STASI s-a implicat in Revolutia Romana

ALEX MIHAI STOENESCU

Alex Mihai Stoenescu: Inca nu. Intentionez insa sa analizez trei cazuri - Timisoara, Sibiu si Buzau.

Vedeti ca la Buzau a fost o diversiune, tarziu, pe 24, 25 sau 26... ca s-au miscat niste unitati, ca au tras unii in altii si s-au impuscat. Dar au fost in realitate 29 de luptatori, parca, adusi din diferite locuri din tara, pe unde murisera in misiuni, dusi acolo si inscenata moartea lor in lupta.

Intalnirile tovarasesti

Sa incepem atunci cu activitatile STASI pe teritoriul nostru.

Informatia de baza, informatia de la care porneste orice analiza despre implicarea STASI in evenimentele din decembrie 1989, nu are acea doza de spectaculos pe care poate o asteptati, nu dumneavoastra, ci publicul. Dar in munca noastra, lucrurile au o anumita structurare, etapizare si la baza constructiei unei imagini, a unei concluzii despre activitatea unui dusman trebuie sa se gaseasca o informatie de baza. In cazul STASI, noi am identificat ca, periodic, cei de la STASI din Romania mergeau la intalniri tovarasesti cu sovieticii. Pare banal, dar nu este. Sefii de rezidenta de spionaj de la noi - rusi, unguri, germani etc...

Din tarile comuniste.

Din tarile comuniste. Sub diverse pretexte anodine, ei se intalneau cel putin o data pe luna, mergeau cu nevestele si copiii, dar ele plecau intr-o parte, iar ei se retrageau intr-un loc si lucrau impreuna.

Le-ati interceptat?

Le interceptam partial, de regula prin tehnica. Era si o chestiune de sansa, pentru ca uneori se intalneau in spatii unde aveam tehnica sau puteam amplasa, alteori nu. Dar existau si alte mijloace. De exemplu, studiind natura acestor intalniri, am descoperit ca rezidentul spionajului STASI in Romania era secretar 1 pe post de consilier al ambasadorului RDG. Rezidentii spionajului tarilor comuniste in tara noastra, care participau la aceste intalniri, detineau functii diferite in ambasadele lor: unul era atasatul cultural, altul politic, altul economic, altul era functionar simplu, altul era din consulat. N-avea nici o noima sa se intalneasca. Si astfel ne-am dat seama ca nu era vorba de cooperare in anumite domenii intre ambasadele statelor respective, ci de consultari in materie de spionaj intre rezidentii statelor comuniste, asa-zis fratesti. Erau fratesti intre ei impotriva noastra. Apoi, spionii astia erau toti sefii grupurilor de spionaj, "cu pielea in buzunar", cum se spune...

Spioni nepedepsiti

Ce insemna asta?

Adica aveau pasaport diplomatic, erau acoperiti si protejati, erau sefi ai retelelor pe care le cunosteam prin activitatea altor compartimente ale UM 0110, astfel ca la conducerea unitatii se adunau informatii de la celelalte compartimente, asa cum dadeam si eu de la STASI, si se putea forma o imagine generala asupra acestei activitati: sefii spionajului tarilor comuniste din Romania se intalneau si stabileau actiuni impotriva Romaniei. Puteam actiona mai eficient asupra retelei, asupra cetatenilor romani care activau in retele.

Ati depistat agenti STASI in Romania?

Am depistat, au fost identificati si prinsi, dar apartenenta lor la retele de spionaj ale unei tari socialiste nu permitea trimiterea lor in justitie pentru acte de tradare, fiindca nu ne dadea voie Ceausescu. Se luau masuri, altele decat trimiterea in justitie, cum era scoaterea de la serviciu, gasirea unei infractiuni de drept comun...

Se fabricau...

Nu se fabricau, pentru ca, in situatia blocajului economic de atunci si a traiului greu, oamenii incalcau in mod curent legile tarii, legile de atunci, iar agentii, romanii care acceptau sa faca spionaj pentru o tara straina, se implicau invariabil, si repet: invariabil, in traficul de tigari, cafea, cosmetice, valuta.

