Revolutie - Din culisele luptei dure pentru putere, 1989-1990

Alex Mihai Stoenescu a incredintat redactiei noastre fragmente dintr-o lucrare ce are ca subiect istoria zilelor agitate din timpul imediat plecarii lui Nicolae Ceausescu din Sediul CC.

Este clar ca ideea de baza a grupului personalitatilor cunoscute, a intelectualilor invitati la CFSN era caracterul provizoriu al existentei CFSN, al Biroului Executiv si al prezentei lui Ion Iliescu la conducerea acestuia. Ar putea fi o prima motivatie pentru acceptarea acelei situatii, la care trebuie adaugata realitatea - exprimata sincer de Ana Blandiana - ca nici nu se pricepeau la gestionarea statului, a gravelor sale probleme economice si sociale. Se aditionau la cele doua argumente de fond situatia confuza din tara si, mai ales, din Bucuresti, incapacitatea de a dialoga cu Armata si faptul deloc neglijabil ca, in fata lor, la aceeasi masa, se gaseau cei care il lichidasera fizic pe Nicolae Ceausescu, ceva greu de imaginat inainte, chiar daca unii dintre intelectuali il mai sopteau pe la colturi. Hainele de pe Gelu Voican Voiculescu si Victor Stanculescu inca mai fumegau de praf de pusca.

Miscare limitata pentru disidenti

Este semnificativ pentru raportul real de forte ceea ce s-a intamplat cu doi dintre opozanti, Laszlo Tökes si Doina Cornea - cazul lor este cel cunoscut pana acum - , care au fost incadrati de cate o echipa militara acolo unde se aflau - la Mineiu si, respectiv, la Cluj - si care, sub acoperirea ordinului de a-i proteja, nu le-a permis sa se miste, sa circule. Numai in momentul in care echipele militare au primit ordin sa-i aduca la Bucuresti, ei s-au putut deplasa, si numai acolo unde au fost chemati.

IMAGINE. Noua conducere s-a legitimat prin mesajele transmise de televiziune

Legea pentru infiintarea partidelor politice se va da abia la 31 decembrie; oficial si public, Opozita nu exista. Alti participanti au subliniat si ei caracterul provizoriu al structurilor de putere care se construiau atunci, termenul de functionare fiind de trei luni, adica pana la alegeri. Juristul Oliviu Tocaciu, de exemplu, a precizat ca "singurul lucru la care avem dreptul este sa abrogam legi din Constitutie", inginerul Bogdan Teodoriu a afirmat ca, "daca n-ar fi fost Armata, azi nu am mai fi fost aici" - alt mare adevar - , iar Aurel Dragos Munteanu a fost ceva mai transant: "Dam decrete pana la alegeri", "Sa precizam ca avem o legitimitate revolutionara, toate formele vechi sunt abolite", exprimare de natura istorica surprinzator de precisa. Petre Roman l-a propus atunci pe Silviu Brucan, ca o replica la propunerea decisiva care il adusese in functia de prim-ministru, si ea provizorie. De altfel, sedinta CFSN din 27 decembrie 1989 a avut doua puncte forte sau, mai bine spus, a continut doua decizii politice fundamentale, care au influentat evolutiile scenei politice:

1. Organizarea si atributiile Guvernului, ca structura administrativa lipsita insa de autoritatea unei puteri executive;

2. Largirea CFSN simultan cu mandatarea Biroului Executiv de a lua decizii in numele CFSN.

Poetul Mircea Dinescu a obiectat cel mai vehement la subiectul Guvern si atributiile acestuia: "Personal, am ramas surprins ca s-a numit un prim-ministru fara sa intrebati. Nu stim cu ce se ocupa primul-ministru din actualul guvern. Mi se pare nefiresc"

