Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De multe ori luam masa-n oras, de voie-de nevoie, de placere... Dar si demult, la fel era.
O pestrita lume foia pe atunci in targul acesta in care se mai gaseau urmele veacului fanariot nebun “cu scranteli care nu erau ale pamantului', asa ca Mateiu Caragiale umbla prin crasme sa afle “faptura omeneasca pe deplin teafara la minte'.
Constantin Dobrogeanu-Gherea, cel cu bustul de pe strada C.A. Roseti, intelectual subtire, critic si istoric literar, filozof, era si “un print al bucatariei romanesti'. In gara Ploiesti, avea un restaurant vestit, care avea “o specialitate' salata de icre de la “Gherea'. Se cunoaste chiar crezul unui capitan Gurita, care “lua trenul din Bucuresti spre Ploiesti, cobora in gara, lua o salata de icre, vestita specialitate Gherea, si se inapoia la Bucuresti. Iesea foarte scump Salata: clasa I dus-intors + pretul destul de piparat.
In mare admiratie, nenea Iancu a vrut sa-l imite si-a deschis o berarie in gara, la Buzau, dar cu ghinion. E vorba de talent!
Sa ma-ntorc la icrele “Gherea', ca nu degeaba se ostenea atat capitanul Gurita. “Alea' a lui Dobrogeanu-Gherea erau albe, albe si crescute ca un cozonac moldovenesc. Avea un fel foarte special de a le freca.
Era o salata de icre rosii de crap. Se curatau si se puneau deasupra oalei cu apa fierbinte ca sa se-nroseasca si pe urma se frecau cu ulei de masline si zeama de lamaie si piper negru rasnit si ceapa de apa dulce tocata ca pasatul.
Si se servea salata de icre cu paine neagra calda, luata din buza cuptorului si cu un toi de tuica rece, care-ti cerea sa-l dai peste cap.
Papazoglu, cel care a scris “Istoria fondarii orasului Bucuresti', povesteste ca flamand ca lupul, cu noroc, i-a iesit in fata “o pravalie deschisa'; s-au asezat la masa imbracata in musama si bucatarul le-a pus farfurii cu icre cu masline, vinete tocate in untdelemn, rosii impanate cu usturoi, fasole, ciorba – era postul mare – ca si acum. “Vinetele acelea nu le-am uitat nici la 80 de ani trecuti'.
Post, post, dar mai luam si un pahar de vin bun. Vin de Cernatesti.
“Foaie de socoteala a curtii marelui postelnic A.Tuzluc'
S-a intamplat intr-o zi randuita a anului 1817. A scris-o Nicolae Filimon.
“30 oca de carne
20 de pitusti pentru masa
morcovi, ceapa, patrunjel, faina,orez si piper
cirivis
enibahar si alte mirodenii
2 curcani
2 clopani
4 limbi afumatte
6 ghiudeni
10 licurini
sardele
icre negre de Taigan
arpagic si usturoi pentru stufat
apa de garla pentru slugi
apa de Filaret pentru boieri
stafide si coconari
oua pentru ochiuri si jumari
sare, otet
struguri si mere
varza pentru calabalac
Imiclicul oamenilor.
“Ei asta da pantece! Manca postelnicul – corpul cel robust al fanariotului', manca tot in post, dar nu tinea posturile (poate de aceea a fost pedepsit cu taierea capului).
Stiti ce-nseamna carciuma? Tocmeala si invoire, mai ales la vremea mustului si a rachiului de prune.
Carce (inceputul cuvantului carciuma) inseamna “datul mainii vanzatorului cu a cumparatorului'. Se-nvoiau oamenii si beau aldamasul.
Si pe urma, mancau fara farafas toate bunatatile pamantului.
Citește pe Antena3.ro
