Visul Serie A / Heirup romanesc la Steaua Tivoli

Douazeci de imigranti romani, majo-ritatea muncitori in constructii, si patronul unui magazin de mezeluri romanesti au format o echipa de fotbal 100% romaneasca. Steaua Tivoli va juca de anul acesta in campionatul italian, tintind spre Serie A.

FOTOREPORTAJ - Click pe imagine

IN VESTIAR. Acasa pentru Steaua Tivoli inseamna Stadionul italian "Monte Ripoli". Din august, romanii vor incepe meciurile cu italienii

Douazeci de imigranti romani, majoritatea muncitori in constructii, un antrenor, si el "heirupist" in Italia, si un presedinte de club - patronul unui magazin de mezeluri romanesti - au format o echipa de fotbal 100% romaneasca. Steaua Tivoli, care va juca de anul acesta in campionatul italian, tinteste spre Serie A.

Cand Georgel Matei, un focsanean venit din ’91 la munca in Italia, s-a dus acum un an la federatia italiana de fotbal si le-a spus de Steaua Tivoli, din orasul de langa Roma, oficialii au facut ochii mari. Cum ar veni una ca asta? O echipa pur romaneasca sa joace in campionatul italian? Asa ceva nu s-a mai pomenit in Cizma. Bene! Si au inceput demersurile. Georgel, care are in oras un magazin cu produse romanesti, si-a asumat rolul de patron si a format echipa, a cumparat echipament pe care scrie numele sponsorului, "La vranceanca", a gasit alti sponsori italieni si s-a apucat sa alcatuiasca dosarele jucatorilor pentru inscrierea echipei la federatie. Din august vor incepe meciurile cu italienii. Acum se antreneaza din greu pe noul teren de patru milioane de euro al orasului, "Monte Ripoli". Aici va fi "acasa" pentru Steaua.

SECUNDUL LUI DOBRIN. "Toata lumea, doi la minge, toooata lumea! Mingea pi tusa". Antrenorul, Stefan Cretu, e tot roman, moldovean de la Botosani, fost jucator de Divizia C, fost antrenor de Divizia B. A fost secundul lui Dobrin. "Asa... ca pentru Radio Sant, la Botosani am fost profesor de sport si am ajus in finala pe licee la baschet masculin. La Dorohoi, cand m-am mutat, am castigat finala nationala de handbal cu fetele". Profesorul s-a mutat in Italia de cateva luni. "Muncesc undeva, la o intreprindere de constructii, ce sa-i fasi?! Aici - la heirup. A venit si fecioru-miu, si nevasta-mea", ridica din umeri antrenorul. Zice ca baietii joaca mai mult cu sufletul, ca tehnica nu prea stiu. "Le lipseste clasa a V-a, clasa a IV-a, mai au pana sa stie jucaria cu mingea." Patronul Georgel Matei le-a trasat deja jucatorilor conditii stricte. Nu se lipseste de la antrenament. Cine nu vine pleaca acasa. De doua ori pe saptamana trebuie sa-si dea sufletul pe teren. Miercurea si duminica. Duminica mai e cum mai e, dar miercuri toti vin obositi de la serviciu. Dupa o zi de rupt spatele pe santiere, jucatorii trebuie sa alerge la antrenament, la fel ca un jucator profesionist. "Primul rand - doi pasi in fata. Stati capra! Voi sariti peste. Si-napoi. Baaaa, nu stiti sa sariti capra, uai?!". "Ha! Ha! Capra...", apuca unul dintre baieti sa rada, gafaind de oboseala. Dupa 15 minute de incalzire, toti respira extenuati nori de aburi in aerul rece al noptii. "Sariti peste minge. Asa. Sus capul, baaa, nu te uita in jos, ca nu-i hau acolo!"

ROS-ALBASTRU DE ITALIA. Pe langa tusa terenului, consilierul pe probleme de sport de la Primaria din Tivoli, Antonio Pizzolorusso, vine sa inspecteze primul antrenament de pe noul teren. Vrea sa vada la lucru echipa romaneasca. "Cum vi se pare ideea ca o echipa 100% romaneasca sa activeze in campionatul Italiei?". Consilierul isi regleaza vocea si, dupa ce-si duce mainele la spatele pardesiului, incepe sa insire metafore de parca le-ar citi de undeva. I se pare "belisimo". "Sportul inseamna integrare. Eu cred, ca si consilier pe probleme de sport, ca sportul este unica arma la dispozitia noastra pentru a combate razboaiele si diferentele de clasa. Fotbalul constituie un pod de pace, un pod pentru pacea intre popoare." "Folositi cuvinte atat de mari pentru o echipa care joaca la un nivel atat de mic...". "Grazzie! Pot sa mai adaug ceva? Suntem foarte bucurosi, ca administratie, ca ati unit aceasta echipa, Steaua Tivoli. Comunitatea romaneasca se comporta exemplar si suntem siguri de faptul ca rosul si albastru, culorile echipei voastre, o sa poarte in sus imaginea pamantului vostru de origine si a orasului nostru." Consilierul vrea sa faca o poza cu echipa. Baietii se aduna. Italianul isi aranjeaza nodul de la cravata. Antrenorul continua sa dea indicatii. "Capul sus, uai, nu cu ochii inchisi, sa iesiti in poza. Ia mingea de acolo, sa se vada ca suntem echipa serioasa."

