Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fermierii romăni se reorientează incet, dar sigur spre producţia de alimente ecologice. Dacă in urmă cu căţiva ani pe piaţă se găsea un singur produs ecologic, in prezent numărul lor s-a diversificat mult. Nici cei implicaţi in această afacere nu ştiu exact căte sunt. Mai scumpe decăt produsele tradiţionale, alimentele ecologice iau drumul exportului, iar romănii nu prea le simt gustul. In 2007, vănzările interne ar putea ajunge la 10 milioane de euro, in timp ce din exporturi se vor căştiga 80 de milioane de euro.
Lapte de soia, tofu şi pate, sortimente variate de păine, paste, napolitane, fulgi de cereale, ceaiuri, suc de mere, conserve din fructe, brănzeturi, caşcavaluri, unt, uleiuri, vin. Gama de alimente ecologice produse in Romănia se diversifică de la un an la altul, iar majoritatea acestora ia drumul pieţelor externe.
Agricultura fără chimicale creşte incet, dar sigur: de la un an la altul, apar noi producători, procesatori şi importatori, suprafeţele cultivate şi efectivele de animale se "rotunjesc", iar oferta de produse comercializate se diversifică. Astfel, anul acesta, comparativ cu precedentul, va aduce o majorare cu circa 11% a terenurilor cu roade bio şi a numărului de animăluţe şi păsări de acelaşi tip, potrivit estimărilor Ministerului Agriculturii. Adică vom ajunge la circa 166.500 hectare de culturi ecologice: păşuni, plante furajere, grău, orz, ovăz, porumb, soia, floarea-soarelui, rapiţă, plante medicinale din flora spontană, fructe de pădure, vie, căpşuni, livezi de meri, vişini, nuci, tomate, vinete, ardei, castraveţi, salată, spanac, varză, conopidă, ceapă, cartofi, ridichi şi zarzavaturi. Plus 10.500 de vaci, 96.200 de oi şi capre şi 6.300 de galinacee.
"La 1 iunie 2007 - data-limită a inregistrării operatorilor in scriptele ministerului - figurau 3.836 producători, comparativ cu 3.409, anul trecut, şi 13 importatori, faţă de 3, in 2006", ne-a declarat Teodora Aldescu, şef Birou Produse Ecologice in cadrul Ministerului Agriculturii. Şi procesatorii s-au inmulţit, de la 39 anul trecut la 48 anul acesta. Dar nu acoperă incă toate "domeniile" ecologice şi mare parte din recolte sunt exportate ca materie primă in alte ţări. De unde se mai intămplă să revină in Romănia, ca alimente, la preţuri de trei-patru ori mai mari.
PRODUSE. Totuşi, creşterea numărului de procesatori, extinderea şi diversificarea culturilor bio au dus la apariţia mai multor produse alimentare ecologice "made in Romania". "Avem produse prelucrate din soia - lapte şi tofu - , napolitane ecologice, sortimente variate de păine, paste făinoase din grău durum, fulgi de cereale, nenumărate ceaiuri din flori şi fructe de pădure, suc de mere, conserve din fructe şi produse apicole - polen, propolis, ceară", a spus Teodora Aldescu. Şi acestea sunt doar "prospăturile". Pentru că producem şi vin bio, ulei de floarea-soarelui, rapiţă şi nuci, un pate din soia ecologică, mălai, făină, foarte multe tincturi care au la bază poduse apicole, conserve de legume, unt, brănzeturi de vacă, capră, oaie şi chiar bivoliţă - există o fermă de bivoliţe eco in judeţul Braşov - , brănză-cremă cu fructe, caşcavaluri, şvaiţer, ne-a spus Ion Toncea, preşedintele Federaţiei Naţionale de Agricultură Ecologică. Mai sunt pliculeţe cu grău pentru diverse tratamente naturiste şi pentru pus la incolţit, pungi cu seminţe de floarea-soarelui, seminţe de soia pentru a fi prăjite şi folosite in diverse preparate sau pentru obţinerea humusului. Să nu uităm mierea, laptele şi ouăle bio. Iar la anul s-ar părea că vom produce şi murături ecologice, care sunt foarte căutate pe piaţa externă, şi apă minerală - plată şi cu bule - , potrivit lui Toncea.