Adica foloseau relatia cu spionajul strain pentru a obtine astfel de produse sau bani, transformati apoi in lei cu care incercau sa traiasca mai bine.

Asa este, ati intuit corect. Or, activitatile astea erau ilegale, dupa legile de atunci. Asa ca... acele condamnari pe infractiuni de drept comun nu erau fabricate, inventate de noi. Problema este ca obiceiul era larg raspandit.

Il practicau si ofiterii de Securitate.

Erau si d-astia... Deci, nu erau pusi in discutie pentru o actiune judecatoreasca decat aceia care fusesera depistati ca sunt implicati in activitati de spionaj, de influentare, astfel ca povestile cu disidenta si cu condamnarile date de regimul comunist, pe temeiuri de drept comun, pentru ca Ceausescu nu ar fi vrut detinuti politici, sunt adevarate, numai ca trebuie sa inlocuiti cuvantul detinuti politici cu spioni. Pentru agatarea pe infractiuni de drept comun faceam inainte filaj sau perchezitii secrete si stiam precis unde are marfa. Apoi veneau Militia si Procuratura, se duceau la fix, in dulap, in sertar, in biblioteca unde avea omul valuta. "Ce-i asta, de unde le ai?!" etc. Astea erau legile, insa repet ca actiunile acestea se faceau numai in cazurile in care aveam date despre

Domnule Rusan, si l-a mine s-a facut o astfel de perchezitie secreta, au cautat valuta. M-am prins pentru ca aveam o pisica de rasa, care a mirosit cu precizie toate locurile unde calcase cineva strain, iar in biblioteca, baietii nu s-au gandit ca un scriitor are o anumita ordine cunoscuta numai de el, fiind un om care lucreaza zilnic cu cartile.

Intelegeti, adica biblioteca unui scriitor nu este o piesa de mobilier, ci un instrument de lucru, parte a implicarii sale cotidiane in viata. Sa stiti ca intotdeauna, oricat de curat ai lucra, tot raman urme ale perchezitiei, erori pe care le face lucratorul. Important este cat de atent se dovedeste subiectul.

Da, numai ca ceea ce voiam eu sa spun este ca eu nu eram spion, nu faceam parte din nici o retea, nu aveam contacte cu straini, nu indeplineam nici o conditie din cele prezentate de dvs.

Pai, ati fost arestat, ati fost pus in discutie pentru vreo chestiune de acest gen?

Nu.

Asta inseamna ca n-au gasit nimic si v-au lasat in pace.

Bine, dar dupa mecanismul pe care mi l-ati descris, ar fi trebuit sa existe informatii prealabile, un caz documentat de spionaj ca sa se ordone o perchezitie secreta!

Se faceau si din alte motive.

Sovieticii trasau sarcini

Bine, hai sa lasam povestea mea, ca nu e importanta. Reveniti la activitatile STASI la noi.

In 1989 am stabilit ca se facea schimb de informatii intre agenturile de spionaj ale tarilor comuniste din Romania si ca aceasta activitate era condusa de catre sovietici.

Adica existau raporturi de subordonare intre agenturile tarilor comuniste si KGB pe teritoriul nostru?

Da. Situatia era clara. Sovieticii trasau sarcini profesionale si de actualitate care nu mai treceau prin centralele de spionaj de acasa, ale tarilor socialiste subordonate. Sovieticii preluasera in Romania conducerea activitatilor de spionaj ale tarilor socialiste fratesti, in mod direct, nemijlocit, fara ca rezidentii sa mai raporteze acasa sau, ma rog, sa ceara aprobari, sa primeasca ordine de acasa. Sigur, raportau chestiuni curente, care tineau de munca obisnuita, primeau diferite ordine, dar pe fond ei lucrau sub conducerea rezidentei spionajului sovietic de aici.

Ce sarcini le dadea, de exemplu?

