Sari - esenta de India

Femeile din India isi infasoara trupul, centimetru cu centimetru, intr-un vesmant, tesatura din bumbac sau matase. Saree sau sari se poate cumpara din orice piata din Delhi. Dar pe cel mai frumos nu il cumperi insa de la Delhi, ci de la cateva sute de kilometri de Jaipur in satele din desertul Thar.

Totul a inceput de aici, intr-una din pietele din New Delhi, unde gasesti ce vrei la capitolul sariuri. Pe cel mai frumos nu il cumperi insa de la Delhi, ci din Jaipur, capitala statului Rajahstan, aflata mai la sud de Delhi. Si nici macar acolo, ci la cateva sute de kilometri de Jaipur, in satele din Desertul Thar.

Sari - o vestimentatie care difera de la o regiune la alta ca denumire, marime si culoare. Conceput altfel ca forma si textura, folosit diferit, sariul este o bucata de panza care devine scurta sau lunga, stramta sau larga, in functie de cine, cum si de ce o poarta. Iar placerea de a te imbraca, mai bine zis de a-ti infasura centimetru cu centimetru trupul in material, fie ca e vorba de bumbac sau de matase, de a-ti ajusta cutele si de a pune la punct tot aranjamentulÖ asta inseamna de fapt sari!

MAGAZINELE DE LUX DIN JAIPUR. Pretul unui sari pleaca de la cateva zeci de dolari si poate ajunge la peste 300. O femeie primeste ca zestre la nunta in jur de 40 de sariuri

MODELE. Sari este de fapt o bucata de panza de 4 pana la 8 metri lungime pe 1 metru si jumatate latime. Se infasoara imprejurul taliei, formand o fusta lunga pana la pamant, dar in asa fel incat o buna parte sa ramana libera pentru a acoperi partea de sus a corpului sau cel putin un umar. Indiencele obisnuiesc sa-si acopere uneori si capul sau o parte a fetei, din aceasta ramanand doar ochii de o expresivitate iesita din comun. Sunt mai multe feluri de a imbraca si purta vaporosul vesmant. Stilurile sunt diferite in functie de marimea materialului, de regiunea in care este purtat, de rangul detinut in societate si, nu in ultimul rand, de frumusetea si complexitatea broderiei. Anumite stiluri de invesmantare necesita la randul lor anumite tipuri de materiale sau croieli.

MESTESUG. Aspect din atelierul de printat sariuri al lui Kailash Sakshi din Sanganeer

ISTORIE. Originile acestui tip de imbracaminte se gasesc mult in urma. Potrivit unor istorici, primii indieni care ar fi putut sa fi purtat un tip de sari au trait undeva intre anii 2.800 si 1.800 inainte de Hristos. O statuie datand din acea perioada infatiseaza un barbat invesmantat in ceea ce se crede a fi de fapt un precursor al unui sari. De asemenea, in poemele antice se vorbeste despre femei indiene care purtau un anumit tip de imbracaminte, despre care iarasi istoricii presupun ca ar fi vorba despre sari. Altii iau ca reper o atestare documentara datand mult mai recent, adica cu aproximativ 200 de ani inainte de Hristos.

NEGOTUL. La Sanganeer, localitate langa Jaipur, situata la mai bine de 300 de kilometri sud de capitala New Delhi, Kailash Sakshi, un negustor indian cu inceput de chelie si privire de afacerist, stie de sariuri de curand. El duce mai departe traditia familiei - sariuri din bumbac, vopsite in culori naturale, extrase din plante, dupa retete mostenite de cel putin patru generatii. Poate in curtea lui nu se fac sariuri de mii de ani, dar se fac bine. Nu din matase, ci din cel mai bun bumbac. Procesul dureaza saptamani. Bumbacul are initial culoarea alba sau crem. Kailash Sakshi il comanda, si peste putin timp indienii cu camile vin si ii aduc marfa. Pana atunci insa, totul este pregatit. Culoarea rosie este extrasa din plante si din bucati de fier vechi ruginit, iar verdele vine din frunzele de mango. Indianul le arunca pe toate intr-o baie cu apa fierbinte, unde materialul ramane pentru cateva zile. Urmeaza o spalare si apoi alta, si abia dupa aceea sutele de metri de bumbac vor fi intinse la soare, la uscat, undeva langa sat.

LUCRUL. Deja vor fi trecut aproape doua saptamani. Tot cu camilele, Kailash Sakshi aduce bumbacul acasa, unde intr-un mic atelier, care are pe pereti "Cina cea de taina" si pe Mahatma Ghandi, oamenii sai incep pictarea a ceea ce va fi viitorul sari. Printarea se face iarasi cu vopseluri naturale si se folosesc matrite din lemn pentru a nu strica materialul. Mesterii lemnari din Sanganeer muncesc la sculptarea matritelor saptamani in sir. Odata printat si taiat in bucati, bumbacul carat de camile pleaca spre brodat. La un sari modest se munceste cel putin trei zile. La cele mai frumoase, mai sofisticate si deci mai scumpe, trei indience pot broda aproape o saptamana. De aici deja o parte dintre vesminte ia drumul bazarurilor - cele mai ieftine, cealalta parte ajunge in magazinele de lux.

TRADITII. In general, la nunta o indianca primeste ca zestre in jur de 40 de sariuri. Apoi isi mai cumpara inca pe atatea. In targ, un sari poate costa cam cateva zeci de rupii - undeva la 2 dolari, cu indulgenta. In magazinele specializate din Jaipur, pretul unui sari poate sari de 15.000 de rupii, adica la mai bine de 300 de dolari. Deja aici vorbim despre sariuri din matase de cea mai buna calitate cu lucratura din fir pretios, in broderie sofisticata.

Sigur ca in toata India orice pret este supus negocierii. Am mai putea deci scadea 100 de dolari din pret, dar cu greu si doar daca si clienta ar mai cumpara unul.