Castigul limitat al intelectualilor

1. Desi subiectul fusese depasit, Dinescu a revenit mai tarziu: "Nu sunt de acord ca primul-ministru sa faca numirile. Trebuie sa vina aici cu propunerile. Sa vina cu lista de ministri". A fost una dintre erorile facute de intelectuali atunci, blocand posibilitatile primului-ministru, Petre Roman, de a-si alege ministri si aducand problema in CFSN, unde se va constitui in curand o majoritate clientelara a lui Ion Iliescu. Practic, Dinescu, Blandiana si Caramitru s-au multumit cu faptul ca au putut impune un ministru "al lor" la Ministerul Culturii, pe Andrei Plesu. Acesta, fiind si el prezent, l-a propus la Ministerul Invatamantului pe Mihai Sora. Pronuntarea numelui lui Mihai Sora a starnit o oarecare nedumerire, fiind un necunoscut, dar a produs si o prima abatere de la viziunea guvernamentala a lui Silviu Brucan, deoarece acesta avea in vedere pe altcineva, un inalt functionar la Ministerul Invatamantului. Inca din seara zilei de 23 decembrie 1989, el a sunat la minister si i-a cerut profesorului Aurelian Bondrea, directorul Directiei de Invatamant Superior, sa preia functia de ministru al Invatamantului. In absenta ministrului comunist, ascuns in provincie, Bondrea a convocat conducerea ministerului si a luat primele masuri de reorganizare, problema cea mai grava inregistrandu-se in Transilvania, unde incepuse deja epurarea etnica a cadrelor de origine romana.

LUPTA. Revolutionarii si Armata au ocupat resedintele lui Ceausescu

In continuare, Mircea Dinescu a fost chiar foarte categoric asupra modului de constituire a Guvernului: "Sa nu ne jucam de-a democratia si sa nu suferim de complexe occidentale, cand primul-ministru este un om pe care valul de pe strada l-a adus aici. Daca in ziua respectiva primul-ministru avea treaba in provincie si era plecat din Bucuresti, aveam altul acum. A fost ales intr-o uriasa lipsa de totalitate a membrilor. Ministrii trebuie propusi aici si pentru fiecare post sa fie doua-trei personalitati propuse, sa avem caracterizarile lor si apoi sa-i alegem. Dupa luna martie, primul-ministru isi poate alege singur guvernul, dar nu acum". Probabil ca telul atitudinii vehemente a lui Mircea Dinescu de atunci nu era un premier-alternativa, al lui sau al colegilor sai poeti si actori, ci posibilitatea de a controla numirea ministrului Culturii. Era insa un scop minor, destul de jos in comparatie cu responsabilitatea imensa pe care si-o asumau membri CFSN in acea sedinta din 27 decembrie. Momentul a fost surprins de Petre Roman intr-un dialog din 19 mai 2005:

"AMS: In ceea ce il priveste pe Dinescu, ma intereseaza urmatorul lucru: reactia sau ce s-a intamplat cu Dinescu dupa ce s-a aprobat, ca acolo s-a aprobat pe loc, numirea lui Plesu la Cultura si a lui Sora la Invatamant? Ati mai avut probleme cu Dinescu in sedinta dupa aceste numiri?

Petre Roman: Nu. Dupa aia a venit si mi-a spus: «Ba, Petrica, ba, sa stii ca de fapt e bine ca te-am pus, ca cel putin tu vii din strada. Tu vii de la baricada».

AMS: Va cunosteati cu el dinainte?

PR: Nu, absolut deloc. El a avut o reactie: «Ba, e bine ca esti tu, las’ ba ca e bine si fii atent ca trebuie sa vin la tine sa discutam niste chestii».

AMS: A venit cu probleme personale?

PR: Nu, nu, a venit cu problemele scriitorilor. De altfel, le-am si rezolvat"

Trebuie evidentiat in acest loc ca pe ordinea de zi a sedintei s-a aflat si infiintarea comisiilor de lucru ale Consiliului, care la prima vedere dublau, dar in realitate subordonau ministerele Guvernului. A doua comisie, pentru Afaceri Externe, avandu-l in frunte pe Silviu Brucan, conducea efectiv Ministerul de Externe. A saptea comisie, un alt exemplu, era pentru Cultura si il avea ca presedinte pe Ion Caramitru.