COMERŢ. "Pe piaţa romănească se vănd toate alimentele care se produc in Romănia, inclusiv fructe şi legume", a precizat Teodora Aldescu. "In funcţie de zonă, produsele ecologice se pot cumpăra direct de la producători, din magazinele specializate şi din reţeaua de magazine angros (Metro şi Sell Gros)", a adăugat Aldescu. De asemenea, alimente bio se mai găsesc prin Carrefour, Cora, Mega Image. Deşi aparent reţeaua de distribuţie e mare, produsele bio nu sunt simplu de identificat pe rafturile marilor retaileri, pierzăndu-se, de multe ori, in multitudinea celorlalte produse. Magazinele specializate sunt puţine, iar de cele mai multe ori cea mai bună modalitate de achiziţionare a alimentelor rămăne contactul direct cu fermierul, respectiv procesatorul. Mai există şi o bursă online, www.agricultura-ecologica.ro, creată in cadrul unui proiect cu Banca Mondială, dar ofertele sunt puţine, iar o parte din postări datează din 2005. "Noi incă nu am ajuns in faza de a face afaceri pe internet. Cel mai bine ne găsim clienţi participănd la tărguri", a explicat Ion Toncea.
PREŢURI MAI MARI. Produsele bio sunt mai scumpe decăt cele clasice pentru că este necesară mai multă muncă pentru obţinerea lor, producţiile sunt mai mici, iar certificarea este costisitoare. "Preţurile diferă in funcţie de căt de greu este să obţii un anumit soi in regim ecologic. Astfel, dacă la mierea de albină ecologică preţul practicat este cu vreo 20% mai mare decăt in cazul mierii clasice, kilogramul de cartofi bio este cu 100% mai scump decăt kilogramul de cartofi neecologici", explică Dan Craioveanu, reprezentantul Asociaţiei Bioagricultorilor Biotera.
Insă pănă la urmă preţul este dat de piaţă şi nu numai. "Sunt mulţi care au fost nevoiţi, după recoltă, să văndă la preţul produselor tradiţionale, pentru că trebuiau să-şi achite datoriile la diverşi furnizori de seminţe sau utilaje. Furnizorii utilajelor necesare in campania de recoltare, de exemplu, cer produse in schimbul cărora oferă preţul practicat pe piaţă la produsele tradiţionale", a explicat Toncea. Probleme au micii producători, care nu au contracte de export şi se văd nevoiţi să se lupte cu preţurile de pe piaţa tradiţională.
PRODUCŢIE. Ca şi in agricultura clasică, şi in cea ecologică 2007 a fost un an excelent pentru struguri şi vin. "Rezultatele sunt mai bune decăt cele din 2006, atăt din punct de vedere cantitativ, căt şi calitativ", a declarat Ion Toncea. Insă celelalte culturi au avut de suferit din cauza secetei, producţia medie pe hectar de anul acesta fiind mai mică decăt cea din 2006. "Au existat pierderi de producţie chiar şi de 50% la hectar la grău, floarea-sorelui sau porumb", a adăugat Toncea. Insă, ca urmare a majorării suprafeţelor cultivate in acest sistem, producţia totală pe sectorul vegetal va fi, anul acesta, cu circa 15% mai mare decăt cea de anul trecut, consideră el. Nu vă imaginaţi că agricultorii şi procesatorii ecologici din Romănia sunt "copleşiţi" sub zecile de mii de tone de produse obţinute. Potrivit statisticilor, anul trecut s-au realizat in total circa 166.000 de tone de produse ecologice, dintre care circa 8.700 tone de legume. S-au mai obţinut circa 11,2 milioane de litri de lapte de vacă, 1.243 tone de miere eco şi 576 tone de şvaiţer.
