Romanii, intre sarbi si albanezi

Orasele din inima provinciei Kosovo au fost scena luptelor de strada intre albanezi, sarbi si fortele de mentinere a pacii. Jandarmii romani au participat la dezamorsarea situatiilor conflictuale. Reporterii Jurnalului National au fost de fata.

Peja, Mitrovica, orasele prafuite din inima provinciei Kosovo, au fost scena unor violente lupte de strada intre etnicii albanezi, sarbi si fortele de mentinere a pacii stationate in regiune. Sambita, locuitorii musulmani si-au condus pe ultimul drum cativa dintre cei morti in urma conflictului. Jandarmii romani stationati in regiune au participat la mentinerea linistii si dezamorsarea situatiilor conflictuale. Echipa Jurnalului National a fost de fata la evenimente.
VALENTIN ZASCHEIVICI, COSMIN BABII, BOGDAN IURASCU - Corespondenta din Kosovo

Peja. Orasul locuit in majoritate de etinci albanezi a impietrit, pentru cateva ore. Sambita dupa amiaza, locuitorii au luat parte si-au condus pe ultimul drum doi dintre tinerii ucisi de trupele Kafor in timpul incidentelor de strada din ultima saptamana. In vecinatatea orasului Peja, sau Pec dupa cum este numit de sarbi, albanezii s-au adunat dupa orele pranzului in jurul moscheii din Novo Selo. Cateva mii de oameni au luat parte la imormantarea unui tanar ucis in timpul „vanatorii de sarbi". Cazuse cu arma-n mana, manat de un curaj sinucigas ce-l indemnase sa traga asupra trupelor de mentinere a pacii. A fost lovit in inima, de un glont cu varf turtit si crestat. Luptatorul albanez - pentru ai lui, deja erou national, iar pentru sarbi si militarii KFOR, terorist si bandit - a fost condus pe ultimul drum cu toate onorurile militare.

Asaltul bisericii din Peja

O coloana de masini ce se intindea pe aproape un kilometru, in frunte cu un jeep al armatei din Kosovo, TMK, s-a oprit in zona cimitirului si apoi a moscheii din Novo Selo. Acolo, alti albanezi, ce abordasera steagul luptatorilor kosovari, ii asteptau. Printre ei, venerabili cu barbi albe si turbane - drept-credinciosi musulmani, cu priviri ascutite de pasari de prada, temuti in tacerea lor amenintatoare.

Tanarul dus la groapa in miros de praf de pusca a fost ucis de trupele de intervenetie ale KFOR in timpul unei operatiuni de salvare extreme de riscanta. Miercuri, jandarmii romani din cadrul detasamenului pentru misiuni speciale din Peja au intervenit alaturi de KFOR pentru salvarea si evacuarea a 200 de sarbi aflati intr-o situatie fara iesire. 25 dintre acestia au fost inconjurati de albanezii kosovari inarmati pana in dinti cu automate Kalasnikov si cocteiluri Molotov, in biserica ortodoxa de la marginea orasului Peja. Situata pe un deal, in apropierea bazei KFOR a militarilor italieni, biserica a fost ultimul loc in care sarbii si-au cautat scaparea. Proasta alegere. Albanezii le-au gasit ascunzisul. Cateva mii de oameni, scotand strigate razboinice, au pornit in cautarea dusmanilor de-o viata.

Aici, ai sentimentul ca ura neimpacata dintre albanezi si sarbi nu se va stinge niciodata. Cel mult, atunci cand una dintre parti va inceta sa existe.

Jandarmii romani au intervenit in forta pentru salvarea sarbilor prinsi in casa parohiala. La inceput i-au somat pe albanezi, care atacau cu pietre, au inaintat alaturi de trupele KFOR italiene, dupa care au raspuns cu foc tirurilor isolate, dar bine tintite ce veneau din spatele multimii. Au folosit munitie de manevra, gaze si grenade neletale, apoi au scos munitia de razboi. Situatia devenise critica. Inaintau si trageau, inaintau si trageau…

Ura se deprinde de mic

Albanezii, toti tineri cu varste cuprinse intre 15 si 35 de ani, taiasera stalpii de lumina cu drujbele ca sa ingreuneze si mai mult situatia. Unitatile Natiunilor Unite au reusit salvarea sarbilor aflati in incercuire. Captivii se sufocau in casa parohiala, ce fusese cuprinsa de flacari. La o zi dupa inclestarea sangeroasa, cand echipa Jurnalului National a ajuns la fata locului, militarii italieni inca pazeau ruinele. Ne-au legitimat constiincios si ne-au verificat. Apoi s-au retras discret, tinandu-ne sub observatie. Urmele gloantelor trase din abundenta ramasesera marturie pe zidurile fostului punct de control al armatei si pe zidurile bisericii arse.

