x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Servitorul - unealta amantului ucigas

Servitorul - unealta amantului ucigas

de Traian Tandin    |    26 Noi 2005   •   00:00
Servitorul  -  unealta amantului ucigas

In dimineata zilei de 21 noiembrie 1947, Postul de Jandarmi din Costelu a fost sesizat de catre Farcas loan ca, din gunoiul din spatele casei, cainii au scos la suprafata un cadavru ce pare a fi al copilului Iancu Constantin. Cu aceeasi ocazie, reclamantul a relatat ca din 17 noiembrie a gazduit niste comercianti ambulanti de petrol si pacura, si anume pe: Iancu C. Dumitru, zis "Dumitru Gheorghe", de 41 ani, sotia acestuia, Dumitru Gheorghe Maria, de 39 ani, cei trei copii ai lor si un servitor, Ioan Avram, de 19 ani, veniti in Banat tocmai din orasul Mizil.

In noaptea de 18 noiembrie Iancu Dumitru, fiul sau de 12 ani, Iancu Constantin, si servitorul Ioan Avram s-au culcat in grajdul cailor. Dimineata tatal si fiul nu au mai fost gasiti, servitorul aratand ca acestora nu le-a placut in grajd si au plecat sa doarma "probabil la alte cunostinte sau dragute", luand din caruta 4 litri de petrol sa achite "cantonamentul".

Jandarmii s-au deplasat la fata locului, constatand ca in balegarul din spatele casei se gaseau picioarele, craniul si o parte din oasele unui cadavru de copil de circa 12 ani si cateva haine sfasiate de caini. In grajd se afla o curea, iar langa gunoi, doi nasturi verzi din os, ce apartineau lui lancu Dumitru. Dupa primele verificari, s-a confirmat suspiciunea ca servitorul ar fi implicat in acest dublu asasinat, caci devenise limpede ca cei doi au fost omorati. Mai mult, dupa ce un vecin l-a vazut pe loan Avram ca acopera ceva in balegar, acesta, Maria si cei doi copii au plecat de la Farcas si s-au mutat la Ioan Munteanu, din aceeasi comuna, unde au fost gasiti si retinuti in vederea cercetarilor. Cu toata atitudinea lor impertinenta, s-au incurcat in hatisul de minciuni, sfarsind prin recunoasterea oribilului asasinat. La indicatiile date de servitor, s-a gasit si cadavrul lui Iancu Dumitru, cu capul complet zdrobit, cu fata desfigurata, dezbracat, aflat in apropierea ramasitelor copilului, care a fost scos si mancat de caini. Urma sa se stabileasca mobilul acestei crime odioase - "crima de dublu omor" - conform Codului Penal in vigoare la vremea aceea.

Razbunarile


Din declaratia lui Ioan Avram rezulta ca victima se purta cu el brutal, batandu-l si schingiuindu-l, fapt pentru care in mintea si in sufletul sau i s-a infiripat o crunta sete de razbunare. De asemenea, si sotia era maltratata de Iancu Dumitru, care, probabil, aflase ca Maria "intretinea relatiuni de amor" cu ortacul lor, Gheorghe Costica, zis "Preda", de 33 ani, din satul Balta Plopului, judetul Buzau, care venise si el in comuna Costelu sa vanda petrol si pacura. Acesta stiind de ura servitorului fata de stapan, l-a indemnat sa-l ajute la omor, promitandu-i ca va primi ca recompensa caruta si caii, iar el o va lua de nevasta pe vaduva victimei "si vom fi cu totii oameni gospodari". Dar iata cum s-au derulat faptele...

In seara zilei de 18 noiembrie, Gheorghe Costica a vizitat familia Iancu. "Ne-am petrecut cu armonica pana la ora 22, ca Gheorghe a adus niste vin. El mi-a facut semn sa iesim afara, unde ne-am inteles ca in seara asta sa-l omoram" - avea sa declare in ancheta Ioan Avram. Mai tarziu, servitorul, stapanul si unul dintre copiii acestuia, Constantin, s-au dus sa se culce in grajd. Dupa vreun ceas, cand viitoarele victime dormeau deja, servitorul a luat un topor si l-a asteptat la poarta pe Gheorghe Costica. Acesta, conform intelegerii si planului dinainte stabilit, venise si el inarmat cu un topor. Amandoi au intrat in grajd pe usa din spate, lasata intentionat descuiata de Ioan Avram, unde pusese un felinar aprins pentru a-i vedea mai bine pe cei care dormeau.

