Săptămîna Patimilor, slujbe în fiecare seară

Fiecare zi a Săptămînii Patimilor are o anumită semnificaţie, iar în fiecare seară oamenii se îngrijesc cu mersul la Denii, slujbe de o frumuseţe deosebită.

Pildă -  “Beţi dintru acesta toţi, acesta este sîngele Meu”...

Fiecare zi a Săptămînii Patimilor are o anumită semnificaţie, iar în fiecare seară oamenii se îngrijesc cu mersul la Denii, slujbe de o frumuseţe deosebită.

Drumul spre Sfînta Înviere trece prin a şaptea săptămînă din Postul Mare, numită şi Săptămîna Sfintelor Patimi şi are o semnificaţie specială în viaţa Bisericii şi a fiecărui credincios. Săptămîna Patimilor este punctul culminant al unor strădanii spirituale, începute în prima săptămînă a Postului Mare. Este săptămîna în care au loc cele mai importante evenimente din istoria mîntuirii, începînd cu ultimele învăţături trimise de Hristos ucenicilor Săi şi sfîrşind prin Jertfa de pe cruce. Astfel, enoriaşii se învrednicesc cu mersul la Denii, dar şi prin încercarea de a posti măcar în aceste zile. Cuvîntul “denie” vine de la slavonescul “vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.

Rol. Luni este pomenit dreptul Iosif, fiul Patriarhului Iacob. Viaţa şi faptele acestuia sînt de mare însemnătate pentru oricine vrea să fie aproape de Dumnezeu. Curăţenia trupească şi sufletească a acestui tînăr, care a trăit cu mult înainte de Hristos, reprezintă un model pentru oricine aspiră la numele de creştin. Tot luni se pomeneşte şi o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înţelepţirea credincioşilor, pentru că negăsind smochine într-unul neroditor, l-a blestemat să se usuce. Marţi se pomenesc cele zece fecioare despre care Mîntuitorul Hristos a vorbit ucenicilor săi şi mulţimilor într-o pildă redată de Sfîntul evanghelist Matei. O pildă care ne atrage atenţia că trebuie să fim întotdeauna pregătiţi prin fapte bune pentru întîmpinarea Mirelui ceresc, iar prin faptele noastre bune să putem lua parte la ospăţul cel veşnic. În Denia de miercuri ni se aduce aminte de femeia păcătoasă care a uns cu mir picioarele Mîntuitorului în casa lui Simion, leprosul din Betania. În Joia Mare, Domnul Hristos, Cel ce Dumnezeu fiind, a spălat picioarele ucenicilor Săi şi a spus: “Voi mă numiţi pe mine Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi căci sînt. Deci dacă Eu Domnul şi Învăţătorul v-am spălat vouă picioarele voastre, şi voi sînteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora, pildă v-am dat vouă ca şi voi să faceţi la fel”. Este o poruncă a Mîntuitorului ca să fim unii faţă de alţii cinstitori, de a ne smeri unii în faţa altora. Joi a avut loc şi Cina cea de taină, cină pe care Domnul Hristos a luat-o împreună cu ucenicii săi. Luînd pîine în sfintele, preacuratele şi fără prihană mîinile sale, Iisus Hristos a sfinţit, a binecuvîntat, a frînt şi a dat ucenicilor săi, zicînd: “Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu care se frînge pentru voi spre iertarea păcatelor.” Asemenea şi paharul după cină zicînd: “Beţi dintru acesta toţi, acesta este sîngele Meu, al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”.

Joi a avut loc spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, dar şi Cina cea de taină, rugăciunea din grădina Ghetimani şi trădarea Domnului de către Iuda, unul dintre apostolii săi. Vineri este Denia cu Prohodul Mîntuitorului. În Sîmbăta cea Mare, cînd creştinii obişnuiesc să se pregătească pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos, unii termină perioada postului şi trec pragul spovedindu-se şi chiar împărtăşindu-se. Denia de joi seara are ca elemente specifice citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii, iar cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin Cîntarea Prohodului şi înconjurarea bisericii cu Sfîntul Epitaf. În Vinerea Mare a fost răstignit Mîntuitorul şi este ziua de doliu a creştinătăţii. În această zi, nu se oficiază slujba Liturghiei. De aceea, Vinerea Mare este zi aliturgică. În schimb, vineri seara se oficiază Denia Prohodului, iar tineri şi bătrîni trec pe sub masa plină de flori, ce simbolizează catafalcul Domnului.

Deniile sînt slujbe pregătitoare, rolul lor fiind de a purifica, pentru a putea trăi deplin şi profund taina şi bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. În Sîmbăta Paştilor, creştinii se roagă şi postesc şi nu se oficiază slujbe. După miezul nopţii se aprind luminile, iar clopotele bat pentru a celebra Învierea, iar ortodocşii vor spune “Hristos a înviat!”

“În mormînt, Viaţa, pus ai fost, Hristoase...”

Ziua de vineri este o zi de profundă tristeţe, întrucît este ziua răstignirii Mîntuitorului, a morţii şi a îngropării Lui. Din acest motiv, în această zi nu se săvîrşeşte Liturghie. Ziua de vineri este caracterizată de un post deosebit, credincioşii ţinînd în această zi post negru, nu se consumă nici un fel de mîncare şi nu se bea apă. Denia de vineri seara sau slujba Prohodului, ne poartă în procesiune alături de cei care l-au îngropat pe Mîntuitorul (femeile mironosiţe şi Iosif din Arimateea), zi în care toţi credincioşii cîntă: “În mormînt, Viaţa, pus ai fost, Hristoase...” Acum credincioşii înconjoară biserica de trei ori, avînd în mîini lumînări aprinse – trimitere la cele trei zile în care Mîntuitorul a stat în mormînt. La intrarea în biserică se trece pe sub Sf. Epitaf, pînză pictată cu scena punerii în mormînt a trupului Mîntuitorului – care de altfel, în restul anului se afla pusă pe Sf. Masă, în altar, simbol la rîndu-i al mormîntului lui Hristos. Această trecere simbolizează identitatea dintre noi şi Hristos, întrucît coborîm împreună cu El în moarte, pentru ca în noaptea Învierii să înviem o dată cu El.