De exemplu, recunoasteri. Erau trimisi in misiuni de o zi-doua, scurte, ce e pe strada cutare, la adresa cutare, corespondenta unor strazi pentru caz de retragere dintr-o misiune, cai de acces, puncte de concentrare, puncte de intalnire si foarte mult in acea perioada ii interesa deplasarea cu auto, cu masini. Verificau strazile pe unde se putea trece, unde se putea stationa acoperit. Apoi verificau diferite adrese, adica locuinte. Daca sunt goale, nelocuite, daca e cineva acolo, cine e, daca e dispus sa faca ceva pentru bani, daca exista nemultumiti si oameni cu inclinatie spre

Credeti ca au facut cumva si o recunoastere pentru interventia din decembrie?

Pai, pentru ce credeti ca faceau chestia asta? Au ajuns sa se intereseze si de cei care erau pusi sa-si dea jos balcoanele inchise. Stiti ca era povestea aceea cu balcoanele inchise. Apoi, au accelerat actiunile de infiltrare a unor persoane din retele in functii, de reactivare in scopul actiunii din decembrie a unor fosti colaboratori.

Agenta STASI la Suzana Gadea

ARHIVA. In arhivele STASI se gasesc multe dintre enigmele Revolutiei din Romania

Ati depistat astfel de persoane aflate in legatura cu STASI?

Il racolasera pe presedintele consiliului oamenilor muncii de nationalitate germana, deputat in MAN. Un alt agent fusese plasat la Suzana Gadea.

Nu mi-o pot imagina pe Suzana Gadea agent STASI!

Nu ea, dar sefa ei de cabinet, da. Era o individa pe nume N.P., al carei sot era colonel la trupele de Securitate.

Stia cu ce se ocupa nevasta-sa?

Inclin sa cred ca stia. In 1990, in revista Europa sau Romania Mare, nu mai tin minte exact, a aparut un articol in care domnul colonel P. era prezentat ca fost in rezistenta anti-Ceausescu. Despre activitatea de spionaj a sotiei era vorba, iar el, stiind, o ajutase. Facatura, dar asta spune ceva. Mai depistasem ca agent STASI un tip din Cisnadie. Apoi am avut de-a face si cu un agent dublu, informator al nostru, care lucra la agentia economica a RDG sau la o reprezentanta de firma, nu sunt sigur, desi era cam acelasi lucru. Activitatea lui fusese depistata dinainte, dar in 1989 a fost reactivat pe tema revolutiei.

Acum, dle colonel, ma intereseaza foarte mult ce ati facut cu agentii acestia redegisti depistati.

Asupra lui N.P. nu s-a luat nici o masura. S-a decis sa o dam la Directia IV, ea insa tot pica pe tehnica in continuare, iar noi am primit ordin de la partid sa o lasam in pace, sa nu ne mai ocupam de ea.

Nu este singurul caz! In perioada aceea, foarte multi spioni depistati au fost lasati in pace. Nu credeti ca este semnificativ?

I-or fi luat in lucru alte Directii, nu stiu. Nu cred ca a fost cineva scapat din ochi deliberat.

"Baietii" de la Armata

Alte cazuri?

A fost un caz foarte interesant la Sibiu. Am depistat agenti trimisi in recunoastere la Sibiu, insa nu erau straini, ci de la Batalionul 404. Erau baietii de la DIA. I-am urmarit, ca nu intelegeam ce cauta acolo, insa nu s-a mai trimis cazul la Securitate, ci la UM 01512, adica la Dragomir.

Foarte interesant! Inainte de evenimente?

Inainte de evenimente. Dragomir era implicat in operatiunea lor, in primirea, ascunderea, hranirea lor, acestia fiind preluati de Dragomir si actionand insa in forma conspirata, fara a fi consemnata undeva prezenta lor, misiunile.

Si ce faceau?

Pregateau terenul pentru ce au facut in decembrie. Acoperisuri, poduri de case, strazi si stradute. Ce, parca nu stiti!

Nu stiu, vreau sa aflu de la dvs. Dar ati spus ca "au fost prinsi". Cum adica "au fost prinsi"?

Foarte bine. Securitatea Sibiu i-a depistat ca fac un lucru neobisnuit si i-a arestat. Au fost nevoiti sa recunoasca, erau luptatorii DIA.