Preocuparea principala a lui Ion Iliescu - vechi activist de partid, cunoscator al mecanismelor de conducere a organismului politic care tocmai isi pierduse suprastructura - a fost pe toata durata sedintei obtinerea unui vot pentru largirea componentei CFSN si mandatarea Biroului Executiv de a conduce organizatia. Era in practica secretarilor de partid - inclusiv la nivelul cel mai inalt - , mai intai pe vremea lui Gheorghiu-Dej, de a constitui o majoritate favorabila in Comitetul Central pentru a putea numi un Birou Executiv care sa asigure alegerea primului-secretar. Pe vremea lui Ceausescu, Biroul Executiv era numit de el. Prin urmare, asa cum arata clar stenograma, Ion Iliescu a insistat in permanenta asupra acestei metode. El propune mai intai largirea CFSN, stabilirea unei reguli de intrunire a acestuia in plen la doua saptamani, conducerea efectiva si luarea deciziilor urmand sa revina Biroului Executiv (uneori ii spune "Comitet Executiv"). Avand in vedere viteza cu care se derulau atunci evenimentele si necesitatea urgenta de a reglementa pentru a scoate tara din haos, o intrunire a CFSN la doua saptamani o data il facea practic inutil. Prin numar si aderenta, el se transforma intr-o masina de vot, pe care Dumitru Mazilu a si prefigurat-o atunci: "Avem in vedere majoritatea simpla. Deci ramane precizarea - «majoritatea simpla»". Intelectualii nu au avut nici o reactie la aceasta miscare. Cand Sergiu Nicolaescu a cerut eliminarea vizelor de intrare si iesire din tara, Ion Caramitru a avut o singura replica: "Dar, neavand nevoie de vize, vin alti teroristi din afara". Fara comentarii!

In sfarsit, cam de la jumatatea sedintei, Ion Iliescu ataca subiectul principal: definirea Puterii. La propunerea de largire a CFSN, el cere: "Dati, va rog, mandat Biroului Executiv sa mai lucreze putin la aceasta componenta". La aceasta prima propunere, Ana Blandiana va raspunde: "Va rog sa fiti atenti la minoritati: la nationalitatile conlocuitoare", aratandu-se preocupata de prezenta acestora in noul organism. Nu a pus niciodata in discutie faptul ca aparuse un Birou Executiv al carui presedinte si prim-vicepresedinte se alesesera singuri in functie si ca el se umplea cu fosti inalti activisti de partid: Dumitru Mazilu, Karoly Kiraly, Dan Martian, Silviu Brucan. Continuand discutiile pe tema marginala a minoritatilor, Ion Iliescu ataca din nou subiectul cu abilitate: "Daca sunteti de acord sa mandatam Biroul Executiv sa vada mai atent, sa ceara propuneri din Timisoara, Brasov, Iasi, Cluj. Si poate, din acest punct de vedere, punctul cu privire la numarul membrilor sa fie marit si sa nu se fixeze inca, pentru a avea o structura echilibrata. Daca sunteti de acord?". Si stenograma reprodusa de Ion Iliescu in cartea sa consemneaza: "In unanimitate au fost de acord". Stenograma aflata in Arhiva Guvernului nu contine acest pasaj, dar votarea in unanimitate este presupusa credibil. Din acest moment este inutil sa mai comentam vreo viziune politica sau vreo pretentie din partea reprezentantilor societatii civile asupra felului cum au evoluat lucrurile la nivelul conducerii tarii. Aproape imediat dupa aceasta victorie, Ion Iliescu a transferat si problema numirii ministrilor la Biroul Executiv. Cand s-a pus problema numirii unor ministri, el a replicat: "Mandatati Biroul, deoarece nu sunt cunoscuti; sa avem o lista", "Nu ne grabim cu nimic, mandatati Biroul sa faca si alte propuneri".