In locul tinerilor kosovari dezlantuiti de noaptea trecuta, la fata locului am gasit cativa copii imbracati in straie ponosite. Misunau ca furnicile, furau ce mai era de furat, strangeau fierul vechi scotand tipete victorioase cand gaseau un gunoi mai de pret, cum ar fi niscai sarma de cupru sau de aluminiu. Carau prada cu roabele, grabiti, tematori parca sa nu le-o fure careva. Ne priveau piezis si in ochii lor am gasit rautatea si ura din inimile parintilor. Cand au vazut aparatele de fotografiat, micutii au agitat spre noi, netematori, ciocanul si toporisca.

Razboi cu mortii

Nu mai ramasese intreaga, jur imprejurul bisericii, nici o piatra funerara. Mirko, un tanar sarb dintre putinii care inca nu si-au luat lumea-n cap, a venit dupa noi in cimitir. Ne-a aratat mormantul bunicii, a incercat sa-i recompuna din cioburi chipul de pe piatra funerara. N-a reusit, a gasit prea putine cioburi. In Kosovo, razboiul se poarta cu viii si cu mortii deopotriva. Radacinile razboiului civil sunt adanc infipte in pamant: ciolanele stramosilor, care n-au pace impreuna. Drept pentru care, cand dusmanul nu e la indemana, sunt pedepsite cu strasnicie pietrele lui funerare si locurile de reculegere.

Tir incrucisat

Biserica din Peja nu a fost singura arsa si devastata. La Pristina, capitala provinciei Kosovo, biserica din deal avea sa devina epicentrul unor inclestari sangeroase intre kosovari si fortele Natinilor Unite. Dupa acelasi tipar ca la Peja, sarbii au fost incercuiti si asediati de albanezi in jurul bisericii ortodoxe. Preotul si inca vreo cinci familii de sarbi din oras se baricadasera in subsolul bisericii. Imprejurul locasului de cult misunau albanezi inarmati cu kalasnikoave si cocteiluri Molotov. Cautau sa-i arda ca pe soareci.

„Am ajuns la fata locului indrumati de o masina a Kosova Police Service, KPS. Era o mare de oameni in jurul bisericii", povesteste unul din jandarmii romani prezenti la fata locului. Locotenentul Sebastian Cocos spune ca albanezii erau pregatiti pentru interventia fortelor de mentinere a pacii. „Erau legati la gura cu carpe, pregatiti pentru gazul lacrimogen. Imediat dupa ce am ajuns, politia a plecat si ne-a lasat acolo. De cum ne-au vazut, au tras un Mercedes si doua Volskwagen-uri in mijlocul strazii. S-a deschis imediat focul cu gaze lacrimogene, ca sa nu aiba timp sa-si aprinda cocteilurile Molotov."

Albanezii, descumpaniti la inceput de interventia dura a militarilor, au inceput sa se retraga. „La un moment dat au inceput sa curga gloante. Adversarii erau instruiti, nu trageau la intamplare si nici la foc automat. Gloantele loveau ritmic masinile noastre blindate. Atunci a fost lovit Campu, in stanga mea. Am facut baricada in jurul lui. Apoi, am inceput sa inaintam in formatie. Mergeam si trageam." In sprijinul militarilor romani au venit si cei italieni. De celalta parte, albanezii ridicau baricade de foc, dadeau foc la masini, la tot ce le stateau in cale. „Am intrat in cladirea ce ardea. Aerul era incins. Am chemat pompierii, dar pompierii erau albanezi si nu a venit nimeni. Munitia era pe terminate si am anuntat prin statie sa ne aduca alta", ne-a spus locotenentul Cocos.

„Atunci au aparut cei de la KFOR Finlanda, care au mai rupt o baricada. In sfarsit i-am gasit pe sarbi. Erau ascunsi intr-un subsol al bisericii. Plangeau cand ne-au vazut. Au simtit din nou razboiul pe piela lor, dar erau salvati. Dupa ce i-am scos, ne-am retras. I-am urcat pe sarbi in masina KFOR, iar noi ne-am retras tragand in timp ce albanezii trageau, aruncau cu pietre si chiar cu grenade. Finlandezii au fost la un pas de-a fi risipiti in bucati de suflul exploziei. Am cunoscut in noaptea aceea o situatie critica. Am avut noroc chiar ca nu am avut pierderi. Vioiciunea lui Campu ne-a dat si mai mult curaj. Dupa ce-a fost impuscat in mana, iar glontul i s-a oprit in statia radio, l-au bandajat si dupa nu mult timp era printre noi, cerandu-ne munitie. Mi-a fost clar un lucru: la Pristina, Dumnezeu a fost roman."

