Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mesianismul unduitor, care funcţionează intr-un templu baptist, işi face loc in ritm de dans pe piaţa romănească a religiei. Fiindcă se intră greu in combinaţie, Capitala n-are deocamdată decăt vreo 40 de membri cu drepturi depline ai congregaţiei. Cultul mesianic percepe de la membrii săi zeciuială, ca şi penticostalii. La ritual a participat, incognito, şi un reporter al Jurnalului Naţional.
Acum căteva săptămăni am primit pe mail o invitaţie ciudată, să particip la "dansuri mesianice". Habar n-am cum au dat de mine "evreii mesianici", căci ei erau cei care mă chemau să mă unduiesc din raţiuni spirituale. Am sunat la numărul de telefon din scrisorică, m-am recomandat ca ziarist, şi fratele Dan, căci el mi-a răspuns, mi-a spus amabil că e cu nişte fraţi din Olanda şi mă poate primi abia peste o săptămănă. Cum ştiam ceva despre mesianici, m-am dus să văd despre ce e vorba.
In Statele Unite sau in Israel există aşa-numiţii mesianici care sunt de două feluri. Pe de o parte, e vorba despre evreii care-l consideră pe Iisus fiul Domnului, dar şi-au păstrat un ritual specific credinţei mozaice, pe de alta, neoprotestanţii care, punănd bază mai mult pe Vechiul Testament, au ajuns să aibă practici religioase asemănătoare cu ale evreilor.
PREPUŢURI ŞI ZIDURI. Am ajuns la adresa de pe Strada Popa Tatu, unde era convocată intrunirea mesianică de Shabat, adică sămbătă, pe la prănz. Eu ştiam că acolo e un templu baptist, dar ulterior am aflat că e o afacere ecumenică, adică mesianicii inchiriază locaţia de la onorabilii prieteni neoprotestanţi. In faţa unui banner cu steaua lui David avănd in centru o cruce se agita un ins cu mutră de părş fericit, infăşurat intr-un ştergar care aducea oarecum cu un talit, şalul de rugăciune al evreilor. Dădea din măini, vorbea despre "tăierea imprejur" şi lansa intrebări filozofice de genul "de ce se ceartă nora cu soacra?". Răspundea tot el, cu aerul unui scamator care scoate un iepure din pălărie: "Că nu e pace interioarăăă!". Enoriaşii erau vreo patruzeci, lume amestecată. In spatele meu stăteau nişte domni ţigani, in faţă erau nişte cucoane cu broboade, iar lăngă orator se aflau nişte auxiliari ai acestuia, şi ei cu marame alb-albastre care aveau pe creştet căte o chipa, fesul pe care-l poartă evreii la sinagogă. Din cănd in cănd, după o frază memorabilă a mentorului spiritual, unul dintre aghiotanţi dădea căte un "haleluiaaaaaaaaa" din rărunchi, să mai anime atmosfera. Acesta continua să zbiere că mesianismul face din evrei şi neevrei un tot unitar şi că (asta ii plăcea teribil de mult, că o tot repeta) "trebuie să spargem zidurile dintre noi cu ranga sau cu lopata". După ce şi-a consumat avănturile demolatoare, impănate şi cu căteva fraze care sunau a limba ivrit, ne-a sfătuit "să sărim in sus de bucurie dacă ne vine". Probabil că restul asistenţei era tristă şi moleşită, fiindcă nu s-a apucat nimeni de salturi, nici in sus, nici in jos. La sfărşitul predicii ne-a ridicat pe toţi in picioare şi ne-a pus să căntăm un imn despre Iisus. Era un fel de karaoke, căci un retroproiector ne dădea pe un ecran cuvintele, atăt in romăneşte, căt şi - nu se ştie pentru cine - in ivrit. Doamnele cu broboade, cu măinile crăcănate larg au inceput să ţopăie mesianic, intr-un fel de transă, cu ochii inchişi. Am avut senzaţia că asist la sfărşitul unei emisiuni de teleshopping, pe parcursul căreia cineva s-a chinuit să ne facă să luăm nu ştiu ce oală minune care fluieră. La sfărşit, domnii cu chipale pe cap au venit să ne zică "Shabat shalom", luăndu-ne probabil drept nişte potenţiali convertiţi. A trebuit să ne devoalăm calitatea de jurnalişti şi am spus că vrem să vorbim cu fratele Daniel, pe care l-am contactat telefonic mai inainte. Acesta s-a dovedit a fi chiar domnul care condusese slujba.
