Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In plin Belle Époque, Misu Vacaresco publica in L’Indépendance Roumaine o rubrica pe care o semneaza: Claymoor. Indiscret, histrion si, mai ales, imprevizibil, cel mai important cronicar al Romaniei mondene de sfarsit de secol romantic a fost un personaj care se identifica astfel cu lumea salonarda pe care o descrie.
12 martie 1883
Iarna se intoarce in forta, o revenire serioasa care ne aminteste de luna decembrie. Ninge de ieri si bate violent vantul. E un viscol asemanator celor de pe front. Nu am putea gasi un moment mai favorabil pentru a ne refugia in superbele saloane. Niciodata semineul, ceasca de ceai si buchetul de violete nu au avut atata farmec. imi propun asadar sa trec in revista saloanele capitalei, cele mai importante, bineinteles.
Martea trecuta avusese loc o mare receptie de zi la printesa Urussov care este fortata de ceva timp sa nu iasa din apartamentele sale si sa traiasca in mijlocul minunatiilor palatului sau, al carui numar il creste si cu propria-i prezenta. Printesa Urussov, cunoscatoare emerita, nu este deloc cruda cu curiosii, pentru ca toata lumea este admisa avand onoarea sa admire comorile raspandite cu arta in toate saloanele sale. incantatoarea stapana a casei este indragostita de stilul Ludovic al XV-lea si Ludovic al XVI-lea. Exista mai intai primul salon Ludovic al XVI-lea. Toate mobilele sunt autentice. Mari oglinzi, cu superbe rame din lemn sculptat in care par ca se mai reflecta inca chipurile de la Trianon, se inalta pe mobile de mesteacan cu medalii de Sèvres. Mobilele sunt din bronz aurit acoperite cu stofe moi si bogate, aranjate de o mana delicata cu un gust infinit. Candelabre, tablouri, ceramici sunt atatea minunatii de care ochii se dezlipesc foarte greu. Acest salon este cu adevarat foarte frumos, pentru ca este armonios si mai ales pentru ca printesa il considera preferatul ei. in aceasta incapere se va dansa in curand. Grelele covoare de Aubusson o acopera, ceea ce asigura un parchet dintre cele mai alunecoase. Alaturi exista un salon Ludovic al XV-lea. Este o adevarata bijuterie. Totul este autentic de la magnificele lambriuri aurite pana la cel mai marunt obiect de mobila. Peretii sunt tapitati cu un brocart verde de apa provenit parca din rochia unei ducese. Sunt sase mari oglinzi in marele stil venetian din secolul al XVI-lea. Panourile sunt din bronz aurit cu frontispicii reprezentand serbarile galante ale lui Watteau pictate in pastel. Sunt mobile de toate formele capitonate cu stofa veche de la masuta pe care ducele de Richelieu scria madrigaluri doamnei de Pompadour, pana la masa de doua persoane la care contesa Dubarry explica politica amantului ei regal; celelalte mobile, bufetierele rustice, birourile, trepiedurile, medalioanele sunt incomparabile prin amintirile istorice si prin gustul care a guvernat aranjamentul lor. Pe toate mesele, mari vase de Sèvres, risipite, mii de obiecte de pret aruncate la intamplare, ceasuri vechi, tabachere, bomboniere, statuete, port-parfumuri, evantaie, camelii, scaune etc. Comori nepretuite, pestera lui Aladin in care lampa minunata arde prin doi imensi si frumosi ochi negri, cei ai gratioasei stapane a casei, care face onorurile tuturor acestor minunatii cu o gratie distinsa. Celelalte camere care sunt la fel de frumoase, ar putea fi admirate cat de curand in sunet de viori.
Tentatia mastii la politicienii de ieri
Suntem in permanenta personaje intr-o dramaturgie sociala dupa Erving Goffman, iar actiunile noastre publice sunt invariabil insotite de performare actoriceasca. Fie ca vrem sa parem altfel decat suntem, sa nu lasam o impresie gresita, nefavorabila, faptele noastre sunt influentate de public.
Tot Goffman enumera elementele dramaturgiei sociale: performer, regiune din fata, regiune din spate. in regiunea din fata, performerul este expus publicului. in regiunea din spate acesta fie isi pregateste performarea, fie se refugiaza cand munca emotionala cauzata de performare devine prea intensa.
Un singur status stabileste un numar de relatii diferite, cunoscute ca un set de roluri. Sa luam cazul politicianului roman de ieri si de azi. De la un politician se asteapta sa faca rolul de "om responsabil' cu electoratul, cu colegii etc. Pe deasupra, un individ ocupa un numar de mai multe statusuri diferite in acelasi timp (politician, sot, vecin).
Rolurile simplifica interactiunea sociala, dar pot duce de asemenea la o tensiune, atunci cand individul nu este in stare sa-si indeplineasca rolul sau chiar la conflict, atunci cand roluri diferite realizeaza cereri incompatibile. Goffman sustine ca oamenii incearca in mod constient sa regleze impresia pe care o fac celorlalti si sa se prezinte in cea mai favorabila lumina.
Dupa aceasta logica, ei nu mint ci isi joaca rolul... mai bine sau mai putin inspirat.