Ca o bestie dezlantuita, Gheorghe Costica i-a aplicat in cap lui Iancu Dumitru trei lovituri de topor, prima cu taisul si doua cu muchia. In agonie, victima a tipat si s-a vaitat, trezind si copilul. "Ce este, tata?" - intreba el. Speriati de aceasta intorsatura neprevazuta si pentru a nu exista martori, Ioan Avram l-a omorat pe baiat cu doua lovituri de topor in cap. Apoi, ucigasii au ingropat cadavrele in balegar, mai adanc pe cel batran, pe urma copilul.

La scurt timp, la semnalul dat de amant, care a tusit intr-un anume fel, a iesit din casa sotia si mama victimelor multumita ca "treaba a fost aranjata". Nici macar moartea fiului ei nu a afectat-o prea mult, intreband doar: "Nu se putea altfel?". Totusi, in timp ce aduna hainele sotului, caci acesta dormise dezbracat, a aruncat cateva vorbe de mustrare la adresa servitorului, care nici pe departe nu erau cuvintele unei mame indurerate. Era preocupata de cu totul altceva: "Baga de seama, cutitu’ sa fie la gatu’ tau, tot sa nu spui ce am facut, ca eu nu spun nimic si atunci totul va fi bine pentru noi toti. M-ai inteles?". Ioan Avram a curatat sangele din grajd, imprastiat in urma masacrului, iar patura imbibata cu sangele, parul si creierii lui Iancu Dumitru a ascuns-o intr-un stog de coceni.

In seara urmatoare, la 19 noiembrie, Gheorghe Costica, amantul sotiei victimei, s-a mutat si el la Farcas Ioan, unde, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, au petrecut impreuna noaptea, intr-un chef, stropit din belsug cu bauturi alcoolice. Cadavrele lasate in urma nu le-au umbrit amantilor, catusi de putin, momentele de dragoste fierbinte, descatusati de acel contract de casatorie, care ii impiedica sa-si "legalizeze" relatia. A doua zi, Gheorghe Costica a plecat cu caruta spre Timisoara, iar Maria, servitorul si cei doi copii s-au mutat la Ioan Munteanu, urmand sa plece si ei dupa amantul-ucigas. Nu au mai reusit sa paraseasca localitatea, intrucat, precum spuneam, la aceasta gazda au fost retinuti de jandarmi.

Desigur, si cel ce voia sa dispara, Gheorghe Costica, a fost depistat pe drumul ce duce spre Timisoara.

Cei doi barbati criminali au fost condamnati la moarte, iar femeia complice la douazeci de ani temnita grea.

Declaratie de amor facuta cu creionul chimic pe coapsa cadavrului


Autoritatile au reusit sa-l aresteze pe soferul Florea Craiescu, in varsta de 27 de ani, autorul crimei din Capitala, Str. Petru Maior nr. 14. In noaptea de 15 iunie, el a omorat-o prin strangulare pe concubina sa, Anastasia Griva, de 25 ani, functionara in serviciul morii "Romania Mare", din Sos. Basarab. Dupa savarsirea acestui asasinat, care se datoreste geloziei, criminalul a scris cu creionul chimic pe coapsa piciorului drept al cadavrului urmatoarele: "Tasico, te-am iubit prea mult ca sa te pot uita! Puiu!". Florea Craiescu a fost descoperit acum doua zile in podul casei locuitorului Cristea Petrache din Sos. Pantelimon nr. 246. Asupra lui s-au gasit o litra de ghiudem si un litru de tuica, cu care intentiona sa faca "pomenirea moartei".
Interogat la Prefectura Politiei, el a declarat ca si-a ucis iubita din gelozie, intrucat aceasta, motivand ca nu-i ajunge leafa, mai avea doi prieteni... Criminalul sustine ca, dupa ce a dormit noaptea cu Anastasia, in zorii zilei a avut din nou o discutie violenta cu ea. Infuriat ca nu avea de gand sa renunte la ceilalti doi, Craiescu a tabarat asupra iubitei, gatuind-o cu mainile. In momentul cand s-a apucat s-o gatuie, victima i-a facut un semn rugator cu mana dreapta sa n-o omoare.
Drept raspuns, el s-a indarjit si mai mult, drept care i-a aplicat o puternica lovitura cu pumnul in frunte spre a o ameti. La vederea sangelui ce-o podidise pe nas, a continuat s-o sugrume cu si mai multa furie. Apoi a intepat-o cu un briceag in partea dreapta a pieptului spre a vedea daca a murit. Constatand ca tot mai misca, a strangulat-o cu propriul ei cordon de la halat, infundandu-i in acelasi timp gura cu un tampon: "Ca sa nu poata tipa, daca, Doamne fereste, s-ar trezi!" - a declarat criminalul. (Universul, 18 iunie 1941)

