Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Transforma drama în comedie, Teatrul Cărăbuş. Talentatul actor Constantin Tănase transforma orice fapt banal în comedie, asemenea marelui Chaplin, omagiat astăzi la împlinirea a 100 de ani de la naşterea celebrului personaj Charlot. Chiar şi o dramă era transformată de Tănase în comedie numai prin simplul său joc. Oricât de tragic s-ar fi forţat el să fie. Informaţii nepublicate până astăzi din drumul său de la sărăcie la glorie vi le oferim în exclusivitate. Episoadele (cum e cel de astăzi) sunt la fel de comice, ca şi cupletele de la teatrul de revistă.
Reputaţia de bătăuş a lui Tănase avută în adolescenţă s-a păstrat şi în tinereţe. În urma unui incident Tănase l-a pocnit pe unul din membrii corului bisericii Popa Tatu. De fapt, nu numai unul dintre aceştia a rămas cu ceva amintiri de la Năsăilă. Cu “frumoase” vânătăi a decorat Tănase pe mai mulţi membri ai corului. Însă isprăvile sale de bătăuş coincideau cu o oarecare notorietate muzicală de care, de asemenea, se bucura. Timid, avea trac atunci când trebuia să joace într-un spectacol important. A rămas în amintirea actorilor de atunci un spectacol la care trebuia să asiste directorul teatrului Davila. Trebuia să spună o replică din rolul său “Phileas Fogg” în “Ocolul pământului”. “Negrii au o ură neîmpăcată contra celor albi.Ori de câte ori îi întâlnesc îi atacă şi îi omoară..”. La care Tănase a spus: “Negrii! Negrii...Atacă...Cruţă. Cruţă. Cruţă! “Până să zică ultimul cuvânt, tot ansamblul năvălise din culise pe scenă, unde toată lumea - Davila, D. Gusti şi alţii - se prăpădeau de râs. A suferit mult pentru această întâmplare, însă colegii nu au luat-o ca pe ceva grav, mai degrabă cu toţii au descoperit latura comică, de geniu, pe care o avea vasluianul. De altfel, el avea veleităţi în special pentru comedie, oricâte sforţări ar fi făcut să joace şi dramă. La un spectacol, avea de dat următoarea replică dramatică: “Fiul dumneavoastră, domnule Lechat, a avut un accident de maşină şi a murit”, iar spectatorii nu s-au putut abţine să-şi stăpânească râsul. Tănase, nefericit, a spus că şi-a dat toată osteneală să fie cât mai dramatic posibil.
Prima căsătorie. În trupa Grigoriu
A urmat o perioadă în care a jucat la Teatrul Naţional în tot soiul de roluri neimportante, în funcţie de cerinţele regizorilor. Apoi, după desfacerea trioului Ciucuretti-Maximilian - Carussy de trupa Grigoriu, Tănase a fost angajat în această trupă Grigoriu. Cu care a mers în turnee prin ţară. Dar actorii nu prea aveau bani, pentru că erau prost plătiţi de şef. Aşa că s-a gândit să întemeieze o trupă împreună cu Mişu Fotino. Prima piesă care le-a venit în minte să o joace : “Ţivila de la Hotel Ghidale”. În acea perioadă Tănase s-a căsătorit pentru întâia oară. A ales-o pe Iosefina Reitman în primul rând datorită felului său de a fi - aflat printre străini şi puţin înclinat spre a duce o viaţă boemă, a căutat să-şi facă un rost familial. Însă, în anii 1920, Tănase se desparte de prima soţie şi se căsătoreşte cu Virginia Niculescu.
Ura paparudele: ploile l-au împiedicat să joace. Teatrul Cărăbuş
În 1919, Tănase avea aproape 40 de ani. Împreună cu actorul N. Grigorescu-Tuciu, a luat parte la o licitaţie şi a obţinut închirierea locului de pe strada Academiei, unde fuseseră teatrele de vară “Amicii orbilor” şi “Amabasador”, unde a şi jucat cu ani în urmă. În acest loc s-a construit atunci Teatrul Cărăbuş, ce a însemnat o cotitură în viaţa lui Tănase. Numele provine de la o formă creionată de un arhitect. Terenul era dispoporţionat de îngust faţă de lungimea lui şi arhitectul a desenat scena, aleile şi părţile laterale. Văzând schiţa, Tănase a spus: “Ai desenat un Cărăbuş. Ce-ar fi să-i spunem Cărăbuş?”. Iată câteva din personajele şi temele jucate pe scena Cărăbuşului şi luate în vizor de marele actor de la scriitorii ce-i creionau revistele: îmbogăţitul de război, cinstea, o chiriaşă fără locuinţă, lăcomia etc. La Cărăbuş se cântau melodii în ton cu Parisul, se lansa noul dans fox-trot. Tănase juca rolul omului simplu şi astfel a căpătat un succes nemăsurat, ce l-a făcut să meargă cu trupa în nenumărate turnee în ţară şi străinătate. Pentru că la Cărăbuş a avut mult de furcă cu ploile, din cauza cărora trebuia să amâne spectacolul, Tănase ura din suflet paparudele. De altfel, el îşi iubea meseria şi teatrul. Cărăbuşul constituia întreaga lui familie.
Ultima stagiune
Tănase a făcut numeroase turnee peste hotare şi multe s-au bucurat de un real succes. Însă celebru rămâne cel din Egipt, de unde a adus şi foarte multe fotografii făcute în faţa celebrei piramide şi a Sfinxului. Cairo, un drum de 250 de kilometri făcut cu trei autobuze, căldură, oboseală, toate s-au înclinat în faţa succesului trupei Cărăbuşului. O imagine din acel turneu, ce provine din arhiva familiei Tănase o publicăm în premieră odată cu episodul de astăzi…Odată cu instaurarea dictaturii antonesciene în septembrie 1940, problemele cu cenzura s-au accentuat, dar Tănase mai avusese astfel de probleme şi de-a lungul timpului. Odată, neţinând cont de dispoziţiile cenzurii, Tănase spune în finalul unui cuplet: “Înainte de-a pleca/ Vreau să vă mai spun ceva:/ Eu, la orişice cuplet,/ Terminam în mod discret /Cu aluzii delicate/ La oraşele cedate, /Astăzi nu mai spun nimic,/ N-o mai iau după tipic./ Uite care ne e idealul:/ Vrem Ardealul! Scurt, precis şi răspicat /S-a tranşat”. După 23 august 1944, Tănase nu mai avea unde să joace, scena Cărăbuşului fiind bombardată, la fel ca multe alte obiective din capitală. A găsit însă loc la Paladium. În 1945, după peregrinări şi căutări, participă la o manifestaţie de 1 Mai. Apoi se îmbolnăveşte (a făcut pneumonie) şi moare, el fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. Însă există şi varianta conform căreia a şi fost “ajutat” să moară de către ruşi, în urma unui cuplet celebru în care făcea aluzie la lăcomia ruşilor care prădau la acel moment ţara: “Rău era cu der, die, das. Da-i mai rău cu “davai ceas”./ De la Nistru pân’ la Don, Davai ceas, davai palton./ Davai ceas, davai moşie./ Haraşo, tovărăşie”.
