Satenii din Ionel, unul din satele timisene grav afectate de inundatii, nu primesc mancare decat ca sa supravietuiasca. Asa spera primarul comunei de care apartine Ionel ca ii va determina pe oameni sa-si paraseasca satul.
|
|
Click pe fotografie - fotoreportaj |
RAZBOIUL NERVILOR. Locuitorii din Ionel sunt pusi la incercare de primarul Vajda, care vrea sa afle cat mai rezista cu o conserva pe zi, pana-si iau lumea-n cap
|
PORTIA. Aceasta este ultima ratie pe care fiecare satean ramas la Ionel a primit-o ca sa manance o saptamana: doua pateuri, doua conserve de peste, doua franzele, doua conserve cu fasole si carnati. De baut, la toti: 6 bidoane cu apa plata, de cate 5 litri, 4 baxuri de apa minerala si doua baxuri de suc. Satenii trebuie sa-si imparta si zece pungi de detergent, o sticla de inalbitor si un litru de spirt. "E bataie de joc sa-ti dea doua pite pe o saptamana. Eu muncesc aici. Bata-i Doamne iarta-ma!", spune unul din sateni. De foame, dupa ce s-au retras barcile militare si nu le-a mai trimis nimeni mancare, oamenii au luat-o pe calea ferata, unde apa ajungea, in anumite locuri, si pana la brau. "Mi-am pus in spate, intr-o sacosa de rafie pe care am facut-o rucsac, tot ce mi-au dat de la Uivar: paine, apa si o bucata de slanina si m-am intors iar la Ionel", isi aminteste Maria Gaurean, una din localnice, care are in grija animalele din mai multe gospodarii din sat.
INTOARCEREA LA NORMAL. Locuitorii satului cu 25 de oameni isi usuca in strada cerealele ramase in hambare
|
PE CONT PROPRIU. Cei ramasi in Ionel s-au organizat singuri: au strans animalele moarte si le-au dat foc, au adunat gunoiul ramas pe strazi dupa retragerea apelor. Marele lor chin sunt tantarii. "A trecut un eliopter zilele trecute si a dat cu ceva solutie, dar parca de atunci sunt si mai grasi tantarii astia", se plange unul din localnici.
Si daca totusi mancare primesc cat sa nu moara de foame, de haine sau de alte ajutoare nici nu s-a pus problema pentru cei din Ionel. "Am ajuns odata la Uivar uda pana la mijloc. M-am dus la caminul cultural, unde erau mormane intregi de haine, si i-am rugat sa-mi dea o pereche de pantaloni. Doamna de acolo mi-a spus ca e tarziu, ca programul lor s-a cam terminat si ca sa nu iau din gramada, ca le-o daram si dupa aia ele nu mai au timp s-o faca, trebuie sa plece acasa. M-am lipsit si am plecat tot uda", isi aminteste Maria Gaurean.
FARA MOTIV. Primarul comunei Uivar, de care apartine satul, n-a pus deloc piciorul in Ionel de cand localitatea a fost acoperita de ape. Mai mult, el le-a spus celor care au refuzat sa paraseasca satul ca nu are de gand sa le trimita mancare, pentru ca vrea sa-i scoata din Ionel, pe motiv ca in localitate exista pericolul izbucnirii unei epidemii.
"Eu nu ma urc in barca. Nu vreau sa trec la Ionel. Nici cu camionul, nici cu nimic", ne-a spus primarul din Uivar, refuzand sa precizeze motivul pentru care nu vrea sa calce in localitatea Ionel.
VECHI SAT GERMAN
|
Ionel este un vechi sat german - Iohansfield a fost numele initial al localitatii. In acest moment, la Ionel mai sunt doar patru localnici de origine germana, ceilalti au plecat din tara inca de pe vremea comunistilor. Multe din casele nemtilor, vechi de mai bine de o suta de ani, stau inca in picioare, in ciuda inundatiilor. In biserica din localitate tin slujbe si preotul catolic, si cel ortodox. Marturie a vremurilor in care Ionel era un sat german stau si cavourile si monumentele din cimitir. "Cei plecati din tara platesc pe cate o femeie din sat sa ingrijeasca mormintele, trimit chiar substante speciale cu care sa fie curatare monumentele. Din pacate, o buna parte din cimitir a fost distrusa, cand satenii s-au refugiat acolo cu animalele, cand satul a fost inundat", spune Nicu Marin, inginerul din Ionel. "Cand eram la scoala si ieseam dimineata pe strada, fiecare nemtoaica matura in fata casei ei. Era o curatenie desavarsita si, cand ploua, puteai sa mergi in pantofi", isi aminteste inginerul de anii frumosi ai unui sat distrus de inundatii.
|