Vilareal: Paşte în sala de sport

Cu cîteva minute înainte de noaptea Învierii, cîteva gru­puri de români se îndreptau în linişte spre Biserica ca­to­li­că Sfînta Sofia. În oraşul spa­ni­ol Vila-real, slujba s-a ţinut într-un spaţiu pus la dispo­zi­ţi­e de preotul ro­ma­no-catolic Guilermo.

Cu cîteva minute înainte de noaptea Învierii, cîteva gru­puri de români se îndreptau în linişte spre Biserica ca­to­li­că Sfînta Sofia. În oraşul spa­ni­ol Vila-real, slujba s-a ţinut într-un spaţiu pus la dispo­zi­ţi­e de preotul ro­ma­no-catolic Guilermo. Acesta a oferit românilor or­to­docşi sala de sport a colegiului patronat de Biserica Sfînta Sofia.

Slujba de Înviere din Vila-real a început cu jumătate de oră înainte de miezul nopţii. Apro­ximativ 300 de români s-au dus la biserica catolică să as­culte cuvîntul Domnului. Învierea a fost un bun prilej să mai schimbe o vorbă înainte să primească Lumina sfîntă. În sala de sport a colegiului catolic a fost amenajat un mic altar, deasupra căruia a fost pusă o pancartă de pînză, pe care erau pictate trei icoane, deasupra cărora scria: “HRISTOS A ÎNVIAT”.

“Să ne rugăm pentru poporul român...”. Înainte de începerea propriu-zisă a slujbei, preotul ortodox Aurelian Gheorghe Stoica a ţinut să mulţumească preotului Guilermo pentru că i-a ajutat pe românii ortodocşi să aibă un loc un­de să se adune în noaptea de În­vi­e­re. “Să ne rugăm pentru poporul român, pentru poporul spaniol şi pen­tru poporul basarabean...” au fost primele cuvinte ale preotului Stoi­ca. Cu lumînări în mîini, credincio­şii au făcut linişte pentru cîteva momente. Apoi a început sluj­ba care se auzea şi în difuzoarele aduse special.

Citește pe Antena3.ro

Care sunt fructele și legumele toxice. Numărul celor cu pesticide peste limitele legale s-a dublat față de anul trecut

Al zecelea Paşte departe de casă. “Petreceţi prima oară Paştele în Spania?” “Ba bine că nu! Sînt la al zecelea Paşte departe de casă...”, a spus Constanţa Vintilă, o bucureşteancă în vîrstă de 48 de ani. Femeia venise la În­vi­e­re împreună cu fiul său şi cu nora: “Este primul Paşte pe care îl petrec în Vila-real. M-am mutat aici de un an de zile. Pînă acum am stat în Castellon de la Plana. Şi am casa chiar lîngă biserică”. Constanţa Vintilă a venit în Spania în urmă cu zece ani. A venit singură prima dată. Soţul ei, care este şofer de tir, a rămas în România să aibă grijă de cei doi copii, o fată şi un băiat, care erau atunci la şcoală. După un an jumate a reuşit să ajungă în Spania şi soţul ei. Copiii au rămas în grija rudelor. După încă un an, Constanţa a reuşit să îşi aducă lîngă ea şi copiii. Acum şi fata, şi băiatul sînt căsătoriţi.

O provocare pentru credinţă

Preotul Stoica este din Basarabia, dar a făcut teologia în România. El ne-a mărturi­sit că a dorit să vină în Spania deoarece pas­toraţia de aici este o provocare pe plan profesional: “În ţară, la parohii sînt oameni din aceeaşi comunitate. Aici credincioşii sînt din toate colţurile ţării. Şi eu mă bucur cînd pot să aduc oamenii la biserică. La în­ce­put mi-a fost foarte greu. Abia dacă ve­neau cîte zece persoane. Mergeam împreu­nă cu soţia şi copiii cu maşina şi lipeam bi­le­ţele pe la locutorii. Anunţam că s-a des­chis o nouă biserică... Acum, la slujbe vin şi 100 de persoane. Asta e mulţumirea mea”.

“Vreau să mor acasă!”

“Ce să spun... Mi-a fost tare greu. Am stat două luni la o verişoară care era în Castellon, apoi m-am angajat ca internă la nişte spanioli. Aveam grijă de casă, stăteam la ei. Nu am putut să mă duc în România decît după patru ani. Da’ am muncit şi am strîns bani, pe care în ţară nu-i puteam face. Am casă în Spania şi eu, şi copiii. Eu şi soţul vrem să mai mun­cim aici vreo cinci-şase ani şi apoi ne în­toar­­cem acasă. Fiica mea a zis că vrea să se stabilească aici. În schimb, băiatul spu­ne acum că rămîne pînă strînge mai mulţi bani şi apoi vrea să se întoarcă şi el în România. Ei, cum o vrea Dumnezeu!”, ni s-a destăinuit bucureşteanca. Constanţa a mai spus că a avut ocazia să se plimbe prin toată Europa: “Toate sînt ţări frumoase, dar ca România nu e nici una de frumoasă. Vreau să mor la mine acasă!”.

Bunăvoinţa catolicilor

Parohia ortodoxă din Vila-real poartă hramul Sfîntul Ierarh Ioan Gură de Aur, iar biserica românească a fost deschisă abia la sfîrşitul lui mai 2007. Preotul Stoi­ca are puţin peste 30 de ani şi s-a stabilit în Spania împreună cu soţia şi cele două fiice, una în vîrstă de 11 ani, iar cea mică are abia 5 ani. Prima oară preotul Stoi­ca a ajuns în Spania în 2006, cînd l-a tri­mis ÎPS Iosif, ca să fondeze pa­ro­hia din Burgos. A stat acolo pînă anul trecut, cînd a primit misiunea să facă o pa­ro­hie în Vila-real. “Biserica noastră este într-un mic spa­ţiu închiriat la par­te­rul unui bloc. Acolo nu puteau veni la Înviere de­cît puţini cre­din­­cioşi. Am tot încercat să ob­ţin un loc de la autorităţile locale, dar, cum nu sînt bani, preotul Guilermo s-a ofe­rit să ne ajute. Nu plătim nimic. Totul e prin bunăvoinţa lui”, ne-a spus preotul Stoica.

Vin şi Paşti pentru credincionşi

La biserica Sfîntul Ierarh Ioan Gură de Aur se ţin slujbe în toate duminicile şi de toate sărbătorile cu cruce ro­şie din calendar. Românii se cunună la bi­se­­rica ortodoxă, îşi botează copiii, fac po­meni. Nar­­cisa Milos, din Arad, mai are foarte puţin pînă va naşte. Ea aş­teap­tă un băieţel. Este foarte încîntată că s-a făcut biserica în Vila-real, pentru că altfel ar fi trebuit să meargă să îşi boteze co­pi­lul în altă localitate. “Nu pot sta la toată sluj­ba. Îmi este foarte greu. Abia mai merg. Dar am venit să iau Lumină şi Paşti...”, ne-a spus Narcisa. După slujba de Înviere, ca­re a durat o oră, credincioşii români au pri­mit din partea bisericii un pacheţel cu o fe­lie de cozonac, un ou roşu, un pahar de vin şi Paşti.

• Elena Boholţ, Spania