STASI a spionat si dupa Revolutie

Dar aveau vreo legatura cu germanii?

In masura in care populatia de nationalitate germana din Sibiu trebuia sa iasa in strada sa protesteze, masa de manevra. Numai ca nemtii din Sibiu erau multumiti de Nicu Ceausescu si nu ieseau. Au fost nevoiti sa improvizeze. Dar vreau sa va spun un lucru care este si mai interesant: activitatea de spionaj a STASI a continuat si dupa revolutie. In 1990, prin ianuarie sau februarie, in timpul mitingurilor de la guvern, au actionat cu foarte multi angajati de la ambasada si cu agentii din retele. Au folosit retelele vechi, dar si multi agenti romani racolati repede, usor in balamucul de atunci. Erau condusi de Uwe Thiemann, secretarul II cu probleme culturale al ambasadei RDG, un tip de vreo 32-35 de ani, dar care era inginer mecanic. Va dati seama ce atasat cultural era! I-am surprins organizandu-se si actionand din cladirea dintre garajul PCR si Guvern, e o cladire acolo stil. Fotografiau, documentau, apoi isi trimiteau oamenii. Thiemann era ofiterul de legatura al lui N.P.

Continuau sa lucreze sub conducerea KGB-ului?

Nemijlocit. Intalnirile rezidentilor au continuat si dupa revolutie in locuri diferite. Uneori nu captam informatii, alteori obtineam informatii colaterale, dar am obtinut si informatii concrete. Eram insa dati peste cap, dupa revolutie, nu s-a putut lucra normal. De fapt, asta au si urmarit: sa ne paralizeze. Informatiile pe care le obtineam inainte se duceau toate la compartimentul central, anti-KGB. Acolo apareau problemele, pentru ca nu aveam mijloace sa documentam pana la capat, erau reduse posibilitatile noastre de interceptare.

STASI colabora cu vest-germanii

Ale cui ale noastre?

Ale compartimentului anti-STASI. Majoritatea tronsoanelor de ascultare erau la anti-KGB, iar noi prindeam rar sau mai putin mijloace de ascultare. Ni s-a intamplat sa avem tehnica instalata, sa tragem si firele pana la centrala si sa nu avem loc in centrala de liniile date activitatii de depistare a oamenilor KGB-ului. Aveam planul de lucru, dar nu aveam mijloace complexe, centrala fiind plina de liniile pentru rusi si unguri. Era plin, agentii rusi si unguri lucrau cel mai mult si mai intens.

Dar activitati de colaborare intre STASI si vest-germani ati depistat?

Da, au existat, era o colaborare bilaterala, dar foarte discreta. Am avut informatii ca in timpul reuniunii OTV (Tratatul de la Varsovia - n.a.) de la Bucuresti, din iulie 1989, a avut loc o intalnire foarte bine camuflata intre rezidentul STASI de aici si cel al BND-ului, intre agentii redegisti si cei refegisti.

Ati aflat ce-au discutat?

Au discutat ca se asteapta schimbarea lui Ceausescu de catre Gorbaciov. Au stiut si unde incepe. In toamna anului 1989 am fost in control de fond pe toata Securitatea Timisoara. Aveam acolo un serviciu de 110. Mi-au spus oamenii ca la alte Directii se discuta ca pe granita de vest a inceput refluxul, revenirea romanilor fugiti si ca intre ei erau multi agenti pregatiti pentru diversiune. Au fost identificati foarte multi, luati in ancheta si au recunoscut ca au fost pregatiti si ca urmeaza sa li se dea semnalul sa intre in actiune. Asta nu era la noi, era la alte Directii, dar ai nostri aflasera de la colegii lor. Diversionistii nu erau de la Timisoara, ci din Arad, Oradea, Satu-Mare, cei mai multi din Oradea.

Asadar, aceste informatii s-ar putea gasi si in dosarele UM 0110?

Nu cred, pentru ca noi, incepand din 19 decembrie, am inceput sa distrugem sistematic documentele.

Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004.

.

Nu ratati!

In numarul de maine, puteti citi alte dezvaluiri ale colonelului in rezerva Ioan Rusan.