Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
BELGRAD • Nici în noaptea de Paşte poporul sîrb nu a uitat de fiul rătacitor
“Kosovo este Serbia” stă scris pe frontispiciul uneia dintre cele mai
mari biserici ortodoxe din Balcani, catedrala cu hramul Sfîntul Sava
din inima Belgradului. Sutele de oameni care s-au adunat în noaptea de
Înviere pe platoul Vračar s-au rugat ca Dumnezeu să facă o minune şi să
aducă înapoi ţării mame regiunea separatistă Kosovo.
BELGRAD • Nici în noaptea de Paşte poporul sîrb nu a uitat de fiul rătacitor
“Kosovo este Serbia” stă scris pe frontispiciul uneia dintre cele mai mari biserici ortodoxe din Balcani, catedrala cu hramul Sfîntul Sava din inima Belgradului. Sutele de oameni care s-au adunat în noaptea de Înviere pe platoul Vračar s-au rugat ca Dumnezeu să facă o minune şi să aducă înapoi ţării mame regiunea separatistă Kosovo.
Un bulevard pieziş adună trecătorii de pe străzile aerisite care nu şi-au pierdut vechiul spirit al oraşului, dintre blocurile devastate de bombardamente care au devenit acum obiective turistice, dintre magazinele luxoase şi din maşinile cu un palid aer retro. E aproape de miezul nopţii şi belgrădenii se îndreptă către catedrala Sf. Sava. În faţă, o familie care pare că şi-a îmbrăcat “hainele de duminică” şi o mimă pioasă străbate trotuarele cu lumînări împodobite în mîni. Într-un colţ, pe gazonul îngrijit, doi dulăi drăgălaşi şi fără stăpîn se muşcă reciproc de urechi sub privirile încîntate ale unui poliţist pîntecos. Departe, dintr-un vechi Pinto cu aere interne strajnice, cîţiva juni parfumaţi la propriu şi la figurat concurează zgomotul motorului de muzeu cu o oraţie melodică abordată cu patos naţional.
În capătul marelui bulevard, sub luminile intense ale reflectoarelor gigantice instalate pe platoul Vračar mulţimea se adună agale sub turlele Sfîntului Sava. Cel mai mare edificiu ortodox din Serbia poatră numele primului arhiepiscop al sîrbilor, cel care a obţinut independenţa bisericii şi a format statul şi cultura sîrbească. Belgrădenii, buni vorbitori de limba engleză, se fălesc că au chiar cea mai mare biserică ortodoxă din Balcani a cărei construcţie a durat aproape 160 de ani. Catedrala a fost începută în 1849 dar atacul german asupra Iugoslaviei a amînat terminarea acesteia. Astăzi, într-un dom uriaş în care încă mai sunt încă agăţate schele, belgrădenii s-au adunat să ia lumină şi să se roage pentru kosovari. În sufletul lor de sîrbi, în seara aceasta, toţi cei cu care am stat de vorbă au jelit momentele în care o ţară mare şi frumoasă ca a lor a fost dezbinată de interesele negustoreşti ale unora. Žarko, un tînăr proprietar de cafenea, ridică degetul către pancarda colorată întinsă pe faţada bisericii, pe care scrie “Kosovo ja Srbija”. “Kosovo este Serbia”, ne traduce şi ne ţine o serioasă lecţie de istorie în timp ce mulţimea condusă de soborul de preoţi se porneşte să înconjoare biserica cu lumînările aprinse. Două june cu cizme sclipicioase şi coafuri destinate sigur petrecerii care urmează pioşeniei îşi şuşotesc neperturbate ultimele evenimente. Camerele de filmat ale cîtorva televiziuni sunt pregătite pentru transmiterea slujbei. “Hristos se rodi!”, “Vaistunu se rodi!” repetă sîrbii strînşi la miezul nopţii de Înviere în inima Belgradului. Mulţimea intră pe uşile monumentale ale bisericii, corul se porneşte să slăvească Învierea lui Hristos, evlavioşii îşi fac cruci îndoindu-se pînă la pămînt, operatorii de la tv fac un traveling anevoios după cei zece preoţi împrăştiaţi prin colţurile altarului şi ocupaţi cu cădelniţa, episcopul începe a predica ceva ce părea a fi zis cu înţelepciune şi din care un necunoscător de limbă putea să înţeleagă două cuvinte repetate ca un refren: Kosovo, Amin!
Cei mai tineri încep să se scurgă cătinel către locurile de distracţie, destul de numeroase în Belgrad. Strada Skadarska, un Lipscani înţesat de rastaurante începe să răsune de fanfarele tradiţionale învăluite în mirosul de bucate sîrbeşti. “Hristos se rodi!”, “Vaistinu se rodi!” .
Aşa au sărbătorit sîrbii Paştele, într-un oraş marcat de cicatricile războaielor care au distrus complet oraşul de 40 de ori. O urbe tînără, care este în mod paradoxal una dintre cele mai vechi din Europa, dar gArbovită de istoria apăsătoare din care s-a ridicat iar, piatră cu piatră, în ultimii 250 de ani. Anul acesta însă bucuria Învierii a adus fiecărui sîrb şi mîhnirea de a fi pierdut inima Serbiei, regiunea Kosovo.