La cateva minute dupa ce i-a luat gatul, i-a facut nevestei pomana


La o distanta de vreo 40 km de Braila se afla comuna Movila Miresei, declarata statiune balneara din cauza bailor de apa sarata care le poseda comuna, locuita numai de oameni gospodari. Printre ei se numara si Mihai Z. Radu, care se casatorise de cativa ani cu o consateanca, anume Ioana, si in tovarasia careia isi injghebase o frumoasa gospodarie. De la un timp insa, Mihai Z. Radu credea ca este inselat si vesnic se iscau intre ei certuri. In ziua de 8 august, venind de la munca si negasindu-si nevasta acasa, omul s-a enervat intr-un chip atat de ingrozitor, incat la aparitia ei pe poarta n-a mai asteptat justificarea intarzierii, ci, ducandu-se in bucatarie, a luat cutitul cel mare si, venind in camera unde se afla sotia lui, i-a retezat capul dintr-o lovitura. Imediat dupa comiterea crimei, Mihai Z. Radu a plecat intins in sat, la crasma, unde si-a cinstit "mai multi prieteni". Acestia, curiosi de atata darnicie, il intrebau daca i-a reusit vreo afacere. "Pai, si inca cum", raspundea enigmatic asasinul. Intr-un tarziu, patruns de remuscari si ingandurat pentru ceea ce-l astepta in urma abominabilei sale fapte, s-a gandit ca este mult mai bine sa sfarseasca si cu el. Astfel, stiind ca pe seara urma ca prin dreptul comunei sa treaca trenul accelerat, s-a dus intr-o goana spre linia ferata si, zarind masina de fier, s-a aruncat inaintea ei. Din cauza vitezei trenului, mecanicul n-a mai avut timp sa micsoreze iuteala, astfel incat Mihai Z. Radu a fost prefacut intr-o masa informa de carne. (Universul, 12 august 1942)

Disperatii amorului


Dl Jude instructor a dat ordonanta definitiva de trimitere in judecata Curtii criminale din Bucuresti a lacatusului Nicolae Ion, pentru omucidere cu vointa. Acuzatul este autorul ispravii sangeroase, savarsita deunazi in blocul "Brezoianu nr. 4", asupra servitoarei Florica Dumitru. Cei doi erau temeinic legati si pacatul concubinajului lor urma sa fie pe curand spalat prin sfanta taina a cununiei. Bietul om se spatea, de aceea, in munca spornica, spre a-si aduna economii indestulatoare pentru caminul inflorit cu nadejdii de viitor. Florica, de curand stramutata insa din mediul ei rural, calm si insorit, in forfota framantatoare de viata a Capitalei, s-a lasat prinsa de vartejul dezmatului si al promiscuitatii, a prins sila de perspectivele vietii de munca aspra si de casnicie modesta si si-a trimis logodnicul la perpetua plimbare, adica l-a izgonit. De aceea, Nicolae Ion, in ziua fatala, cand s-a vazut rupt din vadul visurilor lui, si-a injunghiat iubita in inima. Au disparut astfel, dintr-o data, doi oameni: logodnica rapusa pentru usurinta ei si ucigasul, scos in lanturi din randul lumii. (Universul, 21 iunie 1943)

Nu ratati!


Sambata viitoare, comisarul Tandin ne povesteste o crima care a oripilat pudibonda societate burgheza a anilor dintre razboaie. O crima comisa in fierbinteala unei orgii sexuale.
×