Votul cu pistolul pe masa

Consecinta acestor decizii pentru baza structurii de putere care se construia atunci a fost ilustrata de o marturie venita din teritoriu, din provincie, si anume din locul cel mai indepartat de Bucuresti, de la Baia Mare. Profesor al Universitatii din Baia Mare, specialist in istoria limbii romane, Victor Iancu a facut parte din prima structura judeteana a FSN - inainte sa devina unul dintre liderii PNT-cd - , fiind totodata si directorul noului ziar Graiul Maramuresului, functie in care fusese numit de un inspector de la Comitetul de Cultura, de seful statului major al Garzilor patriotice si de seful Securitatii din judet. Imaginea CFSN-ului din Baia Mare era urmatoarea: "Zilnic, sedinte de cate 5-6 ore ale consiliului judetean FSN, intalniri cu «masele», seara, pe la ora 08.00, cand se citea lista consiliului, fiecare membru fiind aprobat sau respins, astfel incat, in 9 ianuarie, cand organismul provizoriu, autoconstituit in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, s-a autodizolvat, nu mai semana aproape deloc cu cel initial. Numai vreo cinci-sase persoane rezistasera votarilor succesive din acele zile incordate. Sedintele consiliului erau furtunoase, galagioase, tensionate. Se puteau distinge deja nuclee de partide diverse. In plus, cel putin jumatate dintre membrii consiliului veneau la sedinte inarmati: unii (vreo cinci-sase) erau militari de cariera (din statul major al Garzilor patriotice sau din unitatile militare din oras), altii se inarmasera singuri din depozitele Garzilor patriotice din intreprinderi. Acestia din urma veneau si ei la sedinta (ca si militarii de cariera) imbracati in uniforma".

Doina Cornea a avut o singura interventie, in care a propus numirea in CFSN a opozantilor Dan Petrescu, Radu Filipescu, Ion Puiu, Gabriel Andreescu, Dobre Constantin, cinci nume care se vor pierde intre cele peste alte 100 de persoane aduse de Ion Iliescu si de Biroul sau Executiv in urmatoarele zile. La momentul decisiv al votului din ianuarie, vor fi 145 de membri. Apoi, cunoscuta opozanta de la Cluj a propus autonomia Bisericii Ortodoxe - nu se intelege la ce s-a referit, Biserica Nationala fiind autocefala! - si "relegalizarea Bisericii catolico-ortodoxe" (greco-catolice - n.a.). Chiar daca se pierd pe moment, femeile au in perspectiva temporala un simt al realitatii mult mai dezvoltat, astfel ca, doi ani mai tarziu, Doina Cornea rostea adevarul politic al acelui decembrie 1989: "Singurii care erau pregatiti, din dupa-amiaza zilei de 22, sa ia puterea erau comunistii disidenti, ca Brucan sau Iliescu, ei fiind singurii care au dispus de mijloace pentru a se pregati, a se organiza, in timpul dictaturii. Bineinteles, nu am nici o dovada, dar mi se pare evident ca erau gata, de la o vreme, sa prinda prima ocazie care s-ar fi ivit, ca sa puna mana pe putere". In replica, Silviu Brucan ii va raspunde peste alti noua ani cum a ajuns "grupul ex-comunist in frunte cu Ion Iliescu" la putere atunci: "Cand a sosit trenul revolutiei populare, ei se aflau in gara. Erau singurii care cunosteau mersul trenurilor in Romania de atunci. S-au suit in tren si au pus mana pe putere". Desi exprimata literar, reactia lui Brucan este totusi o marturie valabila.

