Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Herta Muller, un nume despre care majoritatea timişorenilor ridicau din umeri, până acum două zile. O mână de intelectuali şi câţiva pasionaţi de literatură o cunoşteau. În rest, doar câteva apariţii la televiziunile locale, în ultimii ani şi câteva articole în colţul paginii de cultură în ziarele locale. Proaspăta laureată a Premiului Nobel pentru Literatură a redevebit peste noapte "românca noastră" şi nu o nemţoaică obişnuită care scrie cărţi, refugiată undeva în Germania.
De la intelectualii de calibru din Bucureşti la ţăranii din Niţchidorf, satul natal al scriitoarei, toată lumea îi aduce elogii şi osanale de două zile încoace. A fost nevoie de un premiu Nobel pentru ca românii să îşi amintească de această femeie. Premiul primit de şvăboiacă a animat satul unde niţchidorfenii s-au împărţit în două tabere, una por şi alta...contra Hertei Muller, femeia despre care prea puţini ştiau până mai ieri, că le-a fost consăteană.
"FASCIŞTII" DIN NICZCKYDORF
Localitatea Niţchidorf a fost înfiinţată între 1784-1786, cu ocazia celui de-al treilea val de colonizări a şvabilor în Banat. Numele i-a fost dat în memoria contelui Cristofor Niczcky, cel care i-a colonizat aici pe germani. La şcoala din Niţchidorf, acolo unde Herta Muller a absolvit primele 8 clase, este sărbătoare mare. Profesorul de franceză a scos în curte boxele şi CD-ul, iar copiii dansează pe melodiile "Regelui" Elvis Presley.
Toată lumea e extaziată, dar nimeni nu ştie exact de ce. Brusc, satul s-a umplut de ziarişti şi camere de luat vederi. Casa în care a copilărit scriitoarea a devenit "vedeta" tuturor fotografilor şi cameramanilor. De la arhivă s-a scos catalogul primului an de şcoală al Hertei Muller. "În clasa întâi a avut numai note de 10 şi de nouă. Astfel că a terminat cu cea mai mare medie. A avut o singură notă de şapte, la limba română, dar asta este explicabil. Noi, toţi cei de etnie germană stăteam prost cu limba română, pentru că acasă vorbeam doar nemţeşte", ne-a declarat Annelise Ivan, născută Schon, o profesoară ai cărei părinţi privin din Tyrolul austriac.
"Străbunicii noştri au foat aduşi aici pe vremea austro-ungarilor, şvabi dar şi câţiva austrieci. La Niţchidorf întotdeauna au avut o problemă cu nemţii, deşi trăiam împreună cu multe minorităţi, de la sârbi şi unguri la ţigani. Toţi ne spuneau "fascişti". Deşi tatăl meu a luptat în armata română, iar tatăl lui Herta a luptat în Waffen SS, în al doilea război mondial. Era o mare problemă cu noi prin anii '64 - 65', când copii fiind toţi strigau după noi că suntem pui de fascişti. Dacă erai neamţ, erai automat şi fascist deşi trecuseră 20 de ani de la război. Acm toată familia mea trăieşte în Germania, doar eu m-am întors", îşi aminteşte Annelise Ivan.
AMINTIRI DIN COPILĂRIE
Anton Kohl a fost coleg de şcoală cu scriitoarea Herta Muller, cu trei ani mai mare. Fostul ceasornicar îşi aminteşte despre plecarea acesteia în Germania, dar şi despre vremurile când părinţii scriitoarei aveau un magazine în sat şi erau una dintre cele mai înstărite familii. Totuşi, problemele cu regimul lui Ceauşescu au determinat-o să fugă din ţară. Anton Kohl povesteşte că Hertei îi plăcea foarte mult să citească, iar fratele mai mare al fostului ceasornicar aducea multe cărţi din Germania, care nu se găseau la noi. Acestea au influenţat mult cariera ulterioară a femeii care a luta premiul Nobel pentru literatură.
Fosta casă a familiei Muller este locuită acum de învăţătoarea Emilia Marta. Camera Hertei era, în vremea copilăriei plină de cărţi. Pe tavan era pictat un ochi, precum şi două mâini şi două picioare. Foştii colegi ai Hertei spun că acesta era ochiul ei către cer. Nimic nu amiteşte de faptul că la casa cu numărul 353 din Niţchidorf s-a născut o scriitoare de premiul Nobel.
Şi nici nu se va întâmpla asta, pentru că Herta Muller a refuzat deja ca persoana ei să se transforme în plăci memoriale şi nume de şcoli. "În anul 2005 am mers la Timişoara, unde Herta îşi lansa cartea "Regele se-nclină şi ucide". Atunci i-am propus ca şcoala din Niţchidorf să îi poarte numele. Ea m-a refuzat direct şi mi-a spus că vrea să fie cunoscută prin scrierile ei şi nu printr-o placă pe un perete", a mai spus profesoara Annelise Ivan.
Fostul director al şcolii, profesorul de limba română Tiberiu Buhnă, a vrut să organizeze un concurs judeţean între şcoli care să poarte numele scriitoarei. "am vrut să fac un concurs de creaţie literară darn u am primit aprobarea să folosesc numele doamnei şi atunci am renunţat. Acum , sper totuşi să îl putem face", ne-a declarat profesorul de română, fostul director în vârstă de 31 de ani.
ORGOLII, OSANALE ŞI PROTESTE
Acum că şi-au amintit că Herta Muller este din Niţchidorf, oamenii din sat au o nouă ocupaţie: taberele pro şi contra scriitoarei şvăboaice. Profesorii vor ca şcoala să îi poarte numele, vor un concurs literar care să îi poarte numele iar primarul Ioan Mascovescu vrea să o declare Cetăţean de Onoare al satului.
De cealaltă parte, localnicii mai în vârstă, cei care au avut dintotdeauna o problemă cu "fasciştii" din sat se declară revoltaţi.
"Nu am nimic cu nimenea. Tatăl meu a fost român. Mama mea a fost unguroaică, dar eu am supt lapte aici în Banat. Dar o naţie ca nemţii care o desconsiderat omenirea şi o omorât oameni, cum poate să primească aşa un premiu. Ăştia sunt exact ca Vadim Tudor, dacă ar putea să mă decapiteze ar face-o doar pentru că sunt ungur.
Nu poţi să dai aşa un premiu la cineva care a a vut tatăl în trupele lui Hitler. Pe noi, pe unguri nu au ochi să ne vadă aici", şi-a vărsat oful Iosif Pâncotan, unul dintre pensionarii revoltaţi că acolo departe, în Suedia, consăteana Herta Muller a primit premiul Nobel pentru literatură. "Suedia e oricum departe şi Nobel ăsta cine era de fapt", vorba unui niţchidorfean care sorbea o bere la micul dejun, la birtul satului.