DE LA MUNCA DIRECT PE TEREN. Se exerseaza suturi la poarta. "Ce spituri dai! Daca nu te cheama nea Piti-Nationala, sa moara Matilda!" Ce vrei, daca asa i-a venit lui Dudu sa suteze?! Il cheama Valerian Duduman, de 25 de ani, din Pascani. A terminat teologia si a venit imediat in Italia, la munca. "Fiecare isi urmeaza un drum. Eu astept sa vad ce-mi ofera viitorul. Acum ma multumesc cu ce fac, ca nemultumitului Dumnezeu ii ia darul", zice Valerian. Schiopateaza de doua luni, dar continua sa vina la antrenament si sa plece de aici mai mult intr-un picior. Nu poate sta acasa. Ziua lui cea mai lunga e miercurea. Are program pe santier de la 7:30 la 16:30 si de la 18:00 incepe antrenamentul. "E putin obositor, dar omul doarme normal sase ore. Dimineata bei o cafea sanatoasa si totul revine la normal".

Antrenorul isi cearta jucatorii: "Hai, da-i oleaca intr-ansa! Daca nu tii laba piciorului intinsa, se duce peste Cioara". Cioara e portarul de rezerva al echipei, Costel Isac il cheama. A fost jucator la Foresta Videle. De sase luni, de cand e in Italia, nu a reusit sa-si gaseasca un loc de munca stabil. Muceste pe unde apuca pentru 40-50 de euro. Ultima data si-a gasit de lucru inainte de Sarbatori. Nu prea se leaga nimic in Italia, dar prefera sa ramana aici. "Mai incerc. In tara ce sa fac, la jalea care este?" Patronul echipei, Georgel Matei, un stelist hotarat, crede ca o data ce vor intra in campionatul italian, pe ultima treapta a fotbalului, vor promova din primul an. A jucat cateva amicale cu echipe viitoare adversare. "I-am facut pilaf. Pe una am batut-o cu 12-3, pe alta cu 8-4." A gasit un alt antrenor roman si din martie vrea sa infiinteze si o echipa de copii. Orice echipa care se respecta are si o "pepiniera de talente". Georgel priveste pe teren la jucatori si mai felicita cate un nou-venit la echipa, care dribleaza jumatate de teren. Sunt cativa dintre noii sositi, unii dinamovisti, altii care tin cu Steaua in tara, care vin pentru antrenament tocmai din Roma, de la 40 de kilometri distanta.

DARUIRE. Patronul echipei le cere amatorilor sa se poarte ca niste profesionisti. Cei care lipsesc de la antrenamente zboara din echipa

URGENTELE SUNT GRATIS. Incepe sa se joace fotbal adevarat pe terenul din gazon artificial. "Baaai, mi-am rupt mana." Un baiat a cazut in umar dupa ce a vrut sa sara la minge. Se ridica de jos de parca nu ar avea nimic si ii arata umarul patronului. Acolo unde ar fi trebuit sa stea clavicula e o gaura. El e Marius, lucrator la firma de constructii a tatalui. Isi cheama fratele sa-l ia cu masina si pleaca direct la spital. Coechipierii carcotesc. Nu li se pare ca s-a jucat prea dur, chiar daca unul si-a rupt oasele, iar un altul are pe picior treizeci de centimetri de zgarieturi de crampoane. "Asa si joaca! Daca intri ca fimeia la mingi, ce faci?", isi da cu parerea unu’ dupa meci. Marius este muncitor cu acte in regula si are asigurare de sanatate. Dar mai sunt in echipa si jucatori care muncesc inca la negru. "Nu e o problema, ca aici urgentele sunt gratis", zice fundasul central al echipei. Stie din proprie experienta. A ajuns si el la Urgente intr-o noapte, cand s-a batut cu cativa italieni pentru niste fete. Tot italience. Mergem cu patronul sa se intereseze de soarta accidentatului si in fata spitalului gasim un barbat care se plimba in cerc, tragand nervos din tigara. E tatal jucatorului. Se repede la patron. "Mai George, zi-mi si mie ce fel de fotbal faceti voi acolo? Ce fel de echipa e asta? Ca italienii au fost si ei emigranti in America si nu si-a facut nimeni echipa?" Ii tremura tigara intre buze de nervi. "Mai, copiii astia au venit in Italia sa munceasca, sa faca un ban, nu sa-si rupa oasele."

Foto: Bogdan Iurascu

PAROLE "Suntem foarte bucurosi ca ati unit aceasta echipa, Steaua Tivoli. Comunitatea romaneasca se comporta exemplar si suntem siguri ca rosul si albastru, culorile echipei voastre, o sa poarte in sus imaginea pamantului vostru de origine si a orasului nostru" Antonio Pizzolorusso consilier pe probleme de sport la Primaria Tivoli