Senatorul Marius Necula, acuzat că a falimentat o fabrică privată

O fabrică de produse din carne din Galaţi, aparţinând firmei Vider Company SRL, a fost pusă pe butuci, peste 200 de oameni rămânând fără locuri de muncă. Patronii firmei în cauză îl acuză pe fostul prefect PSD de Galaţi, Marius Gerard Necula, azi senator PDL, că este principalul vinovat pentru falimentarea fabricii. Dar iată pe scurt cum s-au derulat lucrurile.

În anul 1996, când au cumpărat de la SC Galacta SA imobilul din Strada Portului nr. 8, cu un teren de 1.677 metri pătraţi, prin incinta căruia trecea o linie de cale ferată uzinală, nefolosită la acea dată, soţii Israel şi Angela Vider nu-şi puteau imagina câte necazuri aveau să li se tragă de la această cale ferată. Dacă ar fi bănuit măcar, ar fi scos-o imediat şi ar fi predat-o la fier vechi. Legal, aveau acest drept, pentru că prin contractul de vânzare-cumpărare ei erau proprietari inclusiv ai şinelor cu pricina.

În imobilul achiziţionat, soţii Vider au pus în funcţiune o fabrică de preparate din carne, dotată cu utilaje şi instalaţii moderne, la standarde europene. Produsele erau vândute inclusiv prin magazinele firmei, în total circa 200 de oameni fiind angajaţi în această afacere.

Linia uzinală care traversa curtea fabricii făcea legătura între Combinatul Siderurgic şi firma privată Docuri Port, din imediata apropiere. La doar 50 de metri se afla însă o a doua cale ferată uzinală, care lega de asemenea Combinatul de Docuri şi care era folosită la acea dată de firmele care exportau tablă şi alte produse siderurgice. Cum la finele anilor '90 privatizarea combinatului siderurgic devenise iminentă, celebrele "firme-căpuşă" care trăiau pe seama acestuia şi-au intensificat activitatea.

Ca urmare, prin 1997 s-a reluat transportul şi pe calea ferată auxiliară care trecea prin curtea fabricii soţilor Vider. Din acel moment a început "nebunia" care avea să se soldeze cu falimentarea fabricii de carne şi cu multe alte necazuri pentru proprietarii acesteia. "Până în anul 2000, deci timp de aproape patru ani, am permis accesul garniturilor de tren fără a emite vreo pretenţie. Dar începând cu anul 2000, tranzitul vagoanelor prin curtea noastră s-a intensificat atât de mult (normal, băieţii trăgeau tare cu exportul de tablă şi de fier vechi, "pe ultima sută de metri" - n.r.), încât ne perturba activitatea fabricii, ziua şi noaptea, blocându-ne ore întregi accesul maşinilor în curte" - spune Israel Vider.

Toate încercările acestuia de a chema la negocieri SNCFR şi firma Port Docuri - principalul beneficiar al acestor transporturi - s-au soldat cu eşec. Trenurile continuau să-i tranziteze proprietatea cu o intensitate din ce în ce mai mare. A urmat un lung şir de plângeri penale, formulate de ambele părţi, procese peste procese, ordonanţe preşedinţiale etc. La un moment dat, Israel Vider se hotărăşte să facă ceea ce ar fi trebuit să facă de la început. Astfel, la 13 septembrie 2000 blochează porţile de la intrare, opreşte accesul trenurilor prin incinta societăţii şi îi invită din nou la negocieri pe cei implicaţi.

Urmează un nou val de plângeri penale din partea SC Docuri şi a SNCFR, iar în noaptea de 26 septembrie 2000 o garnitură de tren îi sparge porţile şi trece prin curtea fabricii, cu riscul de a face victime. Alt val de sesizări şi plângeri penale, un nou rând de procese etc. Într-un final, în ianuarie 2004, Vider primeşte o ordonanţă preşedinţială de tăiere şi desfiinţare a porţilor, pentru a permite accesul trenurilor, fără nici o despăgubire, fără nici o plată din partea beneficiarilor.

Exact în ziua în care a fost pusă în executare ordonanţa, la faţa locului s-a prezentat, ca din întâmplare, directorul Direcţiei Sanitar-Veterinare, Doina Polemis, care a ameninţat că dacă în curs de câteva zile nu vor fi construite şi montate alte porţi, autorizaţia de funcţionare a fabricii va fi ridicată. Ceea ce s-a şi întâmplat câteva zile mai târziu, pentru că termenul fiind prea scurt, patronul fabricii nu a reuşit să confecţioneze şi să monteze la timp porţile.