EXPORTURI. Consumul autohton de produse ecologice s-a dublat in ultimii doi-trei ani. Acesta este estimat la doar vreo 10 milioane de euro, potrivit lui Ion Toncea. Comparativ insă, exporturile de materie primă şi alimente au adus, anul trecut, circa 50 de milioane de euro, spune Teodora Aldescu. Valoarea exporturilor potrivit datelor Ministerului Agriculturii este ceva mai mică decăt cea de 75 de milioane de euro avansată de Departamenul de Comerţ Exterior din cadrul Ministerului pentru IMM-uri, Turism, Comerţ şi Profesii Liberale. Ministerul Agriculturii apreciază că abia anul acesta incasările din exportul bio vor fi undeva la 80 de milioane de euro. Şi asta şi datorită faptului că nu numai Romănia a fost afectată de secetă, ci şi alte ţări, iar cererea foarte mare a determinat o majorare a preţurilor pe piaţa internaţională de circa 20%-30% faţă de anul trecut. "Din informaţiile pe care le am pănă la această dată, rezultă că marfa care s-a obţinut pănă la ora actuală in Romănia s-a comercializat toată şi incă nu s-au onorat toate comenzile la export", a explicat Ion Toncea.
PIEŢE DE DESFACERE. Cantităţi importante din toate "roadele" ogoarelor, livezilor, viilor, albinelor sau găinilor eco autohtone, dar şi din produsele procesate ajung in Italia, Grecia, Germania, Franţa, Elveţia sau Olanda.
Cele mai căutate sunt cerealele, floarea-soarelui, soia, uleiul de floarea-soarelui, plantele medicinale, mierea, produsele procesate din lapte, conservele de legume. Insă anul acesta au fost la mare căutare şi grăul, şi porumbul. La cereale exportăm circa 50% din producţia certificată, la plante oleaginoase şi proteice - circa 30% şi la colectare floră spontană - 75%, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. Insă pentru 2007 se estimează dublarea cantităţii destinate exportului la cereale şi oleaginoase.
Cum işi găsesc producătorii bio autohtoni clienţii străini? Participănd la tărguri internaţionale. "De exemplu, participăm, cu ajutorul Ministerului pentru Turism, Comerţ şi IMM-uri, la cel mai mare tărg de profil, Biofach, in Germania. La terminarea ediţiei de anul acesta, toţi care am fost prezenţi acolo am adunat «contracte de intenţie» de 4 milioane de euro. Un coleg din Tulcea a avut astfel de contracte de un milion de euro, iar pănă in septembrie a văndut la export produse de 8 milioane de euro. Şi cred că pănă la sfărşitul anului va ajunge la 12 milioane de euro, pentru că fiecare persoană cu care intri in contact la tărg povesteşte şi altora, aducăndu-ţi noi clienţi", a povestit Toncea.
Agricultura fără chimicale creşte incet, dar sigur: de la un an la altul, apar noi producători, procesatori şi importatori, suprafeţele cultivate şi efectivele de animale se "rotunjesc", iar oferta de produse comercializate se diversifică. Astfel, anul acesta, comparativ cu precedentul, va aduce o majorare cu circa 11% a terenurilor cu roade bio şi a numărului de animăluţe şi păsări de acelaşi tip, potrivit estimărilor Ministerului Agriculturii. Adică vom ajunge la circa 166.500 hectare de culturi ecologice: păşuni, plante furajere, grău, orz, ovăz, porumb, soia, floarea-soarelui, rapiţă, plante medicinale din flora spontană, fructe de pădure, vie, căpşuni, livezi de meri, vişini, nuci, tomate, vinete, ardei, castraveţi, salată, spanac, varză, conopidă, ceapă, cartofi, ridichi şi zarzavaturi. Plus 10.500 de vaci, 96.200 de oi şi capre şi 6.300 de galinacee.
