Nu ştim să operăm decât pe cusătură. De fiecare dată ne trezim că ne sângerează aceleaşi răni. Trăim cu iluzia că cicatricele se închid prin emisiuni tv şi ştiri repetate obsesiv. Nu peste mult timp, cazul prim-solistei de la Operetă va fi trecut. Peste un an, ne vom aminti de el ca şi când nu s-ar fi întâmplat vreodată şi, cel mai grav, fără să se fi rezolvat problemele care l-au generat. La fel ca şi în cazul celor patru bebeluşi arşi cu dezinfectant, în septembrie 2008, la Maternitatea Giuleşti din Bucureşti. Ramona Şerban avea atunci doar o lună şi jumătate de viaţă şi 1.800 de grame.
Ramona a fost cea mai afectată dintre bebeluşi, în zonele arse de pe pielea capului nu-i mai creşte părul. E un copil sluţit într-un spital. Drama Ramonei e redată succint într-un comunicat emis la acea vreme de spital: "În 2 septembrie (n.r. - 2008) la solicitarea asistentei coordonatoare, infirmiera a ridicat de la magazia spitalului un bidon cu soluţie de culoare albastră care nu avea etichetă, pe care l-a confundat cu bidonul cu spirt medicinal. În secţie, soluţia respectivă a fost pusă într-un recipient care avea eticheta de alcool sanitar în salonul de prematuri, unde a fost utilizată la dezinfectarea locului de puncţie pentru prelevarea analizelor de la nivelul scalpului conform protocolului în vigoare". Comunicatul nu pomenea nimic despre atitudinea "umană şi plină de compasiune" a personalului medical faţă de părinţii bebeluşilor.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 a început cercetarea penală împotriva asistentelor şi a conducerii maternităţii. La rândul lor, părinţii au deschis un proces civil, care a mers din amânare în amânare.
Până în decembrie 2009, când s-a blocat de tot. Motivul? În dosarul penal, preluat la începutul anului trecut de Parchetul General, procurorul Vasile Vintilescu începuse urmărirea penală împotriva uneia dintre asistente (Turcu Rozica, cea care a dat copiilor cu dezinfectant pe cap) şi a altor două colege, Duţu Elena şi Mersi Lidia. Şi, în cazul bebeluşilor arşi în Maternitatea Giuleşti, asta e cam tot ce-a putut face Parchetul General. Părinţii copiilor nu au fost chemaţi nici până acum la audieri, iar la dosar, conform avocatului familiei Şerban, sunt doar câteva hârtii: sesizarea făcută de ASPB, actul de începere a urmăririi penale pentru "neglijenţă în serviciu şi vătămare corporală din culpă", raportul anchetei efectuate atunci de ASPB în spital şi, respectiv, cel al anchetei interne dispuse de conducerea maternităţii. Tot acest probatoriu zdrobitor a fost adunat, cu trudă şi migală, de procurorul Vintilescu într-un an. Surse demne de încredere spun că trei luni i-a luat numai capsarea foilor... Contactat de reporterii Jurnalului Naţional pentru a se lăuda cu reuşita anchetei, procurorul a avut de făcut o singură declaraţie la obiect: "Mai aşteptaţi, vă rog, câteva zile, să fac şi eu o expertiză". Ramona avea doar o lună şi jumătate de viaţă şi 1.800 de grame. Barza a adus-o pe lume greşit, într-o ţară în care infirmierele confundă bidoanele, iar procurorii îşi confundă meseria.