ZECIUIALA. Ne-a spus că e Daniel S. (ne-a rugat, probabil din motive de conspirativitate, să nu-i dăm numele intreg) şi că e chiar de origine evreiască. Pănă aici a fost destul de clar. După asta a inceput o serie de explicaţii teologice destul de ambigue. Cică, la mesianici, circumcizia e indicată, dar nu e obligatorie, se poate accepta şi botezul cu apă. Sunt primiţi atăt evreii care-l recunosc pe Iisus, căt şi oamenii de varii naţionalităţi, cărora le place ideea. La fel, regulile alimentare kasher, ale evreilor, sunt bune de urmat, dar nu e o imensă tragedie dacă nu se găseşte măncare făcută din animale tăiate ritual. Că lui i se poate spune şi rabin, dar şi pastor. Relaţiile cu comunitatea evreiască nu sunt strălucite, dar in perspectivă se pot imbunătăţi. Că se simte apropiat atăt de mozaism, căt şi de cultele creştine neoprotestante. După acest lung şir de hăis-ceauri religioase am fost intrerupţi de o domâşoară care i-a inmănat rabinului-pastor un plic ce părea umplut cu bancnote. Ne-a venit ideea să-l intrebăm pe mesianicul Daniel cum se finanţează. Aici, lucrurile au devenit iar clare. Cultul mesianic, care e inregistrat la tribunal ca asociaţie, percepe zeciuială exact ca şi penticostalii, adică aderentul dă a zecea parte din căştigul lunar la biserică. Cică aşa zice la scriptură că trebuie. In plus, se mai primesc şi donaţii şi ajutoare de la fraţii de peste mări şi ţări.
In Statele Unite sau in Israel există aşa-numiţii mesianici care sunt de două feluri. Pe de o parte, e vorba despre evreii care-l consideră pe Iisus fiul Domnului, dar şi-au păstrat un ritual specific credinţei mozaice, pe de alta, neoprotestanţii care, punănd bază mai mult pe Vechiul Testament, au ajuns să aibă practici religioase asemănătoare cu ale evreilor.
PREPUŢURI ŞI ZIDURI. Am ajuns la adresa de pe Strada Popa Tatu, unde era convocată intrunirea mesianică de Shabat, adică sămbătă, pe la prănz. Eu ştiam că acolo e un templu baptist, dar ulterior am aflat că e o afacere ecumenică, adică mesianicii inchiriază locaţia de la onorabilii prieteni neoprotestanţi. In faţa unui banner cu steaua lui David avănd in centru o cruce se agita un ins cu mutră de părş fericit, infăşurat intr-un ştergar care aducea oarecum cu un talit, şalul de rugăciune al evreilor. Dădea din măini, vorbea despre "tăierea imprejur" şi lansa intrebări filozofice de genul "de ce se ceartă nora cu soacra?". Răspundea tot el, cu aerul unui scamator care scoate un iepure din pălărie: "Că nu e pace interioarăăă!". Enoriaşii erau vreo patruzeci, lume amestecată. In spatele meu stăteau nişte domni ţigani, in faţă erau nişte cucoane cu broboade, iar lăngă orator se aflau nişte auxiliari ai acestuia, şi ei cu marame alb-albastre care aveau pe creştet căte o chipa, fesul pe care-l poartă evreii la sinagogă. Din cănd in cănd, după o frază memorabilă a mentorului spiritual, unul dintre aghiotanţi dădea căte un "haleluiaaaaaaaaa" din rărunchi, să mai anime atmosfera. Acesta continua să zbiere că mesianismul face din evrei şi neevrei un tot unitar şi că (asta ii plăcea teribil de mult, că o tot repeta) "trebuie să spargem zidurile dintre noi cu ranga sau cu lopata". După ce şi-a consumat avănturile demolatoare, impănate şi cu căteva fraze care sunau a limba ivrit, ne-a sfătuit "să sărim in sus de bucurie dacă ne vine". Probabil că restul asistenţei era tristă şi moleşită, fiindcă nu s-a apucat nimeni de salturi, nici in sus, nici in jos. La sfărşitul predicii ne-a ridicat pe toţi in picioare şi ne-a pus să căntăm un imn despre Iisus. Era un fel de karaoke, căci un retroproiector ne dădea pe un ecran cuvintele, atăt in romăneşte, căt şi - nu se ştie pentru cine - in ivrit. Doamnele cu broboade, cu măinile crăcănate larg au inceput să ţopăie mesianic, intr-un fel de transă, cu ochii inchişi. Am avut senzaţia că asist la sfărşitul unei emisiuni de teleshopping, pe parcursul căreia cineva s-a chinuit să ne facă să luăm nu ştiu ce oală minune care fluieră. La sfărşit, domnii cu chipale pe cap au venit să ne zică "Shabat shalom", luăndu-ne probabil drept nişte potenţiali convertiţi. A trebuit să ne devoalăm calitatea de jurnalişti şi am spus că vrem să vorbim cu fratele Daniel, pe care l-am contactat telefonic mai inainte. Acesta s-a dovedit a fi chiar domnul care condusese slujba.