"La 1 iunie 2007 - data-limită a inregistrării operatorilor in scriptele ministerului - figurau 3.836 producători, comparativ cu 3.409, anul trecut, şi 13 importatori, faţă de 3, in 2006", ne-a declarat Teodora Aldescu, şef Birou Produse Ecologice in cadrul Ministerului Agriculturii. Şi procesatorii s-au inmulţit, de la 39 anul trecut la 48 anul acesta. Dar nu acoperă incă toate "domeniile" ecologice şi mare parte din recolte sunt exportate ca materie primă in alte ţări. De unde se mai intămplă să revină in Romănia, ca alimente, la preţuri de trei-patru ori mai mari.
PRODUSE. Totuşi, creşterea numărului de procesatori, extinderea şi diversificarea culturilor bio au dus la apariţia mai multor produse alimentare ecologice "made in Romania". "Avem produse prelucrate din soia - lapte şi tofu - , napolitane ecologice, sortimente variate de păine, paste făinoase din grău durum, fulgi de cereale, nenumărate ceaiuri din flori şi fructe de pădure, suc de mere, conserve din fructe şi produse apicole - polen, propolis, ceară", a spus Teodora Aldescu. Şi acestea sunt doar "prospăturile". Pentru că producem şi vin bio, ulei de floarea-soarelui, rapiţă şi nuci, un pate din soia ecologică, mălai, făină, foarte multe tincturi care au la bază poduse apicole, conserve de legume, unt, brănzeturi de vacă, capră, oaie şi chiar bivoliţă - există o fermă de bivoliţe eco in judeţul Braşov - , brănză-cremă cu fructe, caşcavaluri, şvaiţer, ne-a spus Ion Toncea, preşedintele Federaţiei Naţionale de Agricultură Ecologică. Mai sunt pliculeţe cu grău pentru diverse tratamente naturiste şi pentru pus la incolţit, pungi cu seminţe de floarea-soarelui, seminţe de soia pentru a fi prăjite şi folosite in diverse preparate sau pentru obţinerea humusului. Să nu uităm mierea, laptele şi ouăle bio. Iar la anul s-ar părea că vom produce şi murături ecologice, care sunt foarte căutate pe piaţa externă, şi apă minerală - plată şi cu bule - , potrivit lui Toncea.
COMERŢ. "Pe piaţa romănească se vănd toate alimentele care se produc in Romănia, inclusiv fructe şi legume", a precizat Teodora Aldescu. "In funcţie de zonă, produsele ecologice se pot cumpăra direct de la producători, din magazinele specializate şi din reţeaua de magazine angros (Metro şi Sell Gros)", a adăugat Aldescu. De asemenea, alimente bio se mai găsesc prin Carrefour, Cora, Mega Image. Deşi aparent reţeaua de distribuţie e mare, produsele bio nu sunt simplu de identificat pe rafturile marilor retaileri, pierzăndu-se, de multe ori, in multitudinea celorlalte produse. Magazinele specializate sunt puţine, iar de cele mai multe ori cea mai bună modalitate de achiziţionare a alimentelor rămăne contactul direct cu fermierul, respectiv procesatorul. Mai există şi o bursă online, www.agricultura-ecologica.ro, creată in cadrul unui proiect cu Banca Mondială, dar ofertele sunt puţine, iar o parte din postări datează din 2005. "Noi incă nu am ajuns in faza de a face afaceri pe internet. Cel mai bine ne găsim clienţi participănd la tărguri", a explicat Ion Toncea.
PREŢURI MAI MARI. Produsele bio sunt mai scumpe decăt cele clasice pentru că este necesară mai multă muncă pentru obţinerea lor, producţiile sunt mai mici, iar certificarea este costisitoare. "Preţurile diferă in funcţie de căt de greu este să obţii un anumit soi in regim ecologic. Astfel, dacă la mierea de albină ecologică preţul practicat este cu vreo 20% mai mare decăt in cazul mierii clasice, kilogramul de cartofi bio este cu 100% mai scump decăt kilogramul de cartofi neecologici", explică Dan Craioveanu, reprezentantul Asociaţiei Bioagricultorilor Biotera.
