainte. Copiii sunt îmbrăcați, fac carte. Și câte opt clase”, mormăie femeia până să apară vecina. „Haoleo, vacinarea? Da-o dracu’!”, pornește vrajba printre țigăncile Sinteștiului. Căci au mai apărut și alte două: împletite, cu fuste crețe și batice colorate. Și fără nico mască. Printre dușmanii lor: Bill Gates și masonii. „Păi n-ai văzut ce scrie pe Feisbuc? Că Bil Gheiț vrea să bage cipuri în noi și că mansonii vor să ne omoare?”. Țigăncile spun că au vaccinul lor – țuica fiartă, dar și leacul de boală: usturoiul.

Căldărarii se informează zilnic din rețelele sociale și de la televizor. Și știu că pandemia de Coronavirus nu e o boală care să li se potrivească. Poate că a mai răcit unul. Dar nu au mai mers familiile, după cum e împământenit, după bolnavi, la spital. „Ăia din Buzescu nu sunt căldărari, ăia se duc cu tot neamu peste doctori”, cred țiganii din Sintești. Buzescu – așezare tot cu turnulețe, dar din Teleorman - este un fel de concurent pe piața neferoaselor păstorită de această etnie.

Marian Tudor, primarul de Vidra - localitate de care ține zona Sinteștiului -, declară că abia acum două zile a reușit să  ia aviz de la DSP pentru centrul de vaccinare. Despre campania de convingere a oamenilor: „am pus indicatoare către centrul de vaccinare”. Tudor spune că nu deține informații în privința numărului de căldărari care vor să se injecteze, dar știe că din comunitate nu a avut nimeni nevoie de spitalizare sau de ajutor medical.

„Te trais”, (adică, „să trăiești”) rânjește o balabustă prin aerul greu al Sinteștiului și, bucuroasă că a dat o lecție „la gajo” (români n.n), salută cu o mână. În cealaltă, ține masca zbârcită de atâta  folosință în deplasare. Ilfovul rămâne în cod roșu de COVID,  iar stațiile de mediu ale Bucureștiului țipă la câte o săptămână a poluare. 

„Dă-o dreacu dă vaccinare. Nu se prinde boala de țigani”. Mai devreme, femeia bătuse promisiuni că se duce la vaccinare, chiar dacă habar n-are ce înseamnă expresia. Se jurase oficial: „Ja cua spitala da te vaccinisava”. Adică, ceva de genul „mergem cu toții la spital, să ne vaccinăm”. „Cu tot cu puradelu ăla mic al meu, Șukar, trăi-ți-ar neamu’”. Cu un final de rânjet galben. E vecina bulibașei de Sintești, Ion Mihai. Stă în palatul cu turnulețe de vizavi și traversează drumul aproape în fugă raportând la un mobil de fițe. Străinii sunt, de regulă, amenințări în Sintești. „Haoleo, ando Ju...Jur...Cum îi zice domnule la televiziunea lu’ matale? Așa, ando Jurnalul! So cărăs aici?”,  se bâlbâie doamna. Fiindcă nu e vorba de cupru – afacerea de bază în comună – ci de vaccinare, femeia se potolește imediat. În timp, devine prietenoasă și dezvăluie realitatea pe timp de pandemie: “țiganii e sănătoși. N’are probleme cu Coveșiu’ (Coronavirusul n.n) ăsta”.