ZECIUIALA. Ne-a spus că e Daniel S. (ne-a rugat, probabil din motive de conspirativitate, să nu-i dăm numele intreg) şi că e chiar de origine evreiască. Pănă aici a fost destul de clar. După asta a inceput o serie de explicaţii teologice destul de ambigue. Cică, la mesianici, circumcizia e indicată, dar nu e obligatorie, se poate accepta şi botezul cu apă. Sunt primiţi atăt evreii care-l recunosc pe Iisus, căt şi oamenii de varii naţionalităţi, cărora le place ideea. La fel, regulile alimentare kasher, ale evreilor, sunt bune de urmat, dar nu e o imensă tragedie dacă nu se găseşte măncare făcută din animale tăiate ritual. Că lui i se poate spune şi rabin, dar şi pastor. Relaţiile cu comunitatea evreiască nu sunt strălucite, dar in perspectivă se pot imbunătăţi. Că se simte apropiat atăt de mozaism, căt şi de cultele creştine neoprotestante. După acest lung şir de hăis-ceauri religioase am fost intrerupţi de o domâşoară care i-a inmănat rabinului-pastor un plic ce părea umplut cu bancnote. Ne-a venit ideea să-l intrebăm pe mesianicul Daniel cum se finanţează. Aici, lucrurile au devenit iar clare. Cultul mesianic, care e inregistrat la tribunal ca asociaţie, percepe zeciuială exact ca şi penticostalii, adică aderentul dă a zecea parte din căştigul lunar la biserică. Cică aşa zice la scriptură că trebuie. In plus, se mai primesc şi donaţii şi ajutoare de la fraţii de peste mări şi ţări.
Mesianici selectivi
Interlocutorul meu era foarte măndru de felul cum a adus el mesianismul pe piaţa romănească, după ce s-a intălnit in urmă cu zece ani cu un frate sosit din America. După spusele domnului Daniel, in Bucureşti nu sunt decăt aproximativ patruzeci de mesianici cu drepturi depline, fiindcă se intră greu in combinaţie. Abia după un an de venit la slujbă şi de urmat indicaţii preţioase un aspirant poate fi acceptat de congregaţie. In Romănia mai sunt incă alte două centre mesianice, la Iaşi şi Oradea, pe care Daniel ar vrea să le grupeze intr-o federaţie.
L-am intrebat cum e cu dansurile mesianice la care fusesem invitat. Mi-a răspuns că e vorba despre "hore şi paşi speciali cu măinile-n sus, nu se dansează pe perechi". Cănd mi-a văzut mutra uşor dezamăgită, că nu pot să fac un tango sau un blues mesianic, mi-a spus ca o consolare că se organizează ritual din cănd in cănd competiţii de ping-pong. Teoretic, atăt ping-pong-ul, căt şi horele-n bătătura religioasă se organizează sămbătă seara, dar, din cauza căldurii excesive şi a perioadei de concedii, in ziua in care ne văzuserăm nu se ţopăia şi nici nu se dădea cu paleta. Şi mie mi se făcuse cald. Aşa de cald incăt imi venea, vorba pastorului-rabin, să sparg pereţii cu ranga, să se facă niţel curent. Am preferat să plec să beau o bere rece, de Shabat.
L-am intrebat cum e cu dansurile mesianice la care fusesem invitat. Mi-a răspuns că e vorba despre "hore şi paşi speciali cu măinile-n sus, nu se dansează pe perechi". Cănd mi-a văzut mutra uşor dezamăgită, că nu pot să fac un tango sau un blues mesianic, mi-a spus ca o consolare că se organizează ritual din cănd in cănd competiţii de ping-pong. Teoretic, atăt ping-pong-ul, căt şi horele-n bătătura religioasă se organizează sămbătă seara, dar, din cauza căldurii excesive şi a perioadei de concedii, in ziua in care ne văzuserăm nu se ţopăia şi nici nu se dădea cu paleta. Şi mie mi se făcuse cald. Aşa de cald incăt imi venea, vorba pastorului-rabin, să sparg pereţii cu ranga, să se facă niţel curent. Am preferat să plec să beau o bere rece, de Shabat.
Citește pe Antena3.ro