Insă pănă la urmă preţul este dat de piaţă şi nu numai. "Sunt mulţi care au fost nevoiţi, după recoltă, să văndă la preţul produselor tradiţionale, pentru că trebuiau să-şi achite datoriile la diverşi furnizori de seminţe sau utilaje. Furnizorii utilajelor necesare in campania de recoltare, de exemplu, cer produse in schimbul cărora oferă preţul practicat pe piaţă la produsele tradiţionale", a explicat Toncea. Probleme au micii producători, care nu au contracte de export şi se văd nevoiţi să se lupte cu preţurile de pe piaţa tradiţională.
PRODUCŢIE. Ca şi in agricultura clasică, şi in cea ecologică 2007 a fost un an excelent pentru struguri şi vin. "Rezultatele sunt mai bune decăt cele din 2006, atăt din punct de vedere cantitativ, căt şi calitativ", a declarat Ion Toncea. Insă celelalte culturi au avut de suferit din cauza secetei, producţia medie pe hectar de anul acesta fiind mai mică decăt cea din 2006. "Au existat pierderi de producţie chiar şi de 50% la hectar la grău, floarea-sorelui sau porumb", a adăugat Toncea. Insă, ca urmare a majorării suprafeţelor cultivate in acest sistem, producţia totală pe sectorul vegetal va fi, anul acesta, cu circa 15% mai mare decăt cea de anul trecut, consideră el. Nu vă imaginaţi că agricultorii şi procesatorii ecologici din Romănia sunt "copleşiţi" sub zecile de mii de tone de produse obţinute. Potrivit statisticilor, anul trecut s-au realizat in total circa 166.000 de tone de produse ecologice, dintre care circa 8.700 tone de legume. S-au mai obţinut circa 11,2 milioane de litri de lapte de vacă, 1.243 tone de miere eco şi 576 tone de şvaiţer.
EXPORTURI. Consumul autohton de produse ecologice s-a dublat in ultimii doi-trei ani. Acesta este estimat la doar vreo 10 milioane de euro, potrivit lui Ion Toncea. Comparativ insă, exporturile de materie primă şi alimente au adus, anul trecut, circa 50 de milioane de euro, spune Teodora Aldescu. Valoarea exporturilor potrivit datelor Ministerului Agriculturii este ceva mai mică decăt cea de 75 de milioane de euro avansată de Departamenul de Comerţ Exterior din cadrul Ministerului pentru IMM-uri, Turism, Comerţ şi Profesii Liberale. Ministerul Agriculturii apreciază că abia anul acesta incasările din exportul bio vor fi undeva la 80 de milioane de euro. Şi asta şi datorită faptului că nu numai Romănia a fost afectată de secetă, ci şi alte ţări, iar cererea foarte mare a determinat o majorare a preţurilor pe piaţa internaţională de circa 20%-30% faţă de anul trecut. "Din informaţiile pe care le am pănă la această dată, rezultă că marfa care s-a obţinut pănă la ora actuală in Romănia s-a comercializat toată şi incă nu s-au onorat toate comenzile la export", a explicat Ion Toncea.
PIEŢE DE DESFACERE. Cantităţi importante din toate "roadele" ogoarelor, livezilor, viilor, albinelor sau găinilor eco autohtone, dar şi din produsele procesate ajung in Italia, Grecia, Germania, Franţa, Elveţia sau Olanda.
Cele mai căutate sunt cerealele, floarea-soarelui, soia, uleiul de floarea-soarelui, plantele medicinale, mierea, produsele procesate din lapte, conservele de legume. Insă anul acesta au fost la mare căutare şi grăul, şi porumbul. La cereale exportăm circa 50% din producţia certificată, la plante oleaginoase şi proteice - circa 30% şi la colectare floră spontană - 75%, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. Insă pentru 2007 se estimează dublarea cantităţii destinate exportului la cereale şi oleaginoase.