După câteva luni, acelaşi director al DSV îi roagă pe soţii Vider să redeschidă fabrica măcar pentru câteva zile, pentru a-i aduce în vizită pe membrii unei comisii europene aflate la Galaţi, pe motiv că "aceasta este singura fabrică de produse din carne care îndeplineşte condiţiile şi standardele europene". "Toate aceste evenimente fac parte dintr-un plan diabolic prin care s-a urmărit distrugerea firmei Vider Company, aducând-o în incapacitate de plată şi apoi în stare de lichidare" - spune azi Israel Vider.

Societatea a funcţionat bine până în 2004, nu a avut incidente de plată faţă de terţi, a plătit la timp toate taxele şi impozitele la stat, a luat premii şi diplome de merit, şi-a plătit la timp cei peste 200 de angajaţi. După intrarea în procedură de lichidare, fabrica a fost pur şi simplu devastată, au dispărut instalaţii şi utilaje, altele au fost distruse.

Pagubele însumează în total câteva milioane de euro. Soţii Vider declară că principalul vinovat pentru falimentarea firmei lor şi pentru toate şicanele la care au fost supuşi în aceşti ani este actualul senator PDL Marius Gerard Necula, fost prefect şi lider PSD de Galaţi, prieten cu patronul firmei învecinate, SC Docuri, Corneliu Găvăneanu. "Domnul prefect Necula ne chema personal, prin telefon, ne ameninţa direct şi ne spunea că dacă nu cedăm, vom simţi repercusiuni.

Uneori îşi trimitea şoferii să ne aştepte la fabrică sau la sediul firmei pentru a ne duce la Prefectură, unde erau chemaţi şi reprezentanţi ai Poliţiei, încercând să ne intimideze", declară Israel Vider. Drept dovadă că aşa stau lucrurile, Vider arată faptul că, în timp ce lui i s-a făcut tot posibilul să nu i se recunoască dreptul de proprietate asupra acelei bucăţi de cale ferată, vecinul Corneliu Găvăneanu, patronul firmei Docuri, are în proprietate două astfel de căi ferate: una veche, cumpărată de la SNCFR, şi alta construită în 2005 cu acceptul SNCFR şi înregistrată de firma lui Găvăneanu în 2006 ca mijloc fix.

Când era în Opoziţie, Necula avea datorii la stat, azi este pe profit
Este de notorietate faptul că senatorul PDL Marius Gerard Necula este şi un prosper om de afaceri.
SC Atlas SA, una dintre firmele sale de familie, este un "client" de bază al Companiei Naţionale de Investiţii. Chiar recent, firma Atlas a primit un contract de la CNI în valoare de 3,2 milioane RON pentru construcţia unei săli de sport în judeţul Vrancea. Nu este singurul contract de acest gen. În iunie 2009, Atlas a câştigat o altă licitaţie, pentru construcţia unei alte săli de sport, de data aceasta în judeţul Galaţi, în valoare de aproximativ 3,6 milioane RON.

Pe vremea când era doar subprefect al judeţului şi lider PSD, şi anume prin 2008, firmele lui Marius Necula aveau peste 200 de miliarde de lei datorii către bugetul statului. Azi, devenit fruntaş PDL, Necula a ajuns la profituri uriaşe. În legătură cu acuzele care i se aduc în privinţa falimentării fabricii de carne, senatorul ne-a declarat: "De şapte ani sunt atacat în toate modurile pentru această problemă. Dar toate plângerile penale şi procesele pe care mi le-a intentat domnul Vider, inclusiv cele strămutate din Galaţi, unde chipurile aş avea influenţă asupra justiţiei, au fost finalizate în favoarea mea.

În definitiv, eu, în calitate de subprefect la acea dată, am încercat să mediez între două firme private - Vider Company şi Docuri şi o societate de stat SNCFR, dar din cauza domnului Vider, care voia să câştige nişte bani de pe urma acelei căi ferate care, într-adevăr, trecea prin curtea fabricii sale şi îi afecta activitatea, lucrurile s-au terminat cum s-au terminat. Sincer, îmi pare rău că fabrica a fost lichidată, dar repet, nu din vina mea".