Inca o victorie pentru Iliescu

In sfarsit, ca fapt extrem de semnificativ, din lista comisiilor de lucru ale CFSN discutate atunci a fost eliminata comisia militara - a ratat-o Sergiu Nicolaescu - , Ion Iliescu aducand un argument care iarasi nu a deranjat pe nici un intelectual democrat din sala: "Sa nu facem comisie militara, pentru ca Ministerul Fortelor Armate (era denumirea din anii ’60 - n.a.) se va subordona Consiliului Frontului Salvarii Nationale"10. Armata - de fapt intreaga structura militara a tarii, cu MI, Garzi patriotice si Securitatea incorporate - in mana Biroului Executiv al CFSN a fost iarasi una dintre marile victorii ale lui Ion Iliescu si una dintre marile erori ale intelectualilor opozanti de acolo. Ei au lasat in mana lui Ion Iliescu - fara alt control civil - principala forta din umbra pe care se sprijinea statul in acel moment. Atat la Bucuresti, cat si in municipiile capitale de judete, reprezentantii Armatei - intre care comandanti care participasera direct sau indirect la represiune - preluasera controlul efectiv al intregii activitati, sub conducerea formala a unor presedinti CFSN, marionete sau devotati nucleului de conducere de la Bucuresti. La sfarsitul lui ianuarie, Corneliu Coposu va evoca acest tip de situatie, dar in ideea ca prezenta militarilor asigura stabilitatea: "La Timisoara, de pilda, a trebuit sa se puna o comisie militara, pentru ca doua randuri de consilii nu au fost suportate, rabdate de opinia publica, de oamenii care-i cunosteau"11. Corneliu Coposu se insela, conducerea militara era contestata si ea. In februarie 1990, aceasta structura militara de comanda teritoriala va fi pregatita de Nicolae Militaru pentru o lovitura de stat militara, urmand ca aceiasi comandanti sa indeplineasca functiile de guvernator militar. Ca pe vremea maresalului Ion Antonescu.

Fragment din lucrarea DIN CULISELE LUPTEI PENTRU PUTERE, 1989-1990. PRIMA GUVERNARE PETRE ROMAN de Alex Mihai Stoenescu, in curs de aparitie la Editura RAO

AUTOR
"Din acest moment este inutil sa mai comentam vreo viziune politica sau vreo pretentie din partea reprezentantilor societatii civile asupra felului cum au evoluat lucrurile la nivelul conducerii tarii. Aproape imediat dupa aceasta victorie, Ion Iliescu a transferat si problema numirii ministrilor la Biroul Executiv. Cand s-a pus problema numirii unor ministri, el a replicat: "Mandatati Biroul, deoarece nu sunt cunoscuti; sa avem o lista", "Nu ne grabim cu nimic, mandatati Biroul sa faca si alte propuneri".

ORGANIZATII
"Singurii care erau pregatiti, din dupa-amiaza zilei de 22, sa ia puterea erau comunistii disidenti, ca Brucan sau Iliescu, ei fiind singurii care au dispus de mijloace pentru a se pregati, a se organiza, in timpul dictaturii

INUTIL
"Avand in vedere viteza cu care se derulau atunci evenimentele si necesitatea urgenta de a reglementa pentru a scoate tara din haos, o intrunire a CFSN la doua saptamani o data il facea practic inutil"

MANA LIBERA
"Armata - de fapt intreaga structura militara a tarii, cu MI, Garzi patriotice si Securitatea incorporate - in mana Biroului Executiv al CFSN a fost iarasi una dintre marile victorii ale lui Ion Iliescu si una dintre marile erori ale intelectualilor opozanti de acolo. Ei au lasat in mana lui Ion Iliescu - fara alt control civil - principala forta din umbra pe care se sprijinea statul in acel moment"

MECANISM
"Preocuparea principala a lui Ion Iliescu - vechi activist de partid, cunoscator al mecanismelor de conducere a organismului politic care tocmai isi pierduse suprastructura - a fost pe toata durata sedintei obtinerea unui vot pentru largirea componentei CFSN si mandatarea Biroului Executiv de a conduce organizatia"

PROVIZORIU
"Legea pentru infiintarea partidelor politice se va da abia la 31 decembrie; oficial si public, Opozitia nu exista. Alti participanti au subliniat si ei caracterul provizoriu al structurilor de putere care se construiau atunci, termenul de functionare fiind de trei luni, adica pana la alegeri"

NU RATATI!

Maine, in ultimul episod al analizei perioadei post revolutionare, autorul evidentiaza slabiciunile noii puteri instalate dupa caderea rergimului Ceausescu