Cum işi găsesc producătorii bio autohtoni clienţii străini? Participănd la tărguri internaţionale. "De exemplu, participăm, cu ajutorul Ministerului pentru Turism, Comerţ şi IMM-uri, la cel mai mare tărg de profil, Biofach, in Germania. La terminarea ediţiei de anul acesta, toţi care am fost prezenţi acolo am adunat «contracte de intenţie» de 4 milioane de euro. Un coleg din Tulcea a avut astfel de contracte de un milion de euro, iar pănă in septembrie a văndut la export produse de 8 milioane de euro. Şi cred că pănă la sfărşitul anului va ajunge la 12 milioane de euro, pentru că fiecare persoană cu care intri in contact la tărg povesteşte şi altora, aducăndu-ţi noi clienţi", a povestit Toncea.
Nu avem abatoare
Deşi numărul procesatorilor creşte, Romănia mai are mult de investit la acest capitol deoarece nu avem nici o unitate de abatorizare şi prelucrare a cărnii animalelor crescute in sistem ecologic. Găinile eco sunt crescute, deocamdată, doar pentru ouă, iar văcuţele, oile, caprele şi bivoliţele pentru lapte. "Animalele crescute in sistem bio se sacrifică şi se valorifică precum cele «convenţionale». Nu avem abatoare şi linii de prelucrare bio. Cerinţele de siguranţă alimentară şi igienă sunt foarte mari şi in sistemul clasic, necesitănd investiţii masive. Iar in sistem bio acestea sunt şi mai mari", a declarat Toncea.
Topul judeţelor bio
După numărul de producători, Suceava conduce in topul judeţelor "ecologice" din Romănia, cu 2.190 de fermieri specializaţi in producţia animalieră, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. Urmează Mureşul, cu 544 de producători - in mare parte crescători de animale, dar şi apicultori - Bacăul, cu 219 producători, Tulcea, cu 110 fermieri specializaţi in producţie vegetală, Sibiul, cu 84 de crescători de oi, Bihorul, cu 60 de producători de "de toate", Ialomiţa, cu 59 de producători bio, Aradul cu 42 şi Teleormanul, cu 22. Ca suprafeţe cultivate in sistem bio, primul loc in top este ocupat de judeţul
Tulcea - care in vreo trei ani a "urcat" de la zero la circa 15.000 hectare - , urmat de Teleorman - unde este cea mai mare fermă eco din Romănia, care are peste 2.000 hectare - , consideră Ion Toncea. Pe poziţii fruntaşe sunt şi Constanţa, Timiş şi Arad, in aceste ultime două judeţe fiind implicaţi in agricultura ecologică mai mulţi investitori străini.
Tulcea - care in vreo trei ani a "urcat" de la zero la circa 15.000 hectare - , urmat de Teleorman - unde este cea mai mare fermă eco din Romănia, care are peste 2.000 hectare - , consideră Ion Toncea. Pe poziţii fruntaşe sunt şi Constanţa, Timiş şi Arad, in aceste ultime două judeţe fiind implicaţi in agricultura ecologică mai mulţi investitori străini.
Rigorile agriculturii eco
Ca să treci de la agricultura clasică la cea ecologică, este necesară o perioadă de conversie: 1 an in zootehnie, 2 ani pentru culturile cerealiere şi 3 ani in horticultură. Abia după acest interval produsele obţinute sunt certificate ca ecologice şi pot fi comercializate ca atare. Producătorii de cereale, legume sau fructe bio nu au voie să folosească substanţe chimice pentru intreţinerea culturilor sau combaterea dăunătorilor. Găndacii sunt adunaţi cu măna, bolile se tratează cu fel şi fel de ceaiuri. Nici apicultorii şi crescătorii de animale nu-şi pot trata vietăţile cu antibiotice in caz de imbolnăvire şi trebuie să aibă mare grijă cu ce se "infruptă" acestea. De aceea producţia obţinută in sistem eco este cu aproape 50% mai mică decăt cea in sistem clasic.
Citește pe Antena3.ro