---

Jandarmii romani felicitati

Ieri, jandarmii nostri de la Peja au primit vizita de la Bucuresti. Generalul Pahontu a sosit in mijlocul lor, aducandu-le cuvinte de imbarbatare si felicitari din tara si, cel mai important lucru, echipamentul pe care-l asteptau de mult. Pe langa celelalte efecte strict necesare, luptatorii au primit mult doritele pusti semiautomate cu luneta, care le vor permite sa-i neutralizeze cu precizie pe tragatorii izolati care le-au facut zile grele. Duminica s-a anuntat a fi prima zi calma dupa o saptamana de foc. Dupa amiaza erau anuntate insa, la Mitrovita, funeraliile copiilor despre care albanezii sustin ca au fost ucisi de sarbi. Un alt moment de tensiune emotionala, despre care nu se stie daca nu va degenera in violenta. (Lavinia Tudoran)

Sarbii vor sa trimita armata

Autoritatile din Serbia si Muntenegru au amenintat ca vor folosi forta in Kosovo daca trupele NATO esueaza in a-i proteja pe sarbii atacati de etnicii albanezi. Boris Tadici, ministrul sarb al Apararii, a precizat ca Belgradul si-a rezervat dreptul de a-si schimba strategia in Kosovo. Cotidianul britanic Financial Times comenteaza ca avertismentul lui Tadici este prima declaratie prin care sarbii admit oficial ca nu mai au incredere in fortele internationale de mentinere a pacii in Kosovo. Exista informatii care sustin de altfel ca o parte din trupele KFOR au parasit unele comunitati sarbesti din Kosovo, pe care le aveau in grija, de teama albanezilor. Este vorba in special despre militarii francezi, responsabili cu apararea din zonei Mitrovita, unde au inceput violentele. (Lavinia Tudoran)

NATO stia de mult de revolte

Comunitatea internationala a admis ca sarbii sunt tinta unei campanii de epurare etnica in Kosovo. De cealalta parte, albanezii sustin ca revoltele au fost declansate de inecarea de catre sarbi a trei copii in Kosovska Mitrovita. Comandantul politiei ONU din provincie, Barry Polin, a declarat insa ca ipoteza albanezilor nu a fost dovedita. De altfel, diplomati europeni citati de Financial Times au dezvaluit ca serviciile de informatii americane si germane au avertizat acum cateva saptamani NATO ca exista pericolul unor conflicte interetnice in Kosovo. Agentia de presa Taniug transmite ca, de miercurea trecuta, 28 de persoane au fost ucise si alte 600 ranite, au fost incendiate cel putin sapte sate de sarbi si 25 de locasuri religioase. Peste 3.600 de sarbi au fost evacuati din zonele de foc ale provinciei. (Lavinia Tudoran)

Doliu national

Serbia si Muntenegru au decretat ieri zi de doliu pentru victimele violentelor din Kosovo. Potrivit Radio Romania Actualitati, a fost initiata si o campanie de ajutorare a etnicilor sărbi din Kosovo. Au fost stranse zeci de tone de alimente, paturi si alte produse de prima necesitate. Primele convoaie de ajutoare au ajuns deja in provincie. Presedintele din Kosovo, Ibrahim Rugova, a decretat zi de doliu pentru astazi „pentru comemorarea cetatenilor care si-au pierdut viata in violente".

Albanezii si-au ingropat copiii

Moment de incordare ieri in jurul orei pranzului, in orasul Cabra, din apropiere de Mitrovita, de unde a izbucnit totul: albanezii si-au ingropat copiii inecati in raul Ibar. Albanezii cred ca trei fii de-ai lor au fost urmariti de sarbi si, pentru a se salva, s-au aruncat in apele tulburi ale raului. Numai trupurile neinsufletite a doi dintre ei au fost gasite. Aceasta a fost scanteia care a aprins violentele intre sarbi si albanezi.

SECURITATE. Pentru ca se estima ca la funeraliile de duminica aproape 25.000 de albanezi urmau sa conduca pe ultimul drum trupurile celor doi copii, trupele NATO au marit securitatea in orasul divizat, de teama ca inmormantarea va degenera din nou in violenta. Elicopterele KFOR au survolat totusi zona, in semn de precautie, iar trupele de la sol au perchezitionat minutios masinile care se indreptau spre Mitrovita si Cabra. Liderii albanezilor kosovari au cerut celor care spera sa transforme ceremonia intr-o noua demonstratie pentru independenta provinciei sa respecte durerea familiilor indoliate. „Credem ca inmormantarea va decurge linistit, daca nu ne provoaca sarbii. Nu mai vrem varsare de sange", a marturisit si un albanez. (Ana Ilie)