Vă rog mult, nu tăiaţi pomii!

Găndeşte-te că stejarul din faţa ta este un bunic bătrăn, sfătos şi inţelept. De aceea purtarea ta poate fi sfătoasă şi iubitoare. Iubirea cheamă iubire. Numai aşa Il poţi mulţumi pe Dumnezeu. Cuvintele acestea ii aparţin lui Constantin Brăncuşi.

Adevăr - un oraş fără arbori este ca un om fără plămăni

Găndeşte-te că stejarul din faţa ta este un bunic bătrăn, sfătos şi inţelept. De aceea purtarea ta poate fi sfătoasă şi iubitoare. Iubirea cheamă iubire. Numai aşa Il poţi mulţumi pe Dumnezeu. Cuvintele acestea ii aparţin lui Constantin Brăncuşi.

Â

Â

O ŞTIINŢĂ. Intăi imi desenează un pom cu ramuri, apoi imi spune: "Trunchiul are ramuri mai mari, mai mici. Ele se adună intr-o coroană. Cănd ii cureţi, primăvara şi toamna, crăcile trebuiesc tăiate căt mai aproape de trunchi. Numai aşa copacul işi va obloji tăietura pănă la-ncheietura ei completă. Este foarte greşit să tai ramura şi să laşi un ciot de 20-30 cm. In felul acesta l-ai distrus. Căci in zadar incearcă el să inchidă tăietura. Din cauza distanţei mari nu musteşte. Şi ciotul devine uscătură, se usucă şi este căutat de dăunători care pătrund in el. Pomul intră in descompunere, căci carii, viermi ajung la inima lui. Totul e inşelător, căci scoarţa in strat subţire e vie şi verde. Prima furtună il doboară. Plantarea pomilor in oraşe este o ştiinţă, nu se poate face alandala. Un oraş fără pomi, parcuri este ca un om fără plămăni. De aceea pomii trebuie selectaţi, ingrijiţi şi aleşi să fie rezistenţi. Pomii decorativi. Magnolia, platanul, arborele de mătase. Teiul! La unele popoare se planta teiul ca să cinstească mormăntul unei femei - amintirea ei. Teiul, nu! Romănii sunt foarte puţin gospodari, iar teiul e pentru oraşe in care trăiesc cetăţeni care iubesc curăţenia. Teiul are o cantitate mare de frunze care cad de la

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri

6 august (Schimbarea la faţă) pănă-n noiembrie (Sf. Dumitru). Trebuie măturat des, căci altfel frunzele se adună cu sutele, infundă canalizarea şi miros ingrozitor de urăt".

Indrăznesc o altă intrebare: "Dar plopul?". "Plopul are avantajul că va creşte repede, că e inalt, cu o coroană bogată. Neajunsurile ar fi fulgii de primăvară care provoacă alergii şi rădăcinile mari şi intinse care dislocă asfaltul. Plopii nu sunt rezistenţi. Crengile plopului au multă sevă. Ei sunt cămila copacilor. Iarna, seva ingheaţă şi creanga crapă. Ramurile se usucă. E mult de discutat despre pomii oraşelor."

Â

PATRU PLOPI. Şi lunga mărturisire despre arbori a lui Viorel Mărginean continuă: "Am fost nu demult in Praga cea de aur. Fiecare arbore al oraşului avea in jurul trunchiului ridicată un fel de imbrăcăminte de fier forjat splendidă care să meargă cu ce e in jur. La baza pomului, apărat şi de un gărduleţ, era un furtun gros prin care să intre aerul şi apa. Vă asigur că acei pomi nu cad la furtună. Nu mai vorbesc de faptul că, după fiecare furtună, pompierii umblă prin tot oraşul să vadă dacă n-au căzut firele electrice, să cureţe crengile căzute."

Oamenii din vechime căutau să-i inveţe pe copii să se folosească de forţele naturii in viaţa lor şi să le insufle respect faţă de natură. Pomii ne dau atăt de mult, dar nu se pot ingriji singuri. Ion Minulescu scria in iulie 1920: "Ultima manifestare de infrumuseţare a oraşului Bucureşti de către Primărie este tăierea celor patru plopi care de ani de zile de cănd străjuiesc statuia lui Mihai Viteazul din faţa Universităţii ajunseseră parcă să facă parte integrantă nu numai din bronzul marelui voievod, dar şi din patrimoniul Capitalei noastre. Adevărat act de vandalism, dacă nu chiar o profanare. El nu poate fi motivat cu nimic, decăt cu cumplita lipsă de pregătire culturală a membrilor ce o compun şi care-n lipsă de altă activitate işi motivează astfel diurnele pri-mite. Acest sport nefericit de a despuia Bucureştii atăt de podoabele lui naturale, căt şi de amintirea edililor din trecut, care desigur aveau alt creier şi alt suflet. Nu ştiu dacă acest gest a pornit din fantezia intunecată a unui singur om sau din consultarea tuturor nechemaţilor (...). In altă ţară, gestul primăriei ar fi produs protestări, desigur... In Romănia insă, unde politica de partid este prima şi unica preocupare, Bucureştii pot fi distruşi chiar din temelii (...). Partidul nostru să rămănă-n picioare. Şi acum, fiindcă infamia s-a produs şi noi nu avem putere de reacţiune decăt aceea a protestării in scris, rămăne ca Primăria Capitalei să fie judecată de bronzul Voievodului lipsit de vecinătatea dulce a celor patru plopi".

Â

Tablourile pictorilor romăni sunt pline de privelişti ale vechiului Bucureşti, ascuns de vipiile solare intr-o vegetaţie luxuriantă. Probabil căndva vom rămăne numai cu amintirea copacilor din tablouri. Deşi se poate spune că e un clişeu, şi arborii sunt fiinţe vii, care se nasc, trăiesc şi mor. Occidentalii au inţeles căt de importantă este legătura cu natura abia după ce au simţit pe pielea lor efectele dezastruoase ale distrugerii ei. Acum doresc să-şi refacă fondul forestier şi cinegetic (animalele), urmăresc permanent gradul de poluare a răurilor, a aerului, şi asta pentru a readuce natura din jurul lor la frumuseţea şi splendoarea de acum 100-200 de ani. Şi nu uitaţi: energia pe care o primim de la copaci ne curăţă şi ne vindecă!

Â

"Plopul are avantajul că va creşte repede, că e inalt, cu o coroană bogată. Neajunsurile ar fi fulgii de primăvară care provoacă alergii şi rădăcinile mari şi intinse care dislocă asfaltul. Plopii nu sunt rezistenţi. Crengile plopului au multă sevă. Ei sunt cămila copacilor. Iarna, seva ingheaţă şi creanga crapă. Ramurile se usucă. E mult de discutat despre pomii oraşelor"

Viorel Mărginean

Â

"Adevărat act de vandalism, dacă nu chiar o profanare. El nu poate fi motivat cu nimic decăt cu cumplita lipsă de pregătire culturală a membrilor ce o compun şi care-n lipsă de altă activitate işi motivează astfel diurnele primite. Acest sport nefericit de a despuia Bucureştii..."

